DECIZIA nr. 344 din 27 iunie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Valentina Bărbățeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 416 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Composesorală Bunurile Private din Ciuc, cu sediul în Miercurea-Ciuc, județul Harghita, în Dosarul nr. 15.021/3/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.055D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că nu este nesocotit dreptul la un proces echitabil, de vreme ce înseși părțile nu au respectat regulile care le permiteau să își apere sau să își demonstreze drepturile și interesele, prin utilizarea eficientă a mecanismelor procedurale puse la dispoziție de lege, așa cum rezultă și din jurisprudența constantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020 și Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016. Precizează, totodată, că reducerea termenului de perimare de la 1 an, așa cum era prevăzut în vechea reglementare, la 6 luni, în actuala reglementare, nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prin această modificare legiuitorul român propunându-și să faciliteze soluționarea cu celeritate a cauzelor.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.021/3/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 416 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Composesorală Bunurile Private din Ciuc, cu sediul în Miercurea-Ciuc, județul Harghita, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului introdus împotriva sentinței prin care a fost respinsă ca perimată acțiunea formulată de aceasta.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că reducerea termenului de perimare la 6 luni în noul Cod de procedură civilă s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, dreptul la un proces echitabil fiind sacrificat în numele așa-zisului deziderat al descongestionării instanțelor de judecată. Totodată, având în vedere caracterul sancționator al instituției perimării și faptul că suspendarea procesului survine prin hotărâre judecătorească, prevederile art. 416 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora termenul de perimare curge de la pronunțarea suspendării, și nu de la comunicarea hotărârii de suspendare a procesului, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, care presupune și dreptul ca termenul de perimare să curgă de la momentul în care instanța de judecată comunică părților că a dispus suspendarea procesului.6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că termenul de 6 luni pentru intervenirea perimării este suficient pentru ca partea interesată să depună diligențe în vederea soluționării cauzei. Consideră, totodată, că prevederile legale criticate nu pot conduce, prin ele însele, la o îngrădire a accesului liber la justiție ori a dreptului la un proces echitabil, întrucât termenul de perimare de 6 luni nu are o durată nerezonabilă care să încalce principiile fundamentale ale procesului civil.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 416 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare:– Art. 416 alin. (1) și (2): (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele privind dreptul la un proces echitabil.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a constatat că perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanțe judecătorești care intervine în situația în care este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca fiind semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părțile implicate. În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluționării cauzei, din motive imputabile părții care, în mod rațional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menținerea litigiului pe rolul instanței apare ca nejustificată. Perimarea este, din această perspectivă, o sancțiune procedurală aplicabilă părții care a neglijat obligațiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfășurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluționarea într-un termen rezonabil a procesului și, pe de altă parte, buna administrare a justiției (Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, paragraful 14, sau Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 22 octombrie 2020, paragraful 13).13. De asemenea, Curtea a apreciat că, în ipoteza în care perimarea s-a pronunțat întrucât pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, după ce fusese suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, care reglementează suspendarea voluntară a cauzei, dispusă atunci când niciuna dintre părți, deși legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și, totodată, niciuna dintre acestea nu solicită în scris judecarea în lipsă, perimarea este justificată de inactivitatea părților, reflectată în neprezentarea în urma citării legale și ignorarea posibilității de a menține pricina în stare de judecată prin formularea unei cereri de judecare în lipsă. Curtea a considerat că raționamentul este cu atât mai pertinent în cazul reclamantului, care, după ce a inițiat acțiunea judiciară, prin atitudinea procesuală ulterioară denotă lipsă de interes față de continuarea demersului judiciar. În considerarea comportamentului procesual al părților, de natură să demonstreze indiferența acestora față de continuarea judecății, legiuitorul a instituit o prezumție relativă de desistare, necesară pentru buna administrare a actului jurisdicțional (Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, precitată, paragraful 14).14. Cu privire la durata termenului de perimare, analizând critici similare, Curtea a constatat că durata considerată prea scurtă a termenului de perimare nu poate fi reținută ca argument în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil. În legătură cu o astfel de critică, instanța de contencios constituțional a observat că reducerea duratei termenului de perimare, de la 1 an în vechea reglementare la 6 luni în prezent, s-a realizat în contextul în care legiuitorul român și-a propus ca, prin regulile procedurale cuprinse în actualul Cod de procedură civilă, să creeze cadrul adecvat pentru soluționarea în condiții de celeritate a procesului civil, asigurând, în același timp, exigențele specifice unui proces echitabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016, precitată, paragraful 15).15. Mai mult, Curtea a reținut că art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care instituie termenul de perimare, obligă părțile să acționeze în cadrul procesului cu o frecvență minimă de 6 luni, riscând altminteri să intervină perimarea. În acest context, Curtea a constatat că nu este nesocotit dreptul la un proces echitabil, de vreme ce înseși părțile nu au respectat regulile care le permiteau să își apere sau, după caz, să își demonstreze drepturile și interesele puse în discuție în cauză, utilizând în mod eficient mecanismele procedurale instituite prin lege, oferite acestora în vederea valorificării tuturor mijloacelor de apărare pe care acestea le consideră necesare în cadrul procesului (Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, precitată, paragraful 18).16. În ceea ce privește prevederile art. 416 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se susține că sunt neconstituționale, întrucât termenul de perimare ar curge de la pronunțarea suspendării, și nu de la comunicarea hotărârii de suspendare a procesului, ceea ce ar fi de natură să încalce dreptul la un proces echitabil. Curtea observă însă că autoarea excepției este în eroare, în sensul că prevederile criticate au un alt conținut normativ decât cel la care se referă aceasta, stabilind ca moment de la care începe să curgă termenul de perimare momentul îndeplinirii ultimului act de procedură de către părți sau de către instanță. Analizând, în precedent, o critică referitoare la fixarea momentului de la care se calculează termenul de perimare de la acest ultim act de procedură îndeplinit, chiar și atunci când nu a fost adus la cunoștința părții, Curtea a arătat că procesul civil este guvernat de principiul publicității, părțile având posibilitatea de a lua cunoștință fără niciun fel de restricții de întregul parcurs procesual. Ca atare, în condițiile unei minime diligențe procedurale, părțile pot afla în timp util despre efectuarea oricărui act procedural (Decizia nr. 254 din 4 iunie 2020, precitată, paragraful 15).17. Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, care să justifice reconsiderarea acesteia.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Composesorală Bunurile Private din Ciuc, cu sediul în Miercurea-Ciuc, județul Harghita, în Dosarul nr. 15.021/3/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEMARIAN ENACHEMagistrat-asistent,Valentina Bărbățeanu
-----