DECIZIA nr. 573 din 22 noiembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Simina Popescu-Marin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Lucrețiu Sebastian Teacă în Dosarul nr. 2.494/107/2019 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.179D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a comunicat, la dosarul cauzei, note scrise prin care, în susținerea criticilor de neconstituționalitate privind existența unui tratament juridic discriminatoriu în materia acordării sporului de muncă pentru condiții vătămătoare, a anexat Hotărârea nr. 283 din 10 martie 2021 a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 809 din 7 decembrie 2021 și arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 respectă dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, urgența adoptării sale fiind justificată în preambulul acestui act normativ, care a vizat asigurarea unei anumite politici bugetare în anul respectiv. Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece prevederile legale criticate, prin conținutul lor, asigură faptul că personalul plătit din fonduri publice este remunerat la fel, fără privilegii sau discriminări.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Încheierea din 20 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.494/107/2019, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Lucrețiu Sebastian Teacă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind acordarea unor drepturi salariale (sporul pentru condiții vătămătoare).6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind sporurile pentru condiții de muncă sunt neconstituționale, sens în care formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă, arătând că: prevederile legale criticate nu sunt emise în condițiile prevăzute de lege; aceste dispoziții sunt emise cu depășirea prevederilor legii în baza căreia au fost adoptate; prevederile legale criticate sunt emise fără a exista o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată; urgența emiterii acestor dispoziții nu este motivată în cuprinsul actului normativ; sunt afectate regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție și se încalcă egalitatea în drepturi, cauzând o discriminare vădită între personalul plătit din fonduri publice care are un salariu echivalent cu cel de la nivelul anului 2022, din Legea-cadru nr. 153/2017, sau personalul nou-încadrat, numit sau promovat pentru care nu există funcții similare în plată și personalul plătit din fonduri publice care nu are un salariu echivalent cu cel de la nivelul anului 2022 din Legea-cadru nr. 153/2017 sau personalul care nu este nou-încadrat, numit sau promovat.7. Astfel, contrar art. 108 alin. (3) din Constituție, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în măsura în care se referă și la sporurile pentru condiții de muncă, nu sunt emise în condițiile prevăzute de lege și sunt emise cu depășirea prevederilor legii în baza căreia au fost adoptate.8. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 a fost emisă în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție, însă în preambulul acestui act normativ nu se regăsește motivarea plafonării, începând cu 1 ianuarie 2019, a cuantumului sporurilor la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 și nu se regăsește nici motivul urgenței acestei plafonări realizate prin prevederile de lege criticate. Dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în măsura în care se referă și la sporurile pentru condiții de muncă, au fost emise fără a exista o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată și fără a fi corelate cu dispozițiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 1 de la pct. B din capitolul I al anexei nr. VIII la același act normativ.9. Se mai arată că, în contradicție cu art. 115 alin. (6) din Constituție, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în măsura în care se referă inclusiv la sporurile pentru condiții de muncă, afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, precum și drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. Prin prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Guvernul a stabilit o altă modalitate de calculare/acordare a sporurilor pentru condiții de muncă, în contradictoriu cu prevederile art. 7 lit. i) și ale art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 1 de la pct. B din capitolul I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Spre exemplificare, autorul excepției arată că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, inclusiv începând cu data de 1 august 2019, a beneficiat de un spor pentru condiții de muncă vătămătoare în cuantum fix de 204 lei, care a scăzut sub aspect procentual ori de câte ori s-au modificat condițiile de muncă în privința salariului de bază.10. Sub aspect intrinsec, autorul excepției susține că, prin încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 determină o discriminare vădită între personalul plătit din fonduri publice care are un salariu echivalent cu cel de la nivelul anului 2022 sau personalul nou-încadrat, numit sau promovat pentru care nu există funcții similare în plată și personalul plătit din fonduri publice care nu are un salariu echivalent cu cel de la nivelul anului 2022, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, sau personalul care nu este nou-încadrat, numit sau promovat. Concret, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 cauzează o discriminare vădită între personalul plătit din fonduri publice care în luna decembrie 2018 avea un spor pentru condiții de muncă de cel mult 15% din salariul de bază, stabilit corect în funcție de condițiile vătămătoare din acea lună (decembrie 2018), și personalul plătit din fonduri publice care în luna decembrie 2018 avea un spor pentru condiții de muncă de 0% sau de cel mult 4% din salariul de bază, stabilit greșit în funcție de condițiile vătămătoare ce au existat în perioada 2009-2017 și în funcție de cuantumul în lei al sporului din luna ianuarie 2018.11. Tratamentul diferențiat aplicat nu este justificat obiectiv de un scop legitim și rezonabil și constituie în mod clar discriminare, interzisă de art. 16 alin. (1) și art. 20 alin. (2) din Constituție coroborat cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu prevederile art. 7 din Declarația universală a drepturilor omului. Se susține că atât bugetarii avantajați din punctul de vedere al modului de stabilire a sporului și a cuantumului procentual acordat, cât și bugetarii dezavantajați (printre care se află și autorul excepției), începând cu 1 februarie 2018 și în continuare începând cu 1 ianuarie 2019, se află în situații similare, în sensul că toți bugetarii din cadrul aceluiași loc de muncă efectuează simultan o muncă în aceleași condiții vătămătoare și pentru toți este menționată în documentele emise de către Direcția de Sănătate Publică întrunirea aceluiași număr de factori de risc sub influența cărora își desfășoară activitatea. (De exemplu, în buletinul de expertizare emis, conform legii, de către Direcția de Sănătate Publică Alba, pentru toți angajații Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Alba, în care autorul excepției își desfășoară activitatea, este consemnată întrunirea unui număr de 5 factori de risc, dar cu toate acestea sporurile pentru condiții vătămătoare au fost stabilite și acordate în mod diferit de angajator.) Atât timp cât persoanele avantajate și persoanele dezavantajate își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă vătămătoare sau periculoase, diferența de tratament aplicată în ceea ce privește modalitatea de stabilire a sporului și a cuantumului procentual acordat nu se justifică. Sporul pentru condiții de muncă vătămătoare sau periculoase reprezintă o compensație a riscurilor actuale.12. De asemenea, având în vedere principiul importanței sociale a muncii, prevăzut de art. 6 lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017, este evident că sporul pentru condiții de muncă vătămătoare trebuie să se acorde în funcție de riscurile activității, nicidecum în funcție de nivelul de salarizare al fiecăruia sau modalitatea angajării ori promovării.13. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate considerente privind nediscriminarea reținute în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 24 din 12 mai 2008, Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016), a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei), a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 26 ianuarie 1999, pronunțată în Cauza F.C. Terhoeve, și Hotărârea din 22 iunie 2011, pronunțată în Cauza Marie Landtová).14. Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că problematica invocată nu implică aspecte de neconstituționalitate, ci de discriminare între funcționarii publici, ale căror salarii de bază, calculate potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, depășesc salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cei ale căror salarii de bază nu depășesc salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2020. În consecință, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu contravin Constituției. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018.19. Curtea observă că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, fiind păstrată, de principiu, soluția legislativă. Însă, întrucât în cauza dedusă judecății produc efecte juridice prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 în forma anterioară acestei modificări și având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, urmează a fi reținute ca obiect al excepției aceste dispoziții legale, care au următorul cuprins: „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“20. În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor Guvernului, art. 115 alin. (4) și (6) privind adoptarea și limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 809 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2022, instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.22. Astfel, analizând criticile de neconstituționalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a reiterat jurisprudența sa referitoare la condițiile de adoptare a unei ordonanțe de urgență a Guvernului, prin care a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Plecând de la aceste considerente, Curtea a observat că în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 se menționează că reglementarea criticată a fost adoptată având în vedere: „obligația Guvernului de a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod care să asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menținerii stabilității macroeconomice, instituită prin Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, pe baza căreia să fie fundamentat proiectul bugetului de stat pe anul 2019; necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat, legii bugetului asigurărilor sociale de stat și perspectiva 2020-2021“. Se mai arată că „măsurile propuse stau la baza fundamentării veniturilor și cheltuielilor bugetului general consolidat“, „luând în considerare că pentru păstrarea echilibrelor bugetare sunt necesare unele măsuri menite să mențină volumul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea condiționalităților asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar“.23. De asemenea, Curtea a observat că în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 se face referire la „măsurile deja prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017, cu impact asupra bugetului general consolidat în anul 2018, precum și necesitatea respectării țintei de deficit de sub 3% din PIB“, sens în care sunt necesare stabilirea pentru perioada 2019-2021 a unor măsuri fiscal-bugetare, precum și continuarea aplicării unora dintre măsurile care vizează limitarea cheltuielilor aprobate în anii anteriori. Una dintre aceste măsuri constă în „menținerea cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții“.24. Având în vedere aceste precizări și ținând cont de preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 în care se precizează că „neadoptarea în regim de urgență a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice“, Curtea a constatat, pe de o parte, caracterul urgent al adoptării măsurilor, acestea fiind necesare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Urgența este, așadar, motivată în cuprinsul ordonanței de urgență criticate. Pe de altă parte, situația care impune adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voința Guvernului, care poate fi încadrată în conceptul constituțional de „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența Curții.25. Reținând că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită adoptarea unui act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, Curtea a constatat că dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție nu sunt încălcate.26. În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 și ale art. 20 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 7 din Declarația universală a drepturilor omului, Curtea a constatat că prevederile legale criticate vizează, prin conținutul lor normativ, întregul personal plătit din fonduri publice, fără a institui privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare.27. De asemenea, reținând că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, Curtea a constatat că prevederile legale criticate referitoare la menținerea cuantumului sporurilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice nu afectează drepturi fundamentale. În consecință, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție nu sunt sub niciun aspect încălcate. 28. În ceea ce privește pretinsele neconcordanțe între dispozițiile legale criticate și norme cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, Curtea a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția pronunțată, cât și considerentele pe care aceasta se sprijină își mențin valabilitatea și în cauza de față.30. Distinct, referitor la invocarea Hotărârii nr. 283 din 10 martie 2021 a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea precizează că aceasta relevă aspecte privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, ceea ce, în cauză, implică operațiuni de interpretare și aplicare a legilor în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice. Modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, aceasta revenind autorităților publice cu competență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, iar, în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.31. De asemenea, referitor la invocarea dispozițiilor art. 108 alin. (3) din Constituție, Curtea precizează că Legea fundamentală instituie, prin art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3), competența Guvernului de a emite ordonanțe, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de Constituție și de legea de abilitare. De asemenea, sub aspectul competenței de legiferare, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție.32. În prezenta cauză, Curtea reține că actul normativ criticat este o ordonanță de urgență adoptată de Guvern în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție, iar nu o ordonanță simplă, care să fie adoptată de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție, și, în consecință, constată că dispozițiile art. 108 alin. (3) din Constituție nu sunt incidente. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucrețiu Sebastian Teacă în Dosarul nr. 2.494/107/2019 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și constată că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
-----