DECIZIA nr. 129 din 21 martie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Mihaela Ionescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Blaga în Dosarul nr. 4.280/257/2019 al Tribunalului Sibiu - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 16D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și de menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional cu privire la dispozițiile criticate. Invocă, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 529 din 11 iulie 2017 și nr. 530 din 11 iulie 2017.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea penală nr. 103/CCP din 9 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.280/257/2019, Tribunalul Sibiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Nicolae Blaga într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de acesta, în temeiul art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, împotriva încheierii penale, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, prin care, în baza art. 339 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenți împotriva ordonanței prim-procurorului; în baza art. 341 alin. (7) lit. c) din Codul de procedură penală s-a admis plângerea formulată de petenți în contradictoriu cu intimatul, autor al excepției de neconstituționalitate; a fost desființată ordonanța de clasare emisă de procuror, menținută prin ordonanța emisă de prim-procuror; s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire; s-a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente și, prin urmare, s-a dispus începerea judecății cu privire la inculpatul, autor al excepției de neconstituționalitate, pentru comiterea infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art. 255 alin. (1) din Codul penal, în dauna persoanelor vătămate. În motivarea contestației se susține, printre altele, că judecătorul de cameră preliminară din fond nu a informat contestatorul - autor al excepției de neconstituționalitate - referitor la dreptul de a formula cereri și de a ridica excepții cu privire la legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală – care reglementează, în procedura soluționării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, că, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale - sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd obligativitatea citării „inculpatului“ cu mențiunea expresă a acestor drepturi și acordarea unui termen de minimum 20 de zile pentru formularea cererilor și ridicarea excepțiilor, similar art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală referitor la măsurile premergătoare din procedura camerei preliminare. De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, susține că se instituie o inegalitate între inculpatul trimis în judecată prin rechizitoriu și inculpatul trimis în judecată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, deoarece doar primul dintre aceștia este informat, prin citație, că poate să formuleze cereri și să ridice excepții cu privire la legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale. Invocă atât dispoziții constituționale, cât și norme procesual penale referitoare la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, precum și drepturi ale inculpatului, consacrate în legea procesual penală în vigoare, și dreptul la un proces echitabil, statuat constituțional. 6. Tribunalul Sibiu - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, este reglementată în mod clar și previzibil obligația judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, de a exclude probele nelegal administrate ori, după caz, de a sancționa, potrivit art. 280-282 din același cod, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. Apreciază că intimatul nu poate invoca necunoașterea legii, fiind în măsură a se aștepta că vor fi supuse dezbaterii și vor face obiectul soluției legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Consideră că exercitarea deplină a dreptului la apărare este asigurată chiar în lipsa unei citări cu mențiunea expresă în sensul posibilității de a formula cereri și excepții privind legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 341 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 91 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, care au următorul conținut: „Dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.“ 11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare și ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție. Din formularea criticilor de neconstituționalitate rezultă că se invocă și încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, urmând ca și aceste dispoziții din Legea fundamentală să fie reținute drept text de referință. De asemenea, se invocă normele procesual penale ale art. 4 referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 10 privind dreptul la apărare și ale art. 83 lit. d), e) și g^1) privind dreptul inculpatului de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei, precum și dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în formularea motivelor de neconstituționalitate, autorul susține că dispozițiile art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd obligativitatea citării „inculpatului“ cu mențiunea expresă a dreptului de a formula cereri și excepții și acordarea unui termen de minimum 20 de zile pentru formularea acestora, astfel cum prevăd dispozițiile art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, consideră că se aduce atingere dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil, prezumției de nevinovăție și, totodată, se instituie o inegalitate între inculpatul trimis în judecată prin rechizitoriu și inculpatul trimis în judecată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară.13. Cu privire la această susținere, Curtea constată că neconstituționalitatea invocată de autorul excepției este dedusă din compararea celor două norme de procedură penală - art. 341 alin. (2) fraza a doua, respectiv art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală. Curtea reține însă că o astfel de critică - potrivit căreia art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală contravine art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 și art. 23 alin. (11) din Constituție, creând discriminări între inculpatul trimis în judecată prin rechizitoriu și inculpatul trimis în judecată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, deoarece, prin comparație cu art. 344 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, petentul, precum și intimatul din procedura soluționării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară nu sunt citați cu mențiunea că pot formula cereri și ridica excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale - nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate. Astfel, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, instanța constituțională reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel cum susține autorul excepției. 14. În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (în acest sens, Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, și Decizia nr. 701 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015).15. Totodată, Curtea reține că, în virtutea prezumției cunoașterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ignorare legem, autorul excepției avea obligația să cunoască normele procesual penale în vigoare referitoare la procedura soluționării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, astfel încât nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a susține neconstituționalitatea dispozițiilor procesuale criticate. Regula nemo censetur ignorare legem consacră o obligație corelativă a cetățeanului, iar regula nullum crimen sine lege o obligație a statului. Cu alte cuvinte, cetățeanul este obligat să cunoască legea pe care statul o adoptă, principiul invocat consacrând o obligație socială născută din publicarea legii în Monitorul Oficial al României.16. Curtea reține, de asemenea, că invocarea prevederilor art. 4, ale art. 10 și ale art. 83 lit. d), e) și g^1) din Codul de procedură penală nu poate fi primită, deoarece, în exercitarea controlului a posteriori, instanța de control constituțional examinează dispozițiile de lege criticate prin raportare la principiile și drepturile fundamentale cuprinse în normele constituționale și convenționale sau alte instrumente juridice la care România este parte, iar nu prin raportare la alte reglementări din legislația internă. 17. Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală este inadmisibilă.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Blaga în Dosarul nr. 4.280/257/2019 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----