DECIZIA nr. 153 din 4 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 alin. (4) şi ale art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Irina Loredana Gulie	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 și 136 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, cu sediul în București, în Dosarul nr. 138/36/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 480D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 481D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de același autor în Dosarul nr. 311/36/2018/a1 al aceleiași instanțe.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 481D/2019 la Dosarul nr. 480D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 481D/2019 la Dosarul nr. 480D/2019, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că judecarea în camera de consiliu a cererilor privind soluționarea conflictului negativ de competență nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, această reglementare având ca premisă celeritatea soluționării cauzelor și administrarea optimă a actului de justiție, în scopul împiedicării tergiversării judecării cauzei, precum și al respectării drepturilor procesuale. De asemenea, se apreciază că în soluționarea acestor incidente procedurale nu se dezbat chestiuni de fond și nu se pun în discuție aspecte care să impună contradictorialitatea ori publicitatea cauzei, părțile nefiind prejudiciate. Se mai arată că nu se pune problema unei imprevizibilități a normei legale care reglementează competența funcțională a instanței superioare și comune instanțelor aflate în conflict, textul de lege fiind clar redactat.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin încheierile din 20 februarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 138/36/2018/a1 și nr. 311/36/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 și 136 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de organizația profesională Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, cu sediul în București, în cauze având ca obiect soluționarea unui conflict negativ de competență.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că neclaritatea prevederilor legale criticate afectează dreptul la un proces echitabil și încalcă principiul aplicării prioritare a Convenției europene a drepturilor omului în raport cu legea națională, atunci când în discuție este o posibilă încălcare a unui drept fundamental. Se arată, în acest sens, că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă, privind soluționarea conflictului negativ de competență în camera de consiliu, fără citarea părților, este neconstituțională, întrucât încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție în componentele sale referitoare la apărare și contradictorialitate.9. De asemenea, se susține că soluția cuprinsă în dispozițiile art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, privind soluționarea conflictului negativ de competență „de secția instanței stabilite potrivit art. 135, corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul“, este neclară și generatoare de confuzie. În acest sens, se arată că problema care apare mai înainte de constatarea conflictului negativ este că, declarânduse necompetentă, instanța respectivă se desesizează în favoarea celeilalte, adică în favoarea primei instanțe, care devine automat competentă în urma hotărârii inatacabile de declinare de competență, în pofida hotărârii proprii de declinare. Se mai arată că, în mod logic, a doua instanță care și-a declinat competența ar urma să trimită cauza celei dintâi, iar aceasta să constate conflictul negativ generat de existența unor hotărâri fără cale de atac și să trimită cauza instanței superioare pentru soluționarea conflictului.10. Se mai susține că, în speță, dosarul cauzei trebuia trimis, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că, pe fondul cauzei, competența de soluționare aparține secției civile a tribunalului, iar nu Curții de apel.11. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că judecarea în camera de consiliu a conflictului negativ de competență nu este de natură să încalce dispozițiile constituționale și pe cele privind drepturile procesuale fundamentale, reglementate de art. 20, 21 și 24 din Constituție, cu trimitere la încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil, întrucât, referitor la competența instanței, părțile au posibilitatea prevăzută de lege de a pune concluzii, în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate, cu prilejul dezbaterilor în fața instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea pe fond a pricinii, înaintea cărora s-a invocat, succesiv, excepția de necompetență.12. Se mai apreciază că reglementarea de către legiuitor a judecării anumitor cauze în camera de consiliu și fără citarea părților are ca premisă celeritatea în soluționarea acelor cauze și administrarea optimă a actului de justiție, tocmai în scopul evitării tergiversării judecății și respectării drepturilor procesuale. În cadrul incidentului procedural al conflictului negativ de competență nu se dezbat chestiuni de fond ale pricinii și nu se pun în discuție alte aspecte care să impună contradictorialitatea ori publicitatea, părțile nefiind prejudiciate în vreun fel în pretențiile deduse judecății, întrucât nu instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență este cea în măsură a proceda la astfel de analiză.13. În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se apreciază că nu se pune o problemă de imprevizibilitate a normei care reglementează competența funcțională a instanței superioare și comune celor aflate în conflict, abilitată să soluționeze acest incident procedural, textul de lege fiind clar, iar trimiterea la secția corespunzătoare ultimei instanțe aflate în conflict constituie o dispoziție edictată de legiuitor în marja atribuțiilor sale, care nu contravine niciunei norme constituționale.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 135 - Soluționarea conflictului de competență și art. 136 - Dispoziții speciale din Codul de procedură civilă. Analizând motivarea excepției, Curtea reține că obiect al acesteia îl constituie prevederile art. 135 alin. (4) și ale art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:– Art. 135 alin. (4): „(4) Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă.“;– Art. 136 alin. (2): „(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.“18. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 - Dreptul la apărare și art. 124 - Înfăptuirea justiției.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) coroborat cu alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța competentă să soluționeze conflictul de competență este cea imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, care va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă.20. În acord cu jurisprudența constantă a Curții în privința unor soluții legislative similare, referitoare la judecarea în camera de consiliu, fără citarea părților (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 34 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 22 martie 2013), Curtea reține că dispozițiile art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 și nici art. 24 din Constituție, soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție, în vederea soluționării rapide a conflictului de competență, cu scopul judecării procesului în termenul rezonabil, optim și previzibil, instituit de art. 6 din Codul de procedură civilă. Totodată, potrivit art. 129 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, acest text constituțional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate.21. De altfel, prin Decizia nr. 381 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, constatând constituționalitatea acestora, cu motivarea, în esență, că dispozițiile legale nu vizează fondul cauzei, ci aspecte care țin de buna administrare a procesului, iar o asemenea soluție legislativă este de natură a conduce la soluționarea cu celeritate a cauzelor și, implicit, la respectarea cerinței privind termenul rezonabil.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.23. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, criticate de autorul excepției din perspectiva lipsei de claritate, Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții legale, în cazul conflictului ivit între secțiile specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, acesta se va soluționa de secția instanței imediat superioare și comune instanțelor aflate în conflict, corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul. Așadar, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie și claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea și aplicarea lor, dată fiind și calitatea destinatarilor dispoziției legale criticate, respectiv completuri de judecată ale instanțelor judecătorești. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a reținut că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109, citate în Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47).24. Așadar, soluția legislativă criticată, ce reglementează competența instanței superioare și comune celor aflate în conflict de a soluționa conflictul negativ de competență, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, legiuitorul acționând în virtutea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, conform cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată se reglementează prin lege.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de organizația profesională Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, cu sediul în București, în dosarele nr. 138/36/2018/a1 și nr. 311/36/2018/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 135 alin. (4) și ale art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 martie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
----