DECIZIA nr. 73 din 3 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Marieta Safta	- prim-magistrat-asistent delegat

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Baciu în Dosarul nr. 7.573/291/2017 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 38D/2020. 2. La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Prim-magistratul-asistent delegat referă asupra faptului că autorul excepției a transmis o cerere prin care arată că înțelege să nu mai susțină excepția de neconstituționalitate invocată.4. Cu privire la cererea formulată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că o astfel de cerere nu produce efecte, dat fiind cadrul specific soluționării excepției de neconstituționalitate. 5. Curtea, având în vedere dispozițiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, cu privire la inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor din Codul de procedură civilă referitoare la stingerea procesului, respinge cererea formulată. 6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în esență, jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Decizia nr. 1.388 din 19 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 7.573/291/2017, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de apelantul inculpat Vasile Baciu într-o cauză în care a fost condamnat în baza textului de lege criticat.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că textul criticat este lipsit de claritate și previzibilitate, „plasând în sfera penală orice persoană care exercită o funcție publică și care efectuează activitățile specifice acestei funcții“. De exemplu, în exercitarea funcției, primarii pot acorda ajutoare de urgență familiilor și persoanelor care se află în situații de necesitate determinate de calamități naturale, incendii, accidente, alte situații deosebite stabilite prin hotărâre a consiliului local. Astfel, deși există obligația, potrivit legii, de a acorda ajutoare sociale comunitare și de urgență indiferent dacă persoanele în cauză sunt sau nu rude/afini cu primarul unei localități, dispoziția din Codul penal sancționează îndeplinirea acestor prerogative legale. Se creează astfel o situație de inechitate față de o anumită categorie de persoane, cetățeanul fiind îndrituit să beneficieze de dreptul său legal indiferent de gradul de rudenie în care se află cu conducătorul administrației publice locale. Se mai arată și că o persoană nu își poate da seama dacă acțiunea sau inacțiunea sa poate constitui infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile legale criticate, sens în care se invocă exigențele de calitate a legii.9. Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția este neîntemeiată, „fiind valabile în acest sens considerentele reținute de CCR printr-o decizie anterioară, nr. 34/2019, prin care a fost soluționată o excepție similară“. 10. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal - Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, care au următorul cuprins: „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.“14. În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3), referitor la accesul liber la justiție, și ale art. 23 privind libertatea individuală și legalitatea incriminării și a pedepsei. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și ale art. 7, referitor la legalitatea incriminării și pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt criticate pentru o pretinsă lipsă de claritate și precizie, cu motivarea că ar „plasa în sfera penală“ „orice persoană care exercită o funcție publică și care efectuează activitățile specifice acestei funcții“. Concret, se enunță ipoteza în care, în exercitarea funcției, primarii pot acorda ajutoare de urgență familiilor și persoanelor care se află în situații de necesitate determinate de calamități naturale, incendii, accidente, alte situații deosebite stabilite prin hotărâre a consiliului local, indiferent de gradul de rudenie în care se află cu conducătorul administrației publice locale, pretinzându-se că, de fapt, dispoziția din Codul penal sancționează îndeplinirea unor prerogative legale. 16. Curtea Constituțională a mai examinat, în jurisprudența sa, critici similare formulate cu privire la dispozițiile art. 301 din Codul penal atât înainte, cât și după modificarea acestuia prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017, statuând în mod constant în sensul că dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal îndeplinesc exigențele de calitate a legii (claritate, precizie, predictibilitate) impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție. 17. Astfel, prin Decizia nr. 34 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 30 mai 2019, invocată și de instanța de judecată în punctul său de vedere, Curtea a statuat că prevederile art. 301 alin. (1) din Codul penal nu încalcă cerințele de claritate și previzibilitate a legii și nici exigențele dreptului la un proces echitabil. 18. În decizia menționată, paragraful 23, Curtea a observat că, în jurisprudența sa, a reținut că infracțiunea de conflict de interese (n. - în prezent, infracțiunea de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane) a fost reglementată pentru prima dată în legislația penală românească, într-o formă similară celei prevăzute la art. 301 din Codul penal în vigoare, prin art. 253^1 din Codul penal din 1969, articol introdus în cuprinsul acestui din urmă cod prin art. I pct. 61 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006.19. În ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii, Curtea a reținut că acesta desemnează totalitatea condițiilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv și subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală și a da naștere raportului penal de conflict. Deci conținutul constitutiv al infracțiunii îl constituie totalitatea condițiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii. Astfel, pentru a putea fi reținută realizarea laturii obiective a infracțiunii trebuie ca îndeplinirea unui act ori participarea la luarea unei decizii să genereze și un folos patrimonial (folos material, potrivit art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969) în favoarea uneia dintre persoanele enumerate în textul legal, care devin beneficiare ale acestui folos (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 550 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017, paragrafele 17-19, Decizia nr. 88 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 3 iunie 2016, paragrafele 18 și 19).20. De asemenea, așa cum Curtea a reținut în Decizia nr. 34 din 17 ianuarie 2019, precitată, paragraful 27, „infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de serviciu, care presupune un pericol concret, deoarece nu este suficient ca funcționarul să îndeplinească un act, ci trebuie ca acel act să fi produs direct sau indirect un folos material/patrimonial pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv (…). Curtea a constatat că infracțiunea de conflict de interese nu poate presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată.“.21. Tot astfel, prin Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020, paragraful 13, Curtea a reținut, cu privire la natura acestui folos la care face trimitere norma de incriminare analizată (sens în care a invocat și Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, respectiv Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 14), că obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condițiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice.22. Potrivit celor statuate de Curte în Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, conflictul de interese nu poate presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată. 23. În același sens, Curtea a reținut, în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, precitată, că „noțiunea de folos patrimonial din cuprinsul art. 301 alin. (1) din Codul penal are în vedere orice tip de folos patrimonial, și nu doar folosul patrimonial necuvenit“.24. Considerente similare au fundamentat și pronunțarea Deciziei nr. 807 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 13 martie 2019, în care Curtea a precizat că „interesul public lezat prin săvârșirea faptei este reprezentat de interesul general al societății ca persoanele care dețin funcții publice să ia, în îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu, decizii imparțiale și legitime. Astfel, îndeplinirea de către persoana care deține o funcție publică a atribuțiilor sale fără obiectivitate și fără respectarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și a supremației interesului public are ca efect direct prejudicierea interesului public, afectând încrederea cetățenilor în instituțiile statului, fără a fi necesară specificarea în textul incriminator că fapta constituie infracțiune numai dacă interesele publice au fost lezate. Conflictul de interese nu poate presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată.“. (paragraful 35)25. Față de considerentele citate, care își mențin valabilitatea, nu pot fi reținute susținerea și ipotezele avansate de autorul excepției de neconstituționalitate, care încearcă să acrediteze ideea că, indiferent de situație, în cazul exercitării unor prerogative legale, ar fi incidentă norma de incriminare din art. 301 alin. (1) din Codul penal. Caracterul de generalitate specific normelor juridice, ce caracterizează în mod evident și dispozițiile legale criticate în prezenta cauză, nu poate fi convertit, printr-o interpretare străină logicii textelor, într-o cauză de neconstituționalitate a acestora, în pofida înțelesului clar al voinței legiuitorului. Contrar susținerilor autorului excepției, această voință și modul în care s-a concretizat prin incriminarea criticată în cauză sunt în acord cu art. 16 din Constituție. Dreptul de a accede la aceste funcții nu este un drept absolut, iar impunerea unor garanții de echitate și imparțialitate este necesară în condițiile existenței unui stat de drept. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Baciu în Dosarul nr. 7.573/291/2017 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent delegat,
Marieta Safta
-----