DECIZIA nr. 735 din 4 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 615 teza întâi din Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Irina Loredana Gulie	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. unic pct. 3 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, excepție ridicată de Florentin Gabor și Sebastian Gabor în Dosarul nr. 86/245/2019 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.312D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu sunt încălcate dispozițiile art. 126 din Constituție câtă vreme hotărârile arbitrare sunt supuse verificărilor instanțelor judecătorești, pe calea acțiunii în anulare sau prin intermediul încuviințării executării silite.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 2 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 86/245/2019, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. unic pct. 3 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe. Excepția a fost invocată de Florentin Gabor și Sebastian Gabor într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că executarea silită este o fază a procesului civil și o modalitate de punere în executare a unor titluri executorii, prin agenți învestiți cu autoritate publică, iar orice formă de executare silită începe prin încuviințarea acesteia de către instanța judecătorească. Se susține că prevederile art. 126 din Constituție consacră principiul legalității, impunând legalitatea atât ca principiu de realizare a justiției, de organizare și funcționare a instanțelor, cât și în ceea ce privește procedura de judecată.6. Se arată că redactarea anterioară a prevederilor art. 615 din Codul de procedură civilă corespundea exigențelor constituționale cu privire la principiul legalității, conferind hotărârii arbitrale putere similară cu cea a hotărârilor judecătorești, doar ca urmare a unei analize efectuate de către instanțele judecătorești. Or, astfel cum susțin autorii excepției, conferind justiției private și hotărârilor pronunțate de aceasta o putere similară cu cea a unei hotărâri judecătorești, fără vreo verificare minimă prealabilă, se aduce această formă de justiție la același nivel cu justiția statală, consacrată prin Constituție, fapt ce contrazice principiul legalității, precum și interdicția de a înființa instanțe extraordinare.7. Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 126 din Constituție. Invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la instanțele arbitrale. Se mai apreciază că hotărârea arbitrală nu este sustrasă controlului instanței de judecată, în primul rând prin posibilitatea verificării acesteia pe calea acțiunii în anulare, recunoscută de art. 608 din Codul de procedură civilă, iar în al doilea rând, prin intermediul încuviințării executării silite, ca etapă distinctă în faza executării silite.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. unic pct. 3 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017. Întrucât prevederile de lege criticate modifică dispozițiile art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, care la rândul lor au modificat art. 615 din Codul de procedură civilă, și ținând cont de dispozițiile art. 62 teza întâi („Efectele dispozițiilor de modificare și de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, și având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 615 teza întâi din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu și se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească. (...).“12. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse art. 126 - Instanțele judecătorești.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în redactarea inițială, la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, prevederile art. 615 nu făceau nicio distincție, sub aspectul executării silite, între executarea hotărârii arbitrale sau a hotărârii judecătorești. Prin modificarea introdusă prin art. I pct. 14 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, s-a prevăzut că, pentru a putea fi pusă în executare silită, hotărârea arbitrală trebuie învestită cu formulă executorie. Ulterior, prin modificarea adusă prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, s-a revenit la forma inițială a textului de lege criticat, hotărârea arbitrală constituind titlu executoriu și putând fi executată întocmai ca o hotărâre judecătorească, fără învestirea cu formulă executorie. În prezent, art. I pct. 3 din Legea nr. 17/2017 a mai adus o completare art. 615 din cod, dispunând că prevederile art. 603 alin. (3) - referitoare la cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate și/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, când aceasta se va prezenta instanței judecătorești ori notarului public pentru a obține o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial - rămân aplicabile.14. Autorii prezentei excepții de neconstituționalitate sunt nemulțumiți de actuala redactare a dispozițiilor art. 615 din Codul de procedură civilă, sub aspectul lipsei învestirii cu formulă executorie a hotărârii arbitrale. Se susține, în esență, că în acest mod sunt încălcate dispozițiile art. 126 din Constituție, referitoare la instanțele judecătorești, deoarece, conferind justiției private și hotărârilor pronunțate de aceasta o putere similară cu a unei hotărâri judecătorești, fără vreo verificare minimă prealabilă, se aduce această formă de justiție la același nivel cu justiția statală, consacrată prin Constituție.15. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită. Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale încheiate între părți, cu respectarea principiului libertății de voință a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, așa cum prevede art. 544 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, părțile pot stabili, prin convenția arbitrală sau printr-un act adițional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului; în cazul în care părțile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmează să fie aplicată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 768 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011).16. Și în acest caz, potrivit art. 622 alin. (3) din cod, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare. Hotărârea arbitrală poate fi pusă în executare silită chiar dacă a fost atacată cu acțiune în anulare (art. 635 din Codul de procedură civilă). Hotărârea arbitrală este definitivă și obligatorie, putând fi desființată prin acțiune în anulare numai pentru motivele prevăzute de lege (art. 608 din cod). În acest sens, art. 613 alin. (4) reglementează calea de atac deschisă împotriva hotărârilor curții de apel pronunțate în soluționarea acțiunilor în anularea hotărârilor arbitrale, statuând că acestea sunt supuse recursului. 17. Așadar, Curtea reține că arbitrajul reprezintă o excepție de la regula conform căreia justiția este monopol al statului, în sensul art. 126 alin. (1) din Constituție, care prevede că aceasta se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, implicând o activitate de natură jurisdicțională, la finalul căreia este pronunțată o hotărâre obligatorie pentru părți și care este supusă executării silite în aceleași condiții ca hotărârea judecătorească. Astfel, este opțiunea legiuitorului să confere caracter de executorialitate unor acte de jurisdicție privată, având deplina competență constituțională de a stabili, în funcție de anumite exigențe legate de buna administrare a justiției, caracter de titlu executoriu și pentru alte înscrisuri decât hotărârea judecătorească. Prin urmare, nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale invocate.18. În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare, Curtea reține că instanța arbitrală este reglementată în mod expres de legiuitor, în Codul de procedură civilă, drept un mijloc alternativ de soluționare a disputelor, neîntrunind caracteristicile unei instanțe extraordinare. În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a reținut că instanțele de arbitraj comercial nu sunt instanțe judecătorești, în sensul prevederilor art. 126 și ale art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, ci jurisdicții menționate expres de Legea fundamentală în art. 146 lit. d), iar înființarea acestora nu este condiționată de adoptarea unei legi organice.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florentin Gabor și Sebastian Gabor în Dosarul nr. 86/245/2019 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 615 teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-----