DECIZIA nr. 39 din 19 ianuarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi ale art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Alina Ancuța Bun în Dosarul nr. 9.115/30/2017* al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.189D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.194D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și ale art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Tasy Coconi în Dosarul nr. 2.584/118/2018 al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 711D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Adriana Nica în Dosarul nr. 38.145/3/2017 al Curții de Apel București -– Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 6. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de Adriana Nica, prin care susține admiterea excepției de neconstituționalitate formulate, și asupra punctului de vedere depus de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin care se solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.8. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.194D/2018 și nr. 711D/2019 la Dosarul nr. 2.189D/2018, care a fost primul înregistrat.9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.115/30/2017*, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Alina Ancuța Bun cu prilejul soluționării acțiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3.722.964.856 din 1 septembrie 2017, emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Timiș, prin care i-a fost diminuat cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului.11. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.584/118/2018, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și ale art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Tasy Coconi cu prilejul soluționării acțiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3.722.974.411 din 1 septembrie 2017, emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, prin care s-a dispus diminuarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului. 12. Prin Încheierea din 6 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 38.145/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată în cadrul recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 866/2018, pronunțată la data de 14 februarie 2018 de Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 38.145/3/2017.13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că dispozițiile de lege criticate stabilesc un plafon al indemnizației pentru creșterea copilului ce nu poate depăși 8.500 lei, astfel că determină o diminuare a cuantumului indemnizațiilor aflate în plată superior acestui plafon. Prin aceasta, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât îi discriminează pe cetățenii cu venituri mai mari de 10.000 lei. Astfel, aceștia sunt discriminați în raport cu beneficiarii indemnizației de creștere a copilului care ar trebui să primească mai puțin de 85% din cuantumul minim brut pe țară garantat în plată, însă, cu toate acestea, primesc mai mult decât li se cuvine. De asemenea, sunt discriminați și în raport cu cei care primesc mai puțin de 8.500 de lei, dar mai mult decât 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată, acestor beneficiari fiindu-le pe deplin aplicat modul de determinare a cuantumului indemnizației, respectiv 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. 14. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare și prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât adoptarea măsurilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 a fost motivată de lipsa resurselor financiare. Or, arată că, „în rectificarea bugetară din 13 septembrie, Guvernul a vorbit despre o rectificare pozitivă“. Prin urmare, în opinia lor, nu este justificată situația extraordinară prezentată în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017. De asemenea, arată că modelele europene în privința acordării formelor de sprijin pentru perioada de concediu de creștere a copilului, caracterul acestui drept de a fi sau a nu fi unul contributiv și nivelul bugetului alocat pentru plata drepturilor de indemnizație pentru creșterea copilului nu pot fi primite ca justificând o „situație extraordinară“ în sensul stabilit de Constituție. Mai mult, consideră că nu poate fi reținut nici argumentul referitor la faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii și Justiției Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistență socială gestionate în condițiile în care, tot prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, s-a prevăzut că indemnizația lunară pentru creșterea copilului nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată, ceea ce a însemnat acordarea într-un cuantum sporit a indemnizațiilor pentru o categorie destul de mare de beneficiari. În realitate, consideră că aspectele invocate pentru a motiva adoptarea reglementărilor criticate pe calea ordonanțelor de urgență reprezintă doar chestiuni de oportunitate.15. În critica pe care o formulează, autorii excepției de neconstituționalitate arată că sunt încălcate și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 nu sunt prevăzute norme tranzitorii care să clarifice situația în care se află autorii excepției.16. Totodată, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că se încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, în condițiile în care dispozițiile normative, care prevăd că plafonul maxim al indemnizației pentru creșterea copilului este de 8.500 lei, se aplică „începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017“, respectiv „începând cu drepturile lunii ianuarie 2018“ și vizează și dreptul la indemnizație acordat în temeiul reglementărilor anterioare de autoritatea legal competentă. Arată că legea nouă nu se poate aplica unor raporturi care consacră drepturi definitive câtă vreme, în raport cu prevederile art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, decizia prin care se admite cererea pentru acordarea dreptului la indemnizație, necontestată în termen, este definitivă și ca atare expirarea termenului de declanșare a controlului judiciar definitivează drepturile câștigate.17. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dreptul la indemnizație astfel dobândit reprezintă un bun ce se află deja în patrimoniul beneficiarilor, astfel că diminuarea cuantumului acesteia aduce atingere și prevederilor constituționale ale art. 44, precum și celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, sunt încălcate principiile ce decurg din prevederile Constituției și cele ale normelor europene referitoare la securitatea juridică/stabilitatea raporturilor juridice, protecția încrederii legitime, previzibilitatea legii și drepturile câștigate în trecut. 18. Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorii excepției.19. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 încalcă principiul neretroactivității legii civile, întrucât dispun revizuirea drepturilor acordate prin acte administrative emise anterior intrării în vigoare a acestora. 20. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.21. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:22. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.23. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, și dispozițiile art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017. Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, precum și obiectul cauzelor în cadrul cărora a fost invocată această excepție, Curtea apreciază că, în ceea ce privește dispozițiile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, criticile vizează doar punctul 1, referitor la indemnizația lunară pentru creșterea copilului, astfel că doar acest text de lege va fi supus controlului de constituționalitate. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2) Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată și nici mai mare de 8.500 lei.»“;– Art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017: „Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.“;– Art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017: „Începând cu drepturile lunii ianuarie 2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2) Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei.24. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul român și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 115 alin. (4) privind condițiile în care pot fi adoptate ordonanțele de urgență și art. 148 alin. (1)-(4) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea susțin că sunt încălcate și prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind proprietatea. 25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, paragraful 41, Curtea, analizând cu prioritate criticile de neconstituționalitate extrinsecă vizând Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2020, a reținut că „aspectele privind imposibilitatea de plată a tuturor drepturilor de asistență socială vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, urgența fiind motivată în preambulul actului normativ criticat. Așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 49, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49). Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție sunt neîntemeiate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 fiind adoptată cu respectarea acestor dispoziții din Legea fundamentală.“26. Prin Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, paragraful 23, Curtea a mai reținut că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului este „o expresie a statului social, respectiv a obligației statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susținerea cetățenilor care, din motive obiective, se află în situații defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent“, dar că în această categorie de drepturi intră și alte măsuri de asistență socială, așa cum sunt alocația de stat pentru copii, ajutoarele și alocațiile acordate categoriilor defavorizate și drepturile persoanelor cu dizabilități, la care se face trimitere în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017. Legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, în funcție de resursele financiare disponibile, condițiile și cuantumul acordării acestor drepturi, astfel încât să realizeze o acoperire cât mai adecvată și echitabilă a diverselor nevoi pe care le invocă diferitele categorii sociale aflate în situații speciale, care justifică acordarea asistenței sociale. Curtea a apreciat că a proceda la o examinare în sensul cerut de autorul excepției de neconstituționalitate ar însemna, în realitate, o analiză asupra oportunității distribuirii unor resurse bugetare, aspect ce excedează însă competenței de control constituțional.27. Examinând criticile de neconstituționalitate intrinsecă, ce vizează conținutul normativ al textelor de lege care stabilesc un plafon al indemnizației pentru creșterea copilului, Curtea, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 49, a statuat că indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept bazat pe principiul contributivității, ci este o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, „Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară“. Prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei a indemnizației pentru creșterea copilului, legiuitorul nu a încălcat principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, neinstituind discriminări pentru persoanele cu venituri superioare. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, nefiind consacrat expres în Constituție, reprezintă o opțiune a legiuitorului.28. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, Curtea, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, paragraful 45, a constatat că textele de lege criticate afectează indemnizațiile pentru creșterea copilului doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condițiile privind acordarea acestor indemnizații nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 nu are efecte asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestațiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“.29. Totodată, analizând susținerile referitoare la încălcarea prevederilor constituționale și internaționale privind dreptul de proprietate, Curtea, prin decizia antereferită, paragraful 48, a reținut că indemnizațiile viitoare pentru creșterea copilului nu se încadrează în noțiunea de „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și nici nu sunt garantate de dispozițiile art. 44 din Constituție, cu excepția celor deja încasate. Prin urmare, limitarea indemnizației pentru creșterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu poate reprezenta o ingerință în sfera protecției proprietății private.30. În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea principiului protecției așteptărilor legitime și al securității raporturilor juridice, Curtea apreciază că sunt relevante cele reținute prin Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, paragrafele 18 și 19. Prin această decizie, Curtea a invocat Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, în care a reținut că indemnizația pentru creșterea copilului este o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor. Această prestație este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligației statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susținerea cetățenilor care, din motive obiective, se află în situații defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului poate fi privită și ca o măsură de protecție a copiilor, așa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituție. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuție reprezintă pentru legiuitor o obligație de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social și economic în care este reglementată și de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcție. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituție, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reprezintă o opțiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcție de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conținutul și limitele acestuia, precum și condițiile în care poate fi acordat și să le modifice atunci când realitățile economice și sociale o impun. Totodată, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reținut că, în măsura în care anumite drepturi nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi. Pentru aceleași considerente, Curtea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, a apreciat că libertatea de care dispune legiuitorul în sensul modificării condițiilor de acordare a unor drepturi pentru viitor în conformitate cu politica adoptată de stat nu poate fi privită ca o încălcare a principiului protecției așteptărilor legitime.31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alina Ancuța Bun în Dosarul nr. 9.115/30/2017* al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Tasy Coconi în Dosarul nr. 2.584/118/2018 al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Adriana Nica în Dosarul nr. 38.145/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și cele ale art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. Valer Dorneanu
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----