DECIZIA nr. 829 din 17 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Șoșa Șoșa - S.R.L. din București în Dosarul nr. 25.848/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.208D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentința civilă nr. 4.989 din 8 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.848/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Șoșa Șoșa - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 99/2000.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece prevăd că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianții autorizați în condițiile legii, fără să fie enumerate acele condiții, respectiv condițiile de autorizare a unor asemenea activități, care au ca premisă o definiție neclară, astfel cum este, spre exemplu, cea cuprinsă la art. 4 lit. h) din același act normativ, care definește exercițiul comercial ca fiind una sau mai multe activități de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentație publică, precum și a serviciilor desfășurate de un comerciant. Această definiție nu este explicită și nici nu se încadrează în conținutul acestui act normativ. Or, textul ar fi clar, precis, accesibil și predictibil în contextul în care ar fi fost descrise condițiile de autorizare, raportat la activitatea reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, care privește comercializarea produselor și serviciilor de piață, astfel cum reiese chiar din titlul ordonanței.6. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: „(1) Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii.“12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 stabilește principiile generale privind desfășurarea activității comerciale și urmărește dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului. Având în vedere obiectul de reglementare al Ordonanței Guvernului nr. 99/2000, Curtea observă că aceasta legiferează cu privire la activitățile din sectorul comercial și al serviciilor de piață privind cerințele necesare desfășurării acestor activități, structurile de vânzare, practicile comerciale și regulile generale de comercializare, precum și sancțiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia, cu referire la activitățile comerciale desfășurate și serviciile prestate pe teritoriul României.14. Activitatea comercială, în sensul acestei ordonanțe, se exercită cu referire la produsele alimentare, nealimentare și la serviciile de piață prevăzute în anexa la ordonanță. Totodată, sunt stabilite principiile generale privind desfășurarea activității comerciale, urmărindu-se dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului, legiuitorul stabilind persoanele competente să constate și să sancționeze nerespectarea prevederilor legale, în funcție de categoria contravențiilor prevăzute de acest act normativ.15. Acest act normativ este o transpunere a prevederilor constituționale ale art. 135 din Constituție, potrivit căruia economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, context în care statul trebuie să asigure, printre altele, libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național; refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic. Astfel, la cap. II: Cerințe și criterii necesare desfășurării activității comerciale - în art. 5 alin. (1), legiuitorul precizează că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii.16. Față de această împrejurare, Curtea observă că prevederile criticate, în coroborare cu alte norme cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, respectiv cele care circumscriu faptele ce constituie contravenții și sancțiunile aferente, au mai format obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, sens în care este Decizia nr. 74 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 2 iunie 2017, paragrafele 19-24, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și ale cărei considerente de principiu cu privire la criteriile de calitate a legii sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.17. Totodată, Curtea constată că, în prezenta cauză, autoarea excepției de neconstituționalitate vizează și faptul că nu sunt precizate acele condiții prevăzute de lege ce ar trebui îndeplinite pentru desfășurarea unei activități comerciale, aspect ce face, în opinia sa, ca normele criticate să fie lipsite de condițiile privind calitatea legii.18. Curtea observă că, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20, legea trebuie să întrunească cerințele de calitate care rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituție - respectiv claritate, precizie, previzibilitate. Curtea a stabilit că cerința privind claritatea legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, precizia se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 22 mai 2014, paragraful 23. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010).19. Or, la art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 este prevăzut înțelesul mai multor termeni utilizați în acest act normativ, printre care și cel de „exercițiu comercial“, care la lit. h) este definit ca fiind una sau mai multe activități de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentație publică, precum și a serviciilor desfășurate de un comerciant. Obiectul activităților de comercializare îl constituie produsele și serviciile cuprinse în anexa la ordonanță.20. Totodată, în virtutea art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, comerțul în zone publice se desfășoară în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, iar exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism, cerințe care sunt valabile și în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exercițiu comercial, precum și în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare.21. Astfel, legiuitorul, prin Ordonanța nr. 99/2000, a circumscris regulile generale privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, iar exercițiul comercial ce constituie una sau mai multe activități de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentație publică, precum și a serviciilor desfășurate de un comerciant - serviciu de piață, comerț cu amănuntul/de detail, comerț ambulant, comerț cu ridicata/de gros etc. - se desfășoară numai de către comercianți autorizați în conformitate cu întreg cadrul legislativ aferent fiecărui tip de activitate comercială, precum și în conformitate cu normele ce reglementează activitatea autorităților administrațiilor publice locale, în mod concret pe fiecare tip de activitate desfășurată.22. Totodată, Curtea observă că, pentru organizarea executării legii, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003, iar în anexa la această hotărâre se prevede că, pe teritoriul României, pot desfășura unul sau mai multe exerciții comerciale persoanele fizice și juridice care îndeplinesc următoarele condiții: a) sunt constituite și înregistrate legal; b) au ca obiect de activitate principal sau secundar comercializarea produselor și serviciilor de piață; c) dețin autorizațiile de funcționare eliberate în conformitate cu reglementările legale în vigoare; d) au acordul primarului comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București pentru exercitarea activităților comerciale în zone publice în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, permanent sau, după caz, sezonier.23. În ceea ce privește autorizarea, în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 333/2003 sunt indicate actele normative ce stau la baza autorizării, precum și alte informații legate de ocupațiile și cunoștințele de specialitate ce trebuie să le dețină personalul angajat în efectuarea de activități comerciale cu produse din sectorul alimentar și de alimentație publică.24. Astfel, persoanele juridice, respectiv societățile, regiile autonome și organizațiile cooperatiste se autorizează conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Persoanele fizice și asociațiile familiale se autorizează conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din data de 25 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare.25. Prin urmare, având în vedere și normele de tehnică legislativă prin care se statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care acesta trebuie corelat cu prevederile actelor normative cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000], precum și considerentele de principiu cu privire la calitatea legii reținute de către instanța de contencios constituțional, raportat la ansamblul legislativ menționat, Curtea constată că normele criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, îndeplinind criteriile de accesibilitate, claritate și previzibilitate.26. De altfel, cu privire la sfera de cuprindere a unor situații ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sa pronunțat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31).27. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Șoșa Șoșa - S.R.L. din București în Dosarul nr. 25.848/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Ionița Cochințu
----