DECIZIA nr. 154 din 17 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 285 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Elena Daniela Dragnea în Dosarul nr. 318/44/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 114D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu încalcă dreptul persoanei de a-și alege profesia și locul de muncă și nu sunt incompatibile cu instituirea unor condiții pentru exercitarea unor funcții publice, astfel încât acestea să corespundă interesului public. Interdicția instituită prin normele criticate, alături de celelalte interdicții și incompatibilități prevăzute de Legea nr. 161/2003, este în măsură să asigure transparența în exercitarea funcției publice, asigurând, totodată, prevenirea săvârșirii de fapte de corupție.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 318/44/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 285 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Elena Daniela Dragnea într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă cererea de anulare a raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate privind starea de incompatibilitate a autoarei excepției care, în perioada 23 martie 2009 - 1 iunie 2013, a exercitat simultan funcția publică de consilier superior în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea și cea de medic specialist în cadrul unei societăți furnizoare de servicii medicale aflate în relații contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă dreptul la muncă, întrucât nu recunosc pregătirea profesională de medic și restricționează dreptul de a practica această profesie, deși ministrul sănătății, în baza diplomelor obținute, certifică acest drept.7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, din argumentare nerezultând încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituție.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 285 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Însă Curtea observă că, anterior sesizării sale, Legea nr. 95/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, dându-se textelor o nouă numerotare, normele de lege criticate regăsindu-se la art. 295 alin. (1). În aceste condiții, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 295 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, potrivit cărora: „Personalul CNAS și al caselor de asigurări este constituit din funcționari publici și personal contractual, în condițiile legii, și nu pot desfășura activități la furnizorii de servicii medicale.“12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate instituie o incompatibilitate între calitatea de personal al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) sau al caselor de asigurări, constituit din funcționari publici și personal contractual, și cea de salariat în cadrul societăților furnizoare de servicii medicale.14. Din examinarea dispozițiilor legale în materie, respectiv a dispozițiilor art. 276 și 277 din Legea nr. 95/2006, Curtea reține că CNAS, instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, asigură aplicarea politicilor și programelor Guvernului și are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, iar casele de asigurări gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor Legii nr. 95/2006, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, și pot derula și dezvolta și activități pentru valorizarea fondurilor gestionate.15. Curtea reține că, potrivit art. 253 alin. (1)-(4) din Legea nr. 95/2006, furnizorii de servicii medicale, care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de CNAS și Ministerul Sănătății, pot intra în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate. Procesul de evaluare cuprinde cabinetele medicale, ambulatoriile de specialitate, spitalele, farmaciile și furnizorii de îngrijiri la domiciliu, precum și alte persoane fizice sau juridice autorizate în acest sens de Ministerul Sănătății. Evaluarea furnizorilor de servicii medicale se face la nivel național sau județean. Comisiile de evaluare a furnizorilor de servicii medicale la nivel național sunt formate din reprezentanți ai Ministerului Sănătății și ai CNAS, iar, la nivel județean, comisiile de evaluare sunt formate din reprezentanți ai direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București și reprezentanți ai caselor de asigurări de sănătate și, după caz, ai ministerelor și instituțiilor cu rețele sanitare proprii.16. De asemenea, potrivit art. 254 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, furnizorii de servicii medicale care pot fi în relații contractuale cu casele de asigurări sunt unitățile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate, evaluate și selectate în condițiile legii și alte persoane fizice și juridice care furnizează servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale. În acest sens, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte pentru furnizarea de servicii numai cu unitățile care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de CNAS și Ministerul Sănătății și care nu sunt cuprinse în hotărârea Guvernului pentru aprobarea raportului comisiei de selecție și a listei unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate.17. Totodată, potrivit art. 255 alin. (1) din lege, relațiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract.18. Ca atare, având în vedere cadrul legal anterior menționat, Curtea reține că rațiunea instituirii incompatibilității între calitatea de personal al CNAS și al caselor de asigurări și cea de salariat în cadrul societăților furnizoare de servicii medicale este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către personalul CNAS și al caselor de asigurări a atribuțiilor ce le revin potrivit legii, și anume asigurarea sănătății publice și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.19. Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, Curtea constată netemeinicia acesteia, deoarece, potrivit normei constituționale, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce statutul personalului CNAS și al caselor de asigurări trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.20. De altfel, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 38, Curtea a reținut că importanța și necesitatea reglementărilor în materia combaterii corupției și promovării integrității în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, sunt cunoscute și acceptate, aceste reglementări reprezentând răspunsul la o cerință reală a societății românești și o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene. Din rațiuni de prevenire a faptelor de corupție de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate de o anumită natură și importanță (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009).21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Daniela Dragnea în Dosarul nr. 318/44/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 295 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
----