DECIZIA nr. 767 din 18 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Daniela Ramona Marițiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, excepție ridicată de Nicușor Răzvan Cosor în Dosarul nr. 6.770/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 572D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Codul penal reglementează regimul sancționator al pluralității de infracțiuni în situația distinctă a săvârșirii de către aceeași persoană a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității, iar cealaltă în timpul majoratului, caz în care pentru prima se ia o măsură educativă, iar pentru a doua se stabilește pedeapsa amenzii. Susține că regula în cazul săvârșirii infracțiunii de către o persoană minoră este aceea a aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate. Cu toate acestea, Codul penal a prevăzut ca în cadrul pluralității de infracțiuni anterior menționate să fie stabilită o măsură educativă privativă de libertate. Legiuitorul a reglementat această modalitate de stabilire și aplicare a pedepsei în conformitate cu politica sa penală, ținând seama de particularitățile psihologice ale vârstei infractorului în condițiile concursului de infracțiuni. Așa fiind, prin aplicarea măsurii educative privative de libertate, legiuitorul, potrivit art. 61 din Constituție, a adoptat o formă de sancțiune care practic, în funcție de criteriile de individualizare, poate fi dusă până la limita maximă. Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, dacă în cazul regimului sancționator al concursului de infracțiuni legiuitorul a prevăzut un spor limitat, egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite în cazul infractorilor majori, în cazul pluralității de infracțiuni prevăzute de textul de lege criticat este reglementată o limită generală maximă legală a singurei pedepse care formează pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni, aceasta fiind singura care se aplică. Făcând referire la Decizia nr. 601 din 27 septembrie 2018, susține că textul de lege criticat prevede o limită maximă care îngrădește posibilitatea judecătorului în activitatea de individualizare a pedepsei de a stabili o pedeapsă rezultantă mai mare decât maximul general al măsurii educative chiar dacă este privativă de libertate, aceasta nefiind în defavoarea inculpatului minor inițial, major la data pronunțării hotărârii. Pe de altă parte, individualizarea pedepselor este atributul exclusiv al instanței de judecată.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 4 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.770/180/2016, Judecătoria Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, excepție ridicată de Nicușor Răzvan Cosor cu ocazia soluționării unei cauze penale. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, în cazul săvârșirii de către un infractor major a două infracțiuni aflate în concurs, dintre care pentru una se stabilește pedeapsa cu închisoarea și pentru alta pedeapsa cu amenda, sunt aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. d) din Codul penal care prevăd că se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii. Având în vedere că este recunoscut faptul că o pedeapsă privativă de libertate este mai aspră decât o pedeapsă cu amenda, apreciază că textul criticat discriminează persoanele care au săvârșit pluralități de infracțiuni din categoria celor reglementate la art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, față de persoanele care săvârșesc infracțiuni după majorat, în ipoteza prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. d) din același act normativ. Face referire la Decizia nr. 601 din 27 septembrie 2018, apreciind că majorarea măsurii educative privative de libertate cu un termen de până la 6 luni în situația infractorului care a săvârșit o faptă în minoritate și cea de-a doua după majorat (în situația în care pentru prima faptă s-a dispus o măsură educativă privativă de libertate și pentru cea de-a doua faptă, săvârșită după majorat, s-a dispus pedeapsa amenzii penale) este discriminatorie față de situația persoanelor care au săvârșit infracțiuni concurente după majorat, avându-se în vedere că acestea din urmă aveau discernământul format la data săvârșirii infracțiunilor. Totodată, fiind vorba despre o majorare a perioadei de privare de libertate, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 23 din Constituție, referitoare la libertatea individuală.6. Judecătoria Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța judecătorească consideră că argumentele juridice invocate de inculpat nu sunt în concordanță cu viziunea avută de legiuitor cu privire la reglementarea regimului sancționator prevăzut de art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Potrivit noii reglementări penale, infractorilor minori li se aplică exclusiv măsuri educative. Raportat la specificul situației prevăzute de textul de lege criticat, legiuitorul a reglementat singura modalitate care este de natură să sancționeze infractorul căruia i-au fost aplicate o măsură educativă privativă de libertate și pedeapsa amenzii pentru infracțiuni concurente. În condițiile în care pedeapsa amenzii nu poate fi aplicată în situația prevăzută de art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, având prioritate aplicarea sancțiunii privative de libertate, legiuitorul a înțeles să adopte o formă de sancționare viabilă a persoanei care și-a reiterat comportamentul infracțional după majorat.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, cu următorul conținut: „(2) În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care: […] d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta.“11. Autorul excepției apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (2), potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, și art. 23 referitor la libertatea individuală.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 129 alin. (2) din Codul penal reglementează regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, în situația distinctă a săvârșirii de către aceeași persoană a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, caz în care pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă. Pentru ipoteza juridică anterior menționată, textul criticat prevede că, dacă măsura educativă stabilită pentru infracțiunea comisă în timpul minorității este privativă de libertate, iar pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită după majorat este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta.13. În acest context, Curtea observă că, prin Sentința penală nr. 382 din 28 februarie 2019, Judecătoria Bacău - Secția penală, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe autorul excepției la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. În baza art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 din Codul penal din 1969, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1.321 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 3 octombrie 2011, și a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 4 luni. În baza art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 și a art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, a aplicat autorului excepției pedeapsa de 9 luni închisoare, pe care a majorat-o cu 1/4 din durata de 1 an și 4 luni a măsurii educative a internării într-un centru educativ, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună închisoare. 14. De asemenea, Curtea constată că apelul formulat de autorul excepției a fost respins. Astfel, prin Decizia penală nr. 187 din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de autorul excepției împotriva Sentinței penale nr. 382 din 28 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Bacău - Secția penală, pe care a menținut-o. Așa fiind, Curtea constată că instanța judecătorească a aplicat în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, iar nu dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. d) din același act normativ criticate de autorul excepției.15. În aceste condiții, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal este inadmisibilă, întrucât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, atât timp cât o eventuală soluție de admitere nu ar avea nicio înrâurire asupra soluționării procesului în care a fost invocată. În acord cu jurisprudența Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19).16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, excepție ridicată de Nicușor Răzvan Cosor în Dosarul nr. 6.770/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 noiembrie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
----