DECIZIA nr. 714 din 2 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Lavinia Mioara Radu și George Bogdan Constantin în Dosarul nr. 9.314/3/2017 (număr format vechi 3.579/2018) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 358D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 5.580 din 7 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.314/3/2017 (număr format vechi 3.579/2018), Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Lavinia Mioara Radu și George Bogdan Constantin în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect pretenții.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că interpretarea dată de instanțele judecătorești dispozițiilor legale criticate, în sensul că sporurile pe care le prevăd au un caracter facultativ, este contrară prevederilor art. 16 și art. 41 din Constituție. Se susține că instanța de fond a interpretat textele de lege criticate „ca fiind dispozitive, așa cum sunt normele civile, ca fiind texte de la care se poate deroga prin simpla voință a celui îndreptățit, ignorând specificul administrativ, de putere publică a acestor texte legale“. Printr-o astfel de interpretare se încalcă principiul „la muncă egală, salariu egal“, respectiv se ajunge la discriminarea celor care nu au primit sporurile față de categoriile cărora aceste sporuri le-au fost acordate. În speță, nu este vorba de salarii liber negociate, ci de personal bugetar cu salarii fixe, acordate conform legii și actelor administrative, astfel că nu se poate reține că aceste sporuri sunt la dispoziția angajatorului. Nici măcar în cazul unui angajator privat, care are o marjă de negociere semnificativ mai mare, nu s-ar putea admite un asemenea caz de discriminare vădită și cu atât mai mult în ipoteza personalului bugetar, care nu a negociat salariul. Caracterul facultativ al sporului de risc vizează doar decizia unității de a acorda sau nu sporul tuturor angajaților aflați în aceeași situație de risc și nicidecum dreptul de a-l acorda numai unora dintre aceștia, în funcție de compartimentele din care fac parte. În fapt, instanța judecătorească a dat interpretarea potrivit căreia instituția pârâtă în cauza în care a fost ridicată excepția acordă sporurile după bunul ei plac, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 și art. 41 din Constituție. Mai mult, se susține că Legea-cadru nr. 284/2010 prevede posibilitatea acordării diferențiate a sporului, adică între 45% și 85%. Cu alte cuvinte, există posibilitatea individualizării sporului în funcție de riscul concret la care este expus fiecare compartiment. Dar această posibilitate nu exclude, ci, dimpotrivă, întărește ideea că sporul trebuie acordat tuturor celor care fac parte din categoria care, potrivit legii, trebuie să beneficieze de spor, diferențele făcânduse doar în ceea ce privește cuantumul acestuia. În final, sunt invocate o serie de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a constatat încălcarea de către statul român a principiului nediscriminării în materia salarizării.6. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului și arată că dispozițiile de lege criticate, potrivit cărora pot fi acordate anumite categorii de sporuri, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, nu sunt prin însuși conținutul lor contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece nu prevăd discriminări sau privilegii care să constea în excluderea nejustificată de la un drept sau în acordarea unui avantaj nejustificat. Faptul că dispozițiile criticate permit ordonatorului de credite să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia nu creează premisele unui comportament discriminatoriu din partea ordonatorului de credite, în condițiile în care textul de lege prevede limitele și condițiile în care poate acționa ordonatorul de credit, iar, pentru cenzurarea oricărui comportament abuziv, partea prejudiciată are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată. Marja de apreciere ce se oferă ordonatorului de credite reprezintă o soluție legislativă adoptată pentru situația specială a personalului din familia ocupațională „Sănătate“ care, în funcție de specificul activității desfășurate, de riscurile la care este expus și de limitele bugetului, este compensat diferențiat, iar fiecare ordonator de credite cunoaște situația particulară a personalului din subordine și condițiile în care acesta își desfășoară activitatea și poate stabili, în limitele legii și ale alocațiilor bugetare, după consultarea partenerilor sociali, limitele sporurilor acordate. În ceea ce privește încălcarea art. 41 din Constituție, instanța reține că aceste dispoziții constituționale nu sunt încălcate de prevederile criticate, deoarece reglementarea cuprinsă în art. 15 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 nu elimină sau reduce măsurile de protecție socială de care beneficiază salariații din familia ocupațională „Sănătate“, ci reprezintă o modalitate de reglementare specifică a drepturilor salariale pentru această categorie de salariați.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, care au următorul conținut:(1) În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:a) pentru condiții deosebit de periculoase, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; [...](2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens“.11. Curtea observă că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.12. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, din analiza actelor dosarului, reiese că autorii acesteia sunt angajați ai Spitalului Clinic Ilfov, având calitatea de personal sanitar. Dispozițiile de lege criticate vizează categorii de sporuri ce pot fi acordate personalului care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea. Or, angajatorul autorilor excepției nu se încadrează în categoria unităților de asistență socială/centre cu sau fără cazare, ci în categoria unităților sanitare.14. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, dispozițiile de lege care formează obiect al excepției de neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Cu privire la condiția de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, referitoare la „legătura cu soluționarea cauzei“, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate, în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le stabilesc dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014).15. Având în vedere acestea, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 nu are legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu sunt aplicabile în cauză.16. De altfel, pronunțându-se asupra excepțiilor de neconstituționalitate a acelorași dispoziții criticate și în cauza de față, excepțiile fiind invocate tot de angajați ai Spitalului Clinic Ilfov, Curtea Constituțională le-a respins, ca inadmisibile, prin Decizia nr. 663 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 21 ianuarie 2021, și prin Decizia nr. 713 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, întrucât dispozițiile de lege criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Lavinia Mioara Radu și George Bogdan Constantin în Dosarul nr. 9.314/3/2017 (număr format vechi 3.579/2018) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----