DECIZIA nr. 299 din 25 mai 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia-Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Cătălin-Nicolae Galoș în Dosarul nr. 1.249/30/2019 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 184D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 281 din 17 mai 2022.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.249/30/2019, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Cătălin-Nicolae Galoș într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri referitoare la calcularea și acordarea indemnizației reparatorii cuvenite în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres categoriile de persoane care au dreptul la o indemnizație reparatorie lunară, calculată pe baza coeficienților de multiplicare ce vor fi aplicați asupra salariului mediu/câștigului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.6. Guvernul, începând cu anul 2010, a limitat la o sumă fixă indemnizația stabilită de Legea nr. 341/2004, prin ordonanțe de urgență succesive, coeficienții stabiliți prin lege fiind aplicați salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 și în prezent.7. Aceste ordonanțe de urgență ale Guvernului fac referire la anumite categorii de salariați, raportat la domeniul de aplicare stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice. Or, includerea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 în categoria salariaților plătiți din fondurile publice încalcă prevederile art. 16 și 20 din Constituție. Drepturile dispuse prin Legea nr. 341/2004 au fost dobândite prin jertfa și implicarea directă în Revoluția din 1989, reprezentând un mod de gratificare față de persoanele care s-au sacrificat ori au participat în mod direct la înlăturarea regimului comunist.8. Faptul că aceste indemnizații sunt plătite din bugetul de stat nu reprezintă un motiv de a include revoluționarii sau urmașii eroilor Revoluției din 1989 în categoria salariaților plătiți din fondurile publice. Astfel, se creează o inegalitate de tratament juridic prin aplicarea eronată a unor norme de drept unor subiecți aflați în cazuri diferite de cele pentru care se promulgă aceste norme.9. Autorul excepției susține și faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 115 din Constituție. În acest sens, arată că actul normativ criticat a fost aplicat, deși nu a fost aprobat de Parlament. De asemenea, stabilirea unei perioade de aplicare de 3 ani încalcă principiul previzibilității actelor normative.10. În ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, autorul excepției susține că sunt contrare prevederilor art. 124 din Constituție în ceea ce privește echivocul creat de sintagma „se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie“ a anului anterior emiterii ordonanței de urgență. Această formulare a fost preluată în fiecare an, oferind posibilitatea unor interpretări diferite de către instanțele de judecată, dar și de către Casa Națională de Pensii Publice. Sintagma sus-menționată determină incertitudine și dă posibilitatea unor interpretări total opuse. „Cuantumul cuvenit sau aflat în plată“, în opinia autorului excepției, este cel stabilit de legea specială. Cuvântul „sau“ creează confuzie, lăsând la aprecierea plătitorului să decidă care dintre situații este aplicabilă: cuantumul cuvenit sau cel aflat în plată.11. Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât indemnizațiile solicitate au caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.12. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:– Art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“;– Art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“;– Art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“;– Art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“16. Curtea observă că dispozițiile de lege criticate și-au încetat în prezent aplicarea. Având în vedere însă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor de lege criticate cu care a fost sesizată, ce sunt incidente în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.17. În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 115 alin. (1)-(4) privind delegarea legislativă și art. 124 privind înfăptuirea justiției.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că un prim aspect de neconstituționalitate invocat privește încălcarea prevederilor art. 16 și 20 din Constituție, susținându-se că prin reglementarea cuantumului indemnizației lunare reparatorii - consacrată de art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004 - în cadrul unor acte normative referitoare la salarizare se creează o inegalitate de tratament juridic prin aplicarea eronată a unor norme de drept unor subiecți aflați în situații diferite.19. Cu privire la o critică similară formulată în raport cu aceleași prevederi de lege, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 281 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 12 august 2022, paragraful 22, reținând că legiuitorul trebuie să aibă o marjă rezonabilă în ceea ce privește aprecierea relevanței asemănărilor și deosebirilor dintre diverse categorii de subiecți de drept pe care el însuși le instituie. Deși categoria revoluționarilor, al cărei statut este reglementat în mod distinct prin Legea nr. 341/2004, nu coincide cu categoria salariaților din sectorul public, aceasta nu înseamnă că, în funcție de scopul particular urmărit de legiuitor prin adoptarea unui anumit act normativ, anumite trăsături comune celor două categorii nu pot căpăta niciodată suficientă greutate pentru legiuitor. Astfel, în contextul în care legiuitorul delegat a implementat, prin actele normative criticate, măsuri financiar-bugetare, devine relevantă împrejurarea că plățile efectuate de la bugetul de stat către salariați și revoluționari se realizează din veniturile bugetului de stat.20. În ceea ce privește dispozițiile art. 20 din Constituție, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece autorul excepției nu a indicat niciun tratat internațional în materia drepturilor omului pretins a fi încălcat prin prevederile legale criticate.21. În continuare, analizând criticile raportate la prevederile art. 115 din Constituție, Curtea constată că, în esență, critica autorului excepției vizează faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 s-a aplicat, deși nu a fost aprobată prin lege de către Parlament. Or, Curtea constată că prevederile constituționale invocate nu condiționează posibilitatea aplicării ordonanțelor de urgență ale Guvernului de aprobarea acestora prin lege. De altfel, această concluzie rezultă din înseși prevederile art. 115 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora prin legea de aprobare sau respingere a ordonanței de urgență se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice ale acesteia, produse pe perioada de aplicare.22. În sfârșit, analizând criticile vizând dispozițiile art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 în raport cu prevederile art. 124 din Constituție, Curtea reține că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispozițiilor legale de către casele județene de pensii, pe de o parte, și instanțele judecătorești, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul soluționării pe calea contenciosului constituțional. Din această perspectivă, invocarea dispozițiilor art. 124 din Constituție nu are relevanță în cauză. În acest sens sunt și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 281 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 23.23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin-Nicolae Galoș în Dosarul nr. 1.249/30/2019 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 mai 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEMARIAN ENACHEMagistrat-asistent,Patricia-Marilena Ionea
-----