DECIZIA nr. 475 din 8 iulie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 225/2016 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, excepție ridicată de Asociația de proprietari AV 1-3 din Iași în Dosarul nr. 30.887/245/2017 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 880D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea acesteia și judecarea cauzei și în lipsă. Arată, în esență, că, deși există jurisprudență în această materie, deciziile anterioare pronunțate de Curtea Constituțională nu sunt adaptate la principiile și măsurile de protecție a consumatorului din cadrul Uniunii Europene.4. De asemenea, partea Societatea Veolia Energie Iași - S.A. a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și susține că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, arată că există jurisprudență în materie prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate. În ceea ce privește critica formulată prin raportare la art. 44 din Constituție, apreciază că aceasta se constituie în chestiuni de fapt ce urmează a fi apreciate de instanța judecătorească cu prilejul judecării cauzei pe fond, iar referitor la pretinsa încălcare a art. 21 din Constituție, arată că partea are posibilitatea de a se adresa instanței judecătorești.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 30 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 30.887/245/2017, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 225/2016 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, excepție ridicată de Asociația de proprietari AV 1-3 din Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare în privința unui debit restant.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât admiterea facilă a unor pretenții în lipsa vreunui temei juridic, doar prin uzul înlesnit de o normă legală, constituie un atentat la proprietatea privată a unor proprietari constituiți într-o asociație de proprietari de mici dimensiuni. Astfel, se arată că, în condițiile în care este demarată o procedură de executare silită pentru o sumă cu titlu de debit fără a exista un contract de furnizare de servicii publice și fără a beneficia vreodată de aceste servicii, în condițiile în care contestația la executare este supusă taxei judiciare de timbru, precum și în condițiile în care facturile fiscale emise de un furnizor de servicii privat nu sunt supuse unei analize mai riguroase, nu există șansa reală a unui proces echitabil.8. Se mai apreciază că dispozițiile legale criticate creează premisele unui abuz comis contra unor cetățeni chiar de stat, care ar trebui să îi apere în mod egal pe toți cetățenii săi.9. Dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale și prin prisma încălcării principiilor previzibilității și accesibilității normei legale. Din analiza art. 632 și 638 din Codul de procedură civilă cu privire la caracterul de titlu executoriu se observă că hotărârile judecătorești, actele autentice, anumite contracte, încheieri ale unor autorități - care reprezintă garanții de certitudine și corectitudine - constituie titluri executorii și doar în condițiile legii, iar nu niște facturi fiscale emise de persoane juridice private, care se bucură doar de o prezumție relativă de conformitate.10. Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16, ale art. 21 alin. (3) și ale art. 44 alin. (2). Excluderea instanței de judecată din procesul de emitere a titlurilor executorii poate fi de natură să producă efecte în detrimentul consumatorului, conducând la un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.11. Instanța mai apreciază că dispoziția legală criticată pune cetățenii într-o poziție de inferioritate față de autoritățile publice locale care în cele mai multe situații sunt - fie direct, fie indirect prin societăți comerciale care au acționar unic autoritățile publice locale - și furnizori de servicii de utilități publice. Excluderea instanței de judecată din procesul de emitere a titlurilor executorii lasă consumatorii fără un filtru inițial de protecție față de eventuale abuzuri ale furnizorilor de servicii de utilități publice, putând crea situații în care dreptul de proprietate al cetățenilor României, așa cum este consacrat de art. 44 alin. (1) din Constituție, poate fi încălcat în mod arbitrar.12. Existența posibilității formulării unei contestații la executare de către consumator nu este de natură să asigure o garanție a dreptului cetățenilor la un proces echitabil și prezervarea dreptului de proprietate a acestora, întrucât această cale de atac este ulterioară începerii procedurii de executare silită și poate fi accesată doar de consumatorii care au cunoștință de existența ei și în condițiile destul de restrictive în ceea ce privește termenele în care poate fi formulată. Or, anterior modificării legislative, consumatorii erau - în mod inevitabil - beneficiarii unui proces echitabil ori de câte ori furnizorii de servicii de utilități publice intenționau să procedeze la executarea silită întrucât aceștia erau nevoiți să se adreseze instanței de judecată pentru a obține un titlu executoriu, astfel încât consumatorii puteau fi executați silit numai în urma unui proces soluționat de o instanță de judecată, ceea ce reprezenta o veritabilă garanție a dreptului cetățenilor la un proces echitabil.13. Dispoziția legală criticată încalcă și principiul constituțional al proporționalității. În situațiile în care autoritățile statale impun măsuri restrictive, acestea trebuie să îndeplinească exigențele art. 53 din Constituție.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: „(6^1) Factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu.“18. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, precum și ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice“. Din motivarea excepției rezultă că autoarea acesteia invocă și prevederile art. 1 alin. (3) și (5) privind valorile supreme ale statului de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, precum și ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 18 martie 2019, Decizia nr. 603 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1278 din 22 decembrie 2020, sau Decizia nr. 155 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 24 mai 2021, Curtea a constatat conformitatea dispozițiilor legale criticate cu Legea fundamentală. 20. Referitor la caracterul de titlu executoriu pe care legea îl recunoaște facturii emise pentru furnizarea de servicii de utilități publice, Curtea a reținut prin Decizia nr. 603 din 16 iulie 2020, precitată, că art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă prevede că „Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: [...] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie“. Categoria de „alte titluri executorii“ este una mai largă și cuprinde și acele înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. În cazul acestora din urmă, Curtea a observat că textul nu distinge nici după emitenții sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată și nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport hârtie. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Curtea a reținut că, în privința acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar și suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită.21. În acest context, Curtea a amintit Decizia nr. 188 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 22 mai 2017, prin care a examinat constituționalitatea prevederilor similare cuprinse în art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată, potrivit cărora factura emisă pentru furnizarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu, și a constatat că acestea se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind „alte titluri executorii“ și cărora legea le recunoaște putere executorie. Curtea a subliniat că, în situația în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceștia pot contesta aceste sume, în condițiile legii, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare (paragraful 24).22. Prin decizia menționată, Curtea a făcut trimitere și la textul cuprins în Legea nr. 51/2006, ca lege generală în materie, observând că, prin această reglementare, legiuitorul a uniformizat legislația aplicabilă pentru toate serviciile de utilități publice, astfel încât toți operatorii de servicii de utilități publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii. Curtea a constatat că legiuitorul a optat pentru o atare soluție legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate, împrejurare față de care se poate asigura și continuitatea acestora.23. De altfel, prin conferirea de valoare executorie unui document care atestă o obligație de plată, textul face aplicarea principiului consacrat de art. 632 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătorești învestite cu formulă executorie, ci și în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite și să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu (a se vedea Decizia nr. 380 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011).24. De asemenea, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, precitată, paragrafele 24 și 25, referitor la factura emisă pentru furnizarea de servicii de utilități, că, potrivit art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, data emiterii se înscrie pe factură, iar termenul de scadență se calculează de la această dată, astfel încât beneficiarii serviciului comunitar de utilitate publică se pot conforma obligațiilor rezultate din contractul de furnizare a acestui serviciu. Mai mult, textul legal criticat prevede că factura se emite cel târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, fiind un element previzibil și determinat care se caracterizează prin periodicitate și constanță, beneficiarul serviciului neputând invoca necunoașterea acestei date de referință.25. Totodată, Curtea a observat că legiuitorul a acordat beneficiarilor serviciului public o perioadă de grație, de până la 30 de zile de la data scadenței, la expirarea căreia se aplică penalități de întârziere care se datorează cu prima zi după data scadenței, sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să depășească valoarea facturii, și se constituie venit al operatorului [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006]. În acest context, Curtea a reținut că norma nu este lipsită de precizie, claritate și previzibilitate, termenele prevăzute de lege fiind suficiente atât pentru comunicarea și primirea facturii, cât și pentru achitarea contravalorii acesteia.26. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.27. În consecință, nu pot fi reținute criticile formulate de autoarea prezentei excepții, caracterul de titlu executoriu al facturii de utilități nefiind de natură să contravină dispozițiilor constituționale și convenționale invocate în susținerea acesteia.28. Distinct de acestea, Curtea observă că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate privind lipsa contractului de furnizare și a beneficiului serviciilor oferite reprezintă chestiuni ce țin de aplicarea și interpretarea legii și nicidecum de controlul de constituționalitate.29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația de proprietari AV 1-3 din Iași în Dosarul nr. 30.887/245/2017 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 iulie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
----