DECIZIA nr. 412 din 11 iulie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi ale art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) și ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și ale art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Viorel Păun în Dosarul nr. 17.438/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.451D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că se invocă o situație discriminatorie care nu subzistă, situațiile juridice în care se află vânzătorul sau cumpărătorul fiind diferite. În același sens, se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 155 din 17 martie 2022.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Sentința civilă nr. 2.189 din 26 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 17.438/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) și ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și ale art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Viorel Păun într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate induc ideea că autorul excepției ar fi în continuare proprietarul autovehiculului vândut și expun cetățenii de bună-credință la sancțiuni din partea statului pentru fapte pe care nu le comit, așa încât sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât cetățenii care vând mașini nu mai sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, cu cetățenii care cumpără mașini. Legislația în materie, respectiv art. 11 din Codul rutier, prevede obligația proprietarului unei mașini de a proceda la înmatricularea acesteia, iar statul este obligat să urmărească îndeplinirea acestei obligații. În schimb, statul a ales să transfere obligația înmatriculării autovehiculului înstrăinat asupra vânzătorului, care nu are nicio posibilitate să procedeze în acest sens, întrucât cumpărătorul este cel care trebuie să prezinte întreaga documentație în vederea înmatriculării.6. Se menționează și încălcarea art. 20 din Constituție, în condițiile în care cerințele previzibilității, clarității și caracterului accesibil al legii au fost consacrate în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar dispozițiile criticate nu respectă aceste cerințe.7. În final, se invocă încălcarea dreptului de petiționare și a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, în măsura în care prezentarea dovezilor care atestă faptul că nu a săvârșit contravenția nu sunt suficiente pentru retragerea sancțiunii, ci este necesară formularea unei plângeri contravenționale în fața instanței.8. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, instanța constată că nu este vorba despre două situații egale cărora li s-a aplicat un tratament juridic diferențiat, având în vedere că la momentul înstrăinării unui autovehicul sunt prevăzute obligații diferite în sarcina vânzătorului, dar și a cumpărătorului, fără a crea un tratament inechitabil între cele două categorii. Mai mult, potrivit art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. De asemenea, din momentul încheierii sale, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, iar Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede o cale specială de atac pentru procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv plângerea contravențională. În consecință, prezumția poate fi răsturnată doar în cadrul unui proces în fața instanței de judecată, iar nu ca urmare a retragerii sancțiunii aplicate de către emitentul procesului-verbal. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Constituție, instanța reține că norma constituțională conferă persoanei care a fost sancționată contravențional posibilitatea de a formula plângere contravențională în fața instanțelor de judecată, în situația în care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este nelegal sau netemeinic.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) și ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002: (1) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...]b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;– Art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002: „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.“;– Art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002: „În cazul utilizatorilor români, dacă se constată prin intermediul sistemelor de camere video lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, personalul care efectuează controlul conform alin. (2) lit. c) pct. (ii) constată săvârșirea contravenției, încheie procesul-verbal de constatare a contravenției și aplică sancțiunea contravențională.“;– Art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate constituit de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente de înmatriculare transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.“13. Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta privind claritatea și previzibilitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 51 alin. (1) privind dreptul de petiționare și art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 155 din 17 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 2 iunie 2022, Decizia nr. 348 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 18 august 2021, Decizia nr. 315 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 29 octombrie 2019, Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 24 august 2018, și Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, instanța de contencios constituțional constatând conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale.15. Astfel, cu privire la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, și Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, precitată, paragraful 21, Curtea Constituțională a apreciat ca neîntemeiată critica potrivit căreia sancțiunea pentru nerespectarea obligației de a deține rovinietă pentru circulația pe rețeaua de drumuri naționale din România aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, iar nu conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii de persoane. Curtea a reținut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție ca aceasta să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține.16. Cu privire la prezumția legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate utilizatori, prin Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, precitată, paragraful 22, și Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, precitată, paragrafele 13-16, Curtea Constituțională a statuat că aceasta este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancționată contravențional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârșirii contravenției, nu întrunea condițiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale și a fi sancționată în consecință.17. Prin aceleași decizii, Curtea Constituțională a reținut că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat și că, deși în limbajul comun termenul „utilizator“ poate evoca acea persoană care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definiție legală, circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligației de plată a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris în certificatul de înmatriculare, în considerarea faptului că, teoretic, același autovehicul poate fi folosit, temporar și succesiv, de mai multe persoane. Or, ar fi avut loc o relativizare a obligației plății acestui tarif în ipoteza în care legiuitorul ar fi conferit responsabilitatea plății persoanei care era conducător al autovehiculului la momentul depistării acestuia în trafic fără a fi fost achitat acest tarif. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătățirea calității rețelei de drumuri naționale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuția fiecărui deținător legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing), soluția legislativă aleasă fiind optimă pentru realizarea finalității menționate și constituind, în fapt, una dintre modalitățile prin care statul își duce la îndeplinire obligația stabilită în textul constituțional menționat.18. Referitor la prevederile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, prin Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, precitată, paragraful 24, și Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, și Decizia nr. 303 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 31 iulie 2013, Curtea a constatat că instituirea responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români și cei străini nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, acest principiu constituțional nu are semnificația uniformității, astfel încât dacă situațiilor egale trebuie să le corespundă un tratament egal, situațiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. Situația evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcție de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor.19. Totodată, nu se poate reține nici critica de neconstituționalitate a art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, întrucât această dispoziție se aplică tuturor utilizatorilor români surprinși de sistemele de camere video circulând fără rovinietă valabilă sau peajul valabil, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.20. Cu privire la critica de neconstituționalitate a art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 23 august 2017, prin Decizia nr. 35 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 23 aprilie 2018, paragrafele 22 și 23, Curtea a reținut că în cazul transmiterii vehiculului în proprietatea altei persoane, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și pentru emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului. Curtea a reținut că situația de fapt particulară din litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate - determinată de faptul că, la câteva zile după încheierea vânzării-cumpărării, cumpărătorul, la rândul său, a vândut același autoturism altei persoane, care a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice fără a deține rovinietă, amenda contravențională fiindu-i aplicată autoarei excepției, deoarece aceasta încă figura înscrisă în Registrul național de evidență a vehiculelor ca fiind proprietară - nu este o problemă de constituționalitate a textelor de lege criticate, ci o chestiune de aplicare a legii de către instanța judecătorească, ce trebuie să soluționeze litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Ca atare, considerentele și soluția Deciziei nr. 35 din 23 ianuarie 2018, precitată, își păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea și în cauza de față. 21. Mai mult, la paragraful 24 al deciziei menționate, Curtea a reținut că, în noua reglementare, potrivit art. 11 alin. (4^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în situația în care noul proprietar nu solicită transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege, înmatricularea vehiculului se suspendă de drept până la data transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, iar, potrivit alin. (4^6) al aceluiași articol, autoritatea competentă să efectueze înmatricularea, respectiv Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, înregistrează suspendarea înmatriculării în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate, iar datele referitoare la suspendare se șterg după 5 ani de la data încetării acesteia.22. Având în vedere cele anterior referite, Curtea a respins ca neîntemeiată critica privind încălcarea art. 51 și 52 din Constituție, constatând că niciunul dintre textele de lege criticate nu împiedică persoana sancționată să se adreseze instanțelor de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.23. De altfel, prin Decizia nr. 4 din 5 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 7 mai 2018, instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 8 alin. (1), raportat la art. 7 și art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator și de subiect activ al contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, iar dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun.24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.25. În final, cu privire la indicarea temeiurilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 20, Curtea constată că aceasta nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 374 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1216 din 19 decembrie 2022, paragraful 18, și Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Așadar, având în vedere caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio altă critică de neconstituționalitate.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Păun în Dosarul nr. 17.438/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) și ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și ale art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEMARIAN ENACHE Magistrat-asistent,Bianca Drăghici
-----