DECIZIE
DECIZIA nr. 507 din 2 noiembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal
|
Marian Enache |
- președinte |
|
Mihaela Ciochină |
- judecător |
|
Cristian Deliorga |
- judecător |
|
Dimitrie-Bogdan Licu |
- judecător |
|
Laura-Iuliana Scântei |
- judecător |
|
Gheorghe Stan |
- judecător |
|
Elena-Simina Tănăsescu |
- judecător |
|
Varga Attila |
- judecător |
|
Mihaela Ionescu |
- magistrat-asistent |
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 8 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.864/1.748/2016*, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal.4. Prin Încheierea din 7 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 46.378/3/2016 (2.274/2020), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe“.5. Prin Încheierea din 4 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.608/330/2018, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe“.6. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Valeriu Mihai Surcel, de Teodor Visalom, de Andrei Viorel Marin, de Răzvan Sorin Balaban și de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni în cauze penale în care a fost invocată prescripția răspunderii penale a inculpaților - autori ai excepției de neconstituționalitate.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că normele penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, întrucât, ca urmare a declarării ca neconstituțională a sintagmei „oricărui act de procedură“ prin Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, textul de lege este lipsit de previzibilitate, astfel încât nu permite destinatarului normei să își regleze conduita în funcție de ipoteza normativă a legii, prin raportare la actele întreruptive ale prescripției penale. Chiar dacă se acceptă teza potrivit căreia dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt încă în vigoare, sintagma „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe“ - în lipsa „cazurilor și situațiilor în care poate interveni întreruperea prescripției răspunderii penale“ - este imprecisă, neclară și susceptibilă de interpretări arbitrare, situație incompatibilă cu exigențele de calitate și claritate impuse normelor penale și cu imperativul respectării securității juridice. Susțin că exigența de claritate, precizie și previzibilitate a normei juridice se impune atât pentru persoana asupra căreia se răsfrânge norma respectivă, cât și pentru organele judiciare chemate să aprecieze cu privire la temeinicia și legalitatea solicitărilor. Achiesează la opinia instanței supreme potrivit căreia dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, cât privește sintagma „cursul prescripției se întrerupe“, sunt inaplicabile, având un caracter neconstituțional.8. Judecătoria Cornetu apreciază că norma criticată, în forma actuală și prin raportare la motivarea Curții Constituționale din Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, este suficient de clară pentru a ghida comportamentul social al persoanelor având pregătire medie.9. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că, deși instanța de contencios constituțional nu a prevăzut în dispozitivul Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 că termenul de prescripție se întrerupe numai dacă este vorba despre acte care se comunică suspectului sau inculpatului în procesul penal, acest lucru reiese cu evidență din considerentele deciziei. Atât dispozitivul, cât și considerentele pe care se sprijină acesta au putere de lucru judecat (a se vedea, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009), fiind general obligatorii și impunându-se cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. Or, de vreme ce considerentele expuse îndeosebi în paragraful 28 și următoarele ale deciziei menționate fundamentează însăși soluția dată criticii de neconstituționalitate, rezultă, în mod evident, caracterul obligatoriu al acestora. Arată că, în paragraful 24 al Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, s-a reținut că întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele, într-o manieră completă, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție. Or, o astfel de procedură de aducere la cunoștință poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripție a răspunderii penale.10. Judecătoria Urziceni, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a comunicat opinia sa cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal. Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională. Ulterior sesizării Curții în prezenta cauză, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, instanța de control constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale, textul de lege criticat fiind modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022. Curtea se va pronunța însă asupra dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal în forma în care acestea au produs efecte în cauză - și anume în redactarea anterioară modificării aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022 -, având următorul cuprins: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.“15. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 23 privind libertatea individuală și ale art. 126 alin. (1) și (3) referitor la instanțele judecătorești. De asemenea, invocă prevederile art. 20 din Legea fundamentală referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării în prezentele cauze, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, precitată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale.17. În considerentele deciziei menționate anterior, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională. În context, Curtea a constatat că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.18. În consecință, Curtea a constatat că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma - prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale - fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.19. Curtea a constatat că o astfel de consecință este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale și al pasivității sale, chiar și în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenției legislative. De asemenea, Curtea a subliniat că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal la exigențele constituționale. Astfel, Curtea a reținut că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din Codul penal nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.20. În acest condiții, Curtea a constatat că situația creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum și supremația Constituției. Totodată, Curtea a constatat că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea“, care nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Așa încât Curtea a constatat că, pentru restabilirea stării de constituționalitate, este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate.21. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, precitată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezentele cauze - prin încheierile din 8 decembrie 2020, din 7 octombrie 2021, respectiv din 4 martie 2022 - Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal a devenit inadmisibilă.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi^1,
^1 Cu opinia separată a doamnei judecător Elena-Simina Tănăsescu, în sensul celei formulate la Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Valeriu Mihai Surcel în Dosarul nr. 14.864/1.748/2016* al Judecătoriei Cornetu, de Teodor Visalom în Dosarul nr. 46.378/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală, respectiv de Andrei Viorel Marin, de Răzvan Sorin Balaban și de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni în Dosarul nr. 1.608/330/2018 al Judecătoriei Urziceni.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu, Curții de Apel București - Secția a II-a penală și Judecătoriei Urziceni și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----