DECIZIA nr. 157 din 17 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Serghei Mesaroș, Ciprian Georgian Dragomir, Iuliana Popescu, Alexandru-Mădălin Alexandru, Luminița-Giliola Alexandru, Tatiana Sicuța Balmuș, Claudia Butuza, Anca-Gabriela Palcău, Nadina-Ane-Mari Radu și Georgeta-Roxana Țucă în Dosarul nr. 23.031/3/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 977D/2018.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, domnul avocat Costel Gîlcă, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție. În esență, arată că în anul 2017 s-a înființat Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social, care a preluat o parte dintre angajații Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. După încadrarea în ministerul nouînființat s-a constatat că o parte dintre salariații încadrați pe posturi similare aveau salarii mai mari decât autorii excepției. Sesizat fiind cu acest aspect, angajatorul a invocat textul de lege criticat și nu a egalizat salariile. Având în vedere că activitatea prestată este aceeași, nu există niciun motiv ca angajații să nu beneficieze de salariu egal cu al celor care primesc o sumă mai mare. Jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, și a Înaltei Curți de Casație și Justiție este uniformă, în sensul că în situația în care se prestează aceeași muncă pentru aceeași clasă, vechime și gradație trebuie să se plătească același salariu.4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că în cauză se pune o problemă de aplicare a legii, respectiv concursul dintre textul de lege criticat și cel al art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, problemă lămurită de instanța care a judecat cauza prin decizia pronunțată în speță în care s-a acordat prioritate normei de egalizare.5. Având cuvântul în replică, apărătorul autorilor precizează, referitor la aspectul inadmisibilității excepției, că la momentul ridicării excepției de neconstituționalitate nu se cunoștea soluția pe care o va pronunța instanța de judecată, astfel că a depus diligențele necesare, solicitând admiterea excepției.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Sentința civilă nr. 6.160 din 24 octombrie 2017, îndreptată în ceea ce privește eroarea materială cu privire la numărul actului normativ prin Încheierea din 11 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 23.031/3/2017, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Serghei Mesaroș, Ciprian Georgian Dragomir, Iuliana Popescu, Alexandru-Mădălin Alexandru, Luminița-Giliola Alexandru, Tatiana Sicuța Balmuș, Claudia Butuza, Anca-Gabriela Palcău, Nadina-Ane-Mari Radu și Georgeta-Roxana Țucă într-o cauză având ca obiect litigiu cu funcționari publici - drepturi salariale.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că autorii au precizat că inițial au lucrat în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 s-a înființat Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social prin preluarea structurilor aferente dialogului social de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, structuri în care erau încadrați și autorii excepției. Salariul acestora a fost stabilit în același cuantum avut la ministerul de la care au fost transferați. Autorii au constatat că, în cadrul actualului loc de muncă, salarizarea diferă pentru persoane care exercită aceeași funcție, astfel că aceștia au un salariu mai mic decât colegii lor. În acest context, autorii au ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017. Se apreciază că, în măsura în care textul de lege criticat se interpretează ca instituind o obligație pentru Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social de a menține salariile la nivelul avut la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, se creează o diferență de tratament fără o justificare obiectivă între autori și ceilalți salariați care au un salariu mai mare, deși sunt în situații profesionale identice. Este încălcat astfel art. 16 din Constituție, fiind incidente considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, potrivit cărora este neconstituțional un text de lege prin care se stabilesc regimuri salariale diferite unor persoane aflate în situații profesionale identice în condițiile în care tratamentul juridic instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă.8. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că art. 21 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 nu contravine art. 16 din Constituție, făcând referire la Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care a fost evocat art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice referitor la principiul remunerație egală pentru muncă de valoare egală privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar. În mod neîndoielnic s-a reținut, prin decizia menționată, că acest principiu denotă în mod esențial asumarea de către legiuitor a egalității de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil și nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfășoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispozițiilor legii de salarizare, o remunerație egală.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorilor excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2017, care aveau următorul conținut: „Personalul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiilor publice și structurilor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență își păstrează drepturile salariale avute la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.“13. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 a fost abrogată prin art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 6 noiembrie 2019. Având în vedere că textul de lege criticat a produs efecte în prezenta cauză, acesta va fi supus controlului, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.14. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 s-a înființat Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social prin preluarea structurilor și activităților Ministerului pentru Consultare Publică și Dialog Civic și prin preluarea structurilor și activităților aferente dialogului social de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Autorii excepției au fost preluați de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.16. Curtea constată că prin art. 21 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017, criticat în prezenta cauză, se reglementează o normă de salarizare pentru personalul care lucra în ministerele, organele de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiile publice și structurile care fac obiectul ordonanței, și anume că acesta își păstrează drepturile salariale avute la data intrării în vigoare a ordonanței. Această normă are drept scop protecția funcționarului reîncadrat, astfel încât să nu sufere o eventuală scădere a salariului în urma reîncadrării.17. Cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Curtea observă că aceasta a fost reglementată după cum urmează: pentru anul 2015 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014; pentru anul 2016 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, și pentru anul 2017 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016.18. Curtea constată că în anul 2015 s-a aplicat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, care prevedea în art. 1 alin. (5^1) că „(...) personalul (...) din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, (...) care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“19. Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 sintagma „salarizat la același nivel“ are în vedere personalul din autoritățile și instituții publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, respectiv, în cazul de față, ministerele.20. Curtea constată că în anul 2016 s-a aplicat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, iar în anul 2017 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ambele prevăzând în art. 1 alin. (3) că, „în cazul schimbării condițiilor în care își desfășoară activitatea, personalul beneficiază de drepturile corespunzătoare noilor condiții, la nivelul acordat pentru funcțiile similare în plată din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat“. Prevederile acestui articol se aplicau în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017 (autorii fiind angajați începând cu data de 1 martie 2017), potrivit art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017.21. În concluzie, Curtea reține că în anul 2015 legiuitorul a sesizat că există salarizare inegală și a înlăturat discriminarea prin art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, iar ulterior a menținut aceeași soluție legislativă prin art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016.22. Din perspectiva celor anterior menționate, Curtea reține că autorii excepției critică de fapt discriminarea rezultată din modul în care a fost interpretat și aplicat de către angajator textul de lege criticat.23. Cu privire la interpretarea și aplicarea legii, printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, și Decizia nr. 689 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 13 martie 2019, paragraful 23, Curtea a reținut că asigură numai controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea intrând exclusiv în competența instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și a instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 este inadmisibilă prin prisma art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 386 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2021, paragraful nr. 20).24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Serghei Mesaroș, Ciprian Georgian Dragomir, Iuliana Popescu, Alexandru-Mădălin Alexandru, Luminița-Giliola Alexandru, Tatiana Sicuța Balmuș, Claudia Butuza, Anca-Gabriela Palcău, Nadina-Ane-Mari Radu și Georgeta-Roxana Țucă în Dosarul nr. 23.031/3/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

Marian Enache
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
-----