DECIZIA nr. 117 din 15 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 alin. (6) din Codul de procedură penală

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Mihaela Ionescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 235 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Duran Ali, Emil Bucur Alexandru, Gabriela Trandafir, Sevim Ali, Erhan Suliman, Ali Iuseim, Felicia Curte, Neli Alexandru și de Iuliana Dumitru în Dosarul nr. 4.523/118/2017 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.765D/2019.2. La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens apreciază că textul de lege supus controlului de constituționalitate este clar, iar împrejurarea că legiuitorul nu a avut în vedere, în mod expres, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța care soluționează contestația, în ipoteza specificată de autori, semnifică faptul că încheierea pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță se bucură de legalitate și temeinicie, astfel încât nu mai este condiționată de rigorile specifice unei cereri de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată în primă instanță.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 19 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.523/118/2017, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 235 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată Duran Ali, Emil Bucur Alexandru, Gabriela Trandafir, Sevim Ali, Erhan Suliman, Ali Iuseim, Felicia Curte, Neli Alexandru și de Iuliana Dumitru într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de aceștia împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Constanța, prin care, printre altele, s-a admis în parte propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța și, în baza art. 236 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive pe o durată de 30 de zile.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat este neclar, întrucât nu se înțelege dacă este vorba de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond sau dacă noțiunea de „judecător de drepturi și libertăți“ include și judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de control judiciar. Apreciază că sintagma „judecătorul de drepturi și libertăți“ se referă atât la judecătorul care judecă în fond propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, cât și la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de control judiciar, astfel încât contestația formulată se judecă până la expirarea mandatului anterior (s.n. a duratei măsurii arestării preventive).6. Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 235 alin. (6) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia.“11. Autorii excepției de neconstituționalitate invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, ale art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 cu referire la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil, cât și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că normele procesual penale criticate referitoare la procedura prelungirii arestării preventive în cursul urmăririi penale prevăd că judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că sintagma „judecătorul de drepturi și libertăți“ se referă atât la judecătorul care judecă în fond propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, cât și la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de control judiciar, astfel că și contestația se judecă până la expirarea duratei măsurii arestării preventive.13. Față de susținerile autorilor excepției, Curtea reține că art. 204 din Codul de procedură penală constituie sediul materiei în ceea ce privește calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale. În vederea garantării accesului la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, normele procesual penale menționate anterior reglementează contestația ca fiind calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, precum și procedura de soluționare a contestației astfel invocate.14. Totodată, Curtea reține că legea procesual penală anterioară (din 1968) reglementa procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale în art. 159. Potrivit alin. 8 al acestui articol, „Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate“. Prin Decizia nr. 25 din 2 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 372 din 3 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură penală din 1968 se interpretează în sensul că sintagma folosită de legiuitor „înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate“ are caracter imperativ, și nu de recomandare, așa încât „recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate“.15. Curtea observă că sintagma „înainte de expirarea duratei arestării preventive“ a fost preluată și în noua reglementare referitoare la calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, în ceea ce privește contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive [art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală]. Așa încât, având în vedere prevederile art. 474^1 din Codul de procedură penală, Curtea reține că rațiunile care au justificat pronunțarea Deciziei nr. 25 din 2 iunie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție se mențin și în prezent, astfel că subzistă caracterul obligatoriu al dezlegării date problemei de drept cu privire la dispozitivul deciziei menționate relativ la caracterul imperativ al sintagmei „înainte de expirarea duratei arestării preventive“.16. De asemenea, Curtea reține că, prin Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 10 octombrie 2019, paragrafele 25-27, a observat că, potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, contestația formulată de inculpat (împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei măsuri preventive) se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare, iar contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Curtea a reținut însă că, potrivit practicii judiciare, „atât contestația formulată de inculpat, cât și cea formulată de procuror trebuie soluționate înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior în cauză, chiar dacă textul de lege ar diferenția aparent modul de soluționare a celor două categorii de contestații. Prin reglementarea expresă a unui termen de 5 zile de la înregistrare, legiuitorul a intenționat să protejeze suplimentar inculpatul sub aspectul evitării unor eventuale situații de incertitudine cu privire la posibilitatea exercitării depline a drepturilor și libertăților sale; nu există de altfel niciun argument pentru care contestația formulată de inculpat să poată fi soluționată și după data expirării duratei măsurii preventive anterior dispuse, iar cea formulată de procuror să fie judecată înainte de acest moment. O altă interpretare ar aduce atingere principiului egalității armelor în fața judecătorului cu privire la măsurile preventive ce pot fi dispuse pe parcursul soluționării cauzei, în dezacord cu jurisprudența națională, dar și cu jurisprudența europeană (cauzele Tarău împotriva României, Hotărârea din 24 februarie 2009; Catal împotriva Turciei, Hotărârea din 17 aprilie 2012 etc.). Prin urmare, în cazul în care contestația inculpatului formulată împotriva unei încheieri prin care s-a înlocuit o măsură preventivă cu alta este soluționată după expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, aceasta din urmă se constată încetată de drept la împlinirea termenului“ (minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel cu procurorii- șefi secție judiciară de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetelor de pe lângă curțile de apel, 21-22 noiembrie 2016, pct. 25).17. În considerentele Deciziei nr. 275 din 23 aprilie 2019, Curtea a apreciat că stabilirea acestor elemente nu permite însă să se ajungă la concluzia că termenul de 5 zile prevăzut de legiuitor în cazul soluționării contestației formulate de către inculpat este un termen de recomandare. Dimpotrivă, acest termen trebuie respectat în cazul în care durata de timp de la data înregistrării contestației formulate de către inculpat și până la expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior este mai mare de 5 zile. Numai în cazul în care această durată este mai mică de 5 zile soluționarea contestației formulate de către inculpat se va face înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, practic, într-un termen mai mic de 5 zile (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 827 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 24 aprilie 2020, paragrafele 20 și 21).18. Așa încât, interpretând coroborat dispozițiile art. 204 și ale art. 235 din Codul de procedură penală și având în vedere considerentele mai sus enunțate, Curtea constată că cele statuate prin Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2019, precitată, sunt aplicabile și în prezenta cauză. Curtea nu poate reține existența unui regim juridic diferit aplicabil procurorului și inculpatului, sub aspectul termenului de soluționare a contestațiilor formulate de aceștia împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, de natură a încălca dreptul inculpatului la un proces echitabil, întrucât se impune ca normele procesual penale să fie interpretate în sensul că termenul de 5 zile, prevăzut la art. 204 alin. (4) din Codul de procedură penală, reprezintă o garanție suplimentară, reglementată în favoarea inculpatului, în scopul evitării unor eventuale situații de incertitudine cu privire la posibilitatea acestuia de a-și apăra drepturile și interesele procesuale. Astfel, contestația formulată de inculpat, conform art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu va putea fi soluționată și după data expirării duratei măsurii preventive anterior dispuse, iar cea formulată de procuror nu poate să fie judecată înaintea momentului anterior menționat. Prin urmare, termenul de 5 zile, prevăzut la art. 204 alin. (4) din Codul de procedură penală, trebuie respectat în cazul în care durata de timp de la data înregistrării contestației formulate de către inculpat și până la expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior este mai mare de 5 zile, iar în situația în care această durată este mai mică de 5 zile contestația formulată de către inculpat, conform art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală, va fi soluționată, într-un termen mai mic de 5 zile, înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior.19. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că normele procesual penale criticate sunt în acord cu dispozițiile constituționale invocate.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Duran Ali, Emil Bucur Alexandru, Gabriela Trandafir, Sevim Ali, Erhan Suliman, Ali Iuseim, Felicia Curte, Neli Alexandru și de Iuliana Dumitru în Dosarul nr. 4.523/118/2017 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 235 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----