DECIZIA nr. 263 din 9 mai 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Valentina Bărbățeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de Proprietari Str. Popăuți nr. 7, bl. 550A, Iași, în Dosarul nr. 22.106/245/2018 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 754D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că este de competența legiuitorului reglementarea căilor de atac, iar în cauza de față nu se aduce atingere textelor constituționale invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate, ținând cont de mecanismul specific al încuviințării executării silite, precum și de poziția și interesul procesual ale părților implicate în această procedură.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 354 din 12 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22.106/245/2018, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de Proprietari Str. Popăuți nr. 7, bl. 550A, Iași, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia critică, în esență, faptul că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, spre deosebire de încheierea de respingere, care, potrivit alin. (7) al art. 666 din Codul de procedură civilă, poate fi atacată cu apel. Se susține că împotriva acestor încheieri, prin care se soluționează cereri fără citarea părților, conform art. 666 alin. (2) din același cod, ar fi normal ca debitorul să aibă dreptul de a contesta eficient. Totodată, este imperativ ca legea să trateze în mod egal atât creditorul, cât și debitorul.6. Autoarea excepției arată, de asemenea, că prin admiterea facilă a unor pretenții emise cu rea-credință împotriva sa, în lipsa vreunui temei legitim, doar „prin utilizarea unei norme legale care constituie un atentat la proprietatea privată a unor proprietari constituiți într-o asociație de proprietari, cetățenii suportă în multe cazuri existența unor monopoluri în domeniul serviciilor publice“, fiind discriminați, întrucât nu se recunoaște caracterul de titlu executoriu cu privire la debitorii asociației al vreunei liste de plată.7. Susține că nu i se recunoaște nici posibilitatea de a nu achita taxă de timbru judiciar sau de a fi scutită de la plata vreunei cauțiuni în cazul în care ar solicita suspendarea executării silite, în timp ce societățile aflate în faliment beneficiază de scutiri de la plata taxelor de timbru judiciar.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: „(6) Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.“12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a obligațiilor ce revin cetățenilor, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea egală a proprietății private, art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților, art. 124 - Înfăptuirea justiției, art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietății private și art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. Prin raportare laart. 20 alin. (1) din Constituție, se invocă și prevederile art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate în cauza de față au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, constatând că norma legală conform căreia încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu contravine dispozițiilor art. 21 și 24 din Legea fundamentală. Sub acest aspect, Curtea a observat că art. 129 din Constituție lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate (paragraful 15).14. Totodată, prin Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, care, anterior modificării prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, se regăseau, într-o redactare similară, în art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă.15. Cu privire la acestea, Curtea a statuat (paragrafele 14 și 15 din decizia sus-menționată) că rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Or, creditorul nu are interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare, în cursul soluționării căreia își poate formula toate apărările pe care înțelege să se sprijine, astfel încât nici din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.16. Totodată, Curtea a reținut că, la rândul său, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.17. În același sens sunt și Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, sau Decizia nr. 1.065 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013, pronunțate cu privire la prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă din 1865, care conțineau aceeași soluție legislativă.18. În plus, prin Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.033 din 23 decembrie 2019, paragraful 20, Curtea a constatat că prevederile art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă nu sunt de natură să contravină dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3), care consacră dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece, prin trimiterea la dispozițiile art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prevederile de lege criticate permit celor interesați sau vătămați să ceară, pe calea contestației la executare, anularea încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Prin urmare, această încheiere nu este sustrasă controlului judecătoresc, ci există posibilitatea cenzurării sale, în cursul etapei contestației la executare, instanța de control urmând să se pronunțe într-un cadru procesual în care ambele părți, legal citate, pot formula apărările pe care le consideră necesare și utile, uzând de toate mijloacele procedurale pe care legea le pune acestora la dispoziție pentru valorificarea drepturilor lor procesuale.19. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea a constatat (paragraful 16 din Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014, precitată) că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.20. În același sens sunt și Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2019, precitată, și Decizia nr. 232 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 1 iulie 2022.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor citate își mențin valabilitatea și în cauza de față. Celelalte nemulțumiri exprimate de autoarea prezentei excepții vizează aspecte concrete ale cauzei, fără să reprezinte critici propriu-zise de neconstituționalitate.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația de Proprietari Str. Popăuți nr. 7, bl. 550A, Iași, în Dosarul nr. 22.106/245/2018 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEMARIAN ENACHEMagistrat-asistent,Valentina Bărbățeanu
-----