DECIZIE
DECIZIA nr. 502 din 2 noiembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (4) şi ale art. 465 din Codul de procedură penală
|
Marian Enache |
- președinte |
|
Mihaela Ciochină |
- judecător |
|
Cristian Deliorga |
- judecător |
|
Dimitrie-Bogdan Licu |
- judecător |
|
Laura-Iuliana Scântei |
- judecător |
|
Gheorghe Stan |
- judecător |
|
Elena-Simina Tănăsescu |
- judecător |
|
Varga Attila |
- judecător |
|
Mihaela Ionescu |
- magistrat-asistent |
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Sentința penală nr. 218/F din 14 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.466/93/2018, Tribunalul Ilfov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (4) și ale art. 465 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Dorian Ion într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de revizuire formulate, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, cu privire la o sentință penală.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia nu evidențiază aspecte de natură să circumscrie critica de neconstituționalitate și nu formulează argumente care să facă posibilă compararea reală a normelor procesual penale criticate cu reperele constituționale reținute de instanță.5. Tribunalul Ilfov - Secția penală apreciază că dispozițiile contestate îndeplinesc condiția de constituționalitate.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 459 alin. (4) și ale art. 465 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:– Art. 459 alin. (4): „(4) În cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.“;– Art. 465: (1) Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.(1^1) Hotărârea definitivă pronunțată în cauza în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis un aviz consultativ poate fi supusă revizuirii, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:a) hotărârea definitivă a fost pronunțată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;b) contrarietatea dintre interpretarea din hotărârea definitivă și cea stabilită prin aviz generează o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale și vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.(2) Pot cere revizuirea:a) persoana al cărei drept a fost încălcat;b) membrii de familie ai condamnatului, chiar și după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului;c) procurorul.(3) Cererea de revizuire se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.(4) Cererea de revizuire se poate face cel mai târziu în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii definitive pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.(4^1) Cererea de revizuire, formulată potrivit alin. (1^1), se poate face cel mai târziu în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a avizului emis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.(5) După sesizare, instanța poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea părții, suspendarea executării hotărârii atacate. Dispozițiile art. 460 alin. (1) și (3) se aplică în mod corespunzător.(6) Participarea procurorului este obligatorie.(7) La judecarea cererii de revizuire, părțile se citează. Partea aflată în stare de deținere este adusă la judecată.(8) Atunci când părțile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, instanța ascultă și concluziile acestora.(9) Instanța examinează cererea în baza actelor dosarului și se pronunță prin decizie.(10) Instanța respinge cererea în cazul în care constată că este tardivă, inadmisibilă sau nefondată.(11) Atunci când instanța constată că cererea este fondată:a) desființează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat și, rejudecând cauza, cu aplicarea dispozițiilor secțiunii 1 a cap. V din titlul III al părții speciale, înlătură consecințele încălcării dreptului;b) desființează hotărârea și, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanța în fața căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se dispozițiile secțiunii 1 a cap. V din titlul III al părții speciale.(12) Hotărârea pronunțată este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.“10. Autorul excepției de neconstituționalitate invocă dispozițiile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu arată în ce mod normele procesual penale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. Așadar, autorul excepției de neconstituționalitate nu evidențiază aspecte de natură să circumscrie critica de neconstituționalitate și nu formulează argumente care să facă posibilă compararea reală a normelor procesual penale criticate cu reperele constituționale reținute de instanță.12. În legătură cu acest aspect, instanța de control constituțional a statuat, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Curtea a precizat că aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“.13. Totodată, Curtea reține că, prin Sentința penală nr. 218/F din 14 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.466/93/2018, Tribunalul Ilfov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (4) și ale art. 465 din Codul de procedură penală și, totodată, în temeiul art. 459 alin. (1) și (5) și al art. 465 din Codul de procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Sentinței penale nr. 27/F din 28 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 2.742/93/2015. În motivarea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe temeiul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, instanța de judecată a constatat că faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, care a fost judecată definitiv în cadrul Dosarului nr. 67/93/2018, devenind astfel incidente dispozițiile art. 464 din Codul de procedură penală, potrivit cărora „în cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, nu va putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleași motive“. De asemenea, analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 465 din Codul de procedură penală, instanța de judecată a constatat că nu este îndeplinită condiția esențială a constatării, în prealabil, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei încălcări a drepturilor sau libertăților fundamentale în cauza în care a fost pronunțată hotărârea atacată.14. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.“15. Examinând incidența, din această perspectivă, a existenței legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că aceasta presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea și Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19).16. De asemenea, Curtea a subliniat că o eventuală constatare a neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. „Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai reținut, într-o altă cauză, că autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real, personal, în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014).17. Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar avea nicio înrâurire asupra cauzei penale în care a fost ridicată, neproducând nicio consecință, câtă vreme cererea de revizuire formulată de autor a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de judecată reținând că faptele și mijloacele de probă au mai fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, și, totodată, nu s-au constatat încălcări ale unor drepturi sau libertăți fundamentale ale revizuentului, autor al excepției.18. În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (4) și ale art. 465 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (4) și ale art. 465 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorian Ion în Dosarul nr. 3.466/93/2018 al Tribunalului Ilfov - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----