DECIZIA nr. 437 din 24 iunie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată, precum și de Ionel Trestian în Dosarul nr. 999/33/2017 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 394D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 434D/2018 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Grigoraș Ghiță în Dosarul nr. 46.949/3/2017 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.6. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 434D/2018 la Dosarul nr. 394D/2018, care este primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9. Prin Încheierea din 5 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 999/33/2017, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată, precum și de Ionel Trestian într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.10. Prin Încheierea din 19 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 46.949/3/2017, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Grigoraș Ghiță într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.11. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin necuprinderea, ca motiv de contestație în anulare, a situației în care instanța de apel, respingând apelul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de apel invocate de apelant, este îngrădit accesul liber la justiție și se creează o situație discriminatorie între două categorii de persoane, respectiv între justițiabilii aflați în calea de atac a recursului față de cei aflați în calea de atac a apelului, diferențiere ce nu are la bază criterii obiective.12. Astfel se arată că în contextul actualului Cod de procedură civilă accesul efectiv la instanța judecătorească a cunoscut o importantă restrângere comparativ cu Codul de procedură civilă din 1865. În acest sens se arată că principiul dublului grad de jurisdicție nu mai este impus în mod imperativ, în sensul că efectivitatea sa este lăsată la alegerea justițiabilului și, având în vedere ipoteza în care prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, poate să solicite sau nu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, regula fiind aceea că instanța de apel va anula hotărârea și va rejudeca procesul, evocând fondul. Prin urmare, trebuie avut în vedere contextul mai larg în care se circumscriu căile de atac actuale, cu învederarea faptului că, prin acest mod de reglementare a soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de apel potrivit art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se reglementează un singur grad de jurisdicție efectiv. Or, singura rațiune pentru care este omisă contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 în cazul soluțiilor pronunțate în apel, reținută pe cale jurisprudențială, este legată de dificultatea pe care instanța învestită cu această cale extraordinară de atac ar avea-o în a decela între motivele de apel și simplele argumente, considerente care însă nu au o consistență suficientă pentru a afecta dreptul de acces la instanță al părților.13. De asemenea, se apreciază că este îngrădit accesul liber la justiție și este afectat dreptul la apărare prin lipsa existenței unui proces echitabil din moment ce instanța de judecată nu respectă dispozițiile procedurale civile, cu referire la cele cuprinse în art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește conținutul hotărârii judecătorești.14. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.15. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 și alin. (3) din Codul de procedură civilă, care, ulterior sesizării, au fost modificate și completate prin art. I pct. 59 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, nemaifiind păstrată soluția legislativă criticată. Prin urmare, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate în forma avută la data sesizării, care au următorul cuprins: (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...]3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
[...](3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.20. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra soluției legislative, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 185 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 mai 2021, Decizia nr. 66 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 10 aprilie 2020, Decizia nr. 416 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1207 din 10 decembrie 2020, Decizia nr. 495 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 4 noiembrie 2019, Decizia nr. 57 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 31 mai 2018, sau Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.22. Curtea a reținut, în esență, că apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. Ca atare, lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție (a se vedea Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, precitată, paragraful 16).23. De altfel, Curtea, prin Decizia nr. 828 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 5 aprilie 2019, paragraful 18, a statuat că, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele asemenea de același gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanța sa ori principiilor și textelor constituționale de referință.24. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 12 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Bělěs și alții împotriva Cehiei, paragraful 61, prin care s-a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere.25. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut faptul că dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situații diferite, accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care prin definiție are caracter de excepție și deci poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 925 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011).26. În acest context, Curtea a observat că, în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, în care intră și marja de apreciere a legiuitorului în materia mai sus precizată, ulterior sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate și completate prin Legea nr. 310/2018, astfel că, în prezent, enumerarea de la art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă include și pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă.27. Față de această împrejurare, Curtea a învederat faptul că dispozițiile criticate intră în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, în particular a hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată, precum și a motivelor pentru care poate fi formulată (a se vedea Decizia nr. 495 din 17 septembrie 2019, precitată, paragraful 17).28. Având în vedere considerentele mai sus expuse și jurisprudența precitată, Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16, 21 și 24 din Constituție, soluția legislativă criticată constituind o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nefiind de natură a îngrădi drepturi consacrate constituțional, respectiv accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil prin prisma egalității armelor sau egalitatea în drepturi a cetățenilor, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată (a se vedea Decizia nr. 416 din 18 iunie 2020, paragraful 20).29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.30. Referitor la precizarea autorilor excepției de neconstituționalitate cu privire la faptul că instanța de judecată nu respectă dispozițiile Codului de procedură civilă în ceea ce privește conținutul hotărârii judecătorești, Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea prevederilor legale de către instanțele judecătorești, neintrând în sfera contenciosului constituțional.31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de instanța de judecată, precum și de Ionel Trestian în Dosarul nr. 999/33/2017 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și de Florin Grigoraș Ghiță în Dosarul nr. 46.949/3/2017 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 și alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 iunie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
-----