DECIZIA nr. 535 din 10 noiembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Valentina Bărbățeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihai Lucian Sârbu și Răzvan Nicolae Sîrbu în Dosarul 28.084/3/2017**/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.676D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, prin Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021, și apreciază că nu se impune reconsiderarea soluției pronunțate cu acel prilej.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 15 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 28.084/3/2017**/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihai Lucian Sârbu și Răzvan Nicolae Sîrbu într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii civile formulate în vederea obținerii deciziei de validare, de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a unei dispoziții emise de primarul general al municipiului București în legătură cu un imobil preluat în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist, precum și în vederea obținerii deciziei de compensare prin puncte corespunzătoare valorii acestuia, acțiunea introdusă în fața instanței incluzând și solicitarea de obligare a pârâților municipiul București și Instituția Prefectului Municipiului București să înainteze dispoziția emisă de primarul general cu privire la imobilul revendicat, împreună cu dosarul administrativ, către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că nu este supusă recursului hotărârea instanței de apel prin care se soluționează acțiunea prin care se pretinde obligarea înaintării dispoziției primarului și a dosarului administrativ la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, deși acest tip de acțiune nu este reglementat de art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, care prevede că deciziile emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 și cele emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, respectiv că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești pentru soluționarea cererilor. Cu alte cuvinte, autorii excepției susțin că doar hotărârile pronunțate în aceste două situații intră sub incidența textului de lege criticat, doar acestea fiind susceptibile de a fi atacate exclusiv pe calea apelului.6. Se mai arată că aplicarea prevederilor de lege criticate în cauze care nu au ca obiect acțiunile expres reglementate de art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 restrânge în mod discriminatoriu dreptul la exercitarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii instanței de apel. Se mai susține că se încalcă art. 21 și 129 din Constituție, întrucât magistratul, în exercitarea atribuțiilor sale, nu poate interpreta legea într-o manieră în care să îngrădească accesul la justiție, și anume la o cale de atac nereglementată de o lege specială, dar recunoscută de legea generală de procedură. 7. În opinia autorilor excepției, prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 încalcă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului raportată la art. 148 alin. (4) din Constituție, care instituie obligația oricărei autorități a statului român, inclusiv autoritatea judecătorească, să aplice dreptul european. Or, art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează aderarea Uniunii Europene la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, inclusiv aderarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului statuează obligația statelor membre de a edicta normele legale predictibile și previzibile. În cauza de față, normele de drept care reglementează dreptul la calea de atac a recursului sunt neclare, iar din această cauză există riscul ca autorii excepției, reclamanți în proces, să nu poată beneficia de o cale de atac la care ar fi putut fi îndreptățiți. Arată că acțiunea prin care aceștia au cerut obligarea pârâților la înaintarea dispoziției de primar și a dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor poate fi exercitată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, însă acest temei a fost refuzat, secția civilă a Tribunalului București și Curtea de Apel București reținând ca temei al acțiunii art. 35 din Legea nr. 165/2013, deși această prevedere legală specială instituie norme imperative, de strictă interpretare și aplicare, care exclud posibilitatea încadrării acțiunii exercitate de reclamanții autori ai excepției în acest temei legal.8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prin art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 s-a statuat că hotărârile judecătorești pronunțate de tribunale în această materie sunt supuse numai apelului pentru ca etapa judiciară să se desfășoare într-un interval de timp rezonabil. Derogarea de la exercițiul căilor de atac printr-o lege specială a cărei finalitate este accelerarea procedurii judiciare având ca obiect restabilirea dreptului de proprietate se circumscrie garanțiilor fundamentale ale dreptului la apărare și la un proces echitabil, întrucât dreptul de acces la o instanță nu este unul absolut, ci poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, atât timp cât acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit și asigură controlul judecătoresc efectiv într-o cale devolutivă de atac. Caracterul special al legilor de restituire impune existența unor proceduri speciale, cu termene și căi de atac specifice, aplicabile cu prioritate atunci când vin în concurs cu dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, neputându-se reține contrarietatea dintre acestea și dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorii excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut: „(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.“14. Art. 35 alin. (3), la care textul de lege criticat face trimitere, prevede că, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013. Art. 35 alin. (1) și (2) stabilește că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării, respectiv că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 129 privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și art. 148 alin. (4) privind obligația Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2) al art. 148 referitor la prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, reprezentată de Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, a reținut că textul de lege criticat și în cauza de față instituie posibilitatea persoanelor interesate să conteste, pe calea apelului, legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la existența și întinderea dreptului de proprietate în litigii declanșate ca urmare a atacării în fața instanțelor judecătorești a deciziilor administrative emise de entitățile deținătoare sau de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ori, după caz, în vederea sancționării refuzului nejustificat al acestora de a emite actele menționate în termenele prevăzute de lege. 17. Curtea a apreciat, în esență, că nu se poate susține încălcarea prevederilor constituționale care garantează dreptul de acces liber la justiție, existând reglementată posibilitatea legală de a accede la o instanță judecătorească și, mai mult, de a supune hotărârea pronunțată de aceasta controlului unei instanțe ierarhic superioare. Curtea a observat că, în exercitarea legitimării sale constituționale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a configurat modalitatea de reglementare a exercitării căilor de atac, instituind doar posibilitatea atacării cu apel a hotărârii primei instanțe, fără ca acest lucru să aibă semnificația încălcării principiului constituțional al accesului liber la justiție. 18. În cauza de față, Curtea observă însă că autorii excepției de neconstituționalitate critică prevederile de lege menționate prin prisma modului în care acestea au fost interpretate și aplicate în concret de instanțele judecătorești, care au considerat că sunt incidente inclusiv în ceea ce privește acțiunea privitoare la obligarea entității deținătoare a imobilului - în speță, Primăria Municipiului București - să înainteze dispoziția emisă de primarul general cu privire la imobilul revendicat, împreună cu dosarul administrativ, către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Ca atare, instanța a considerat că sentința pronunțată pe acest capăt de cerere poate fi atacată doar cu apel, la fel ca în cazul contestării pe cale judecătorească a deciziilor de despăgubire emise de entitățile deținătoare sau de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (când se contestă, de regulă, cuantumul despăgubirii, exprimat în puncte) ori, după caz, a refuzului nejustificat al acestora de a emite actele menționate în termenele prevăzute de lege. 19. Or, cererea de obligare a entității învestite cu soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 la transmiterea dosarului administrativ către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o situație distinctă de cele două menționate. 20. Autorii excepției consideră că această modalitate de aplicare a prevederilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 la situația particulară din cauză depășește ipotezele normative cuprinse în textul de lege criticat, extinzând regula procedurală referitoare la atacarea doar cu calea de atac a apelului și la un alt caz care, în realitate, nu intră în sfera de reglementare a acestora. 21. Prin prisma motivării formulate în cauza de față, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituțională nu este competentă să verifice modul în care instanțele judecătorești aplică prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate, ci poate examina doar conformitatea acestora cu dispozițiile și principiile cuprinse în Legea fundamentală, în caz contrar riscând să intervină în sfera de competență exclusivă a instanțelor judecătorești, cu nesocotirea principiului separației puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihai Lucian Sârbu și Răzvan Nicolae Sîrbu în Dosarul nr. 28.084/3/2017**/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Marian Enache
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
----