DECIZIA nr. 400 din 4 iulie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Mihaela Senia Costinescu	- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 2.789/1/2019/a3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.458D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate vizează aspecte de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.789/1/2019/a3, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Elena Cârcei, petentă într-o cauză privind soluționarea contestației în anulare formulate împotriva încheierii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători prin care recursul declarat de petentă a fost trimis din ședință publică în camera de consiliu pentru continuarea procedurii de filtrare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia consideră că dispozițiile legale criticate sunt contrare normelor constituționale, precum și prevederilor art. 1 alin. (2), ale art. 61 alin. (1) și (2), ale art. 62 și ale art. 64 alin. (3) și (5) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dacă se interpretează că dispoziția abrogată, art. 493 din Codul de procedură civilă, nu și-a încetat definitiv aplicabilitatea cu aceeași dată la care norma criticată a intrat în vigoare, 21 decembrie 2018. Susține că, din perspectiva normelor de tehnică legislativă citate, aplicarea în continuare a art. 493 din Codul de procedură civilă este contrară art. 78 din Constituție și art. 1 alin. (5) din Constituție conform căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Interpretarea art. I pct. 56 din legea de modificare a Codului de procedură civilă în sensul supraviețuirii art. 493 este contrară și prevederilor art. 124 alin. (3) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, conform cărora judecătorii se supun numai legii, iar procedura de judecată și stabilirea compunerii completului sunt în competența legiuitorului. Totodată, abrogarea art. 493 din Codul de procedură civilă, fiind consecința punerii în acord a prevederilor Codului de procedură civilă cu Decizia Curții Constituționale nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, interpretarea potrivit căreia norma continuă să supraviețuiască este contrară și prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție privind obligația Parlamentului de punere în acord a prevederilor neconstituționale cu dispozițiile Constituției și privind caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.6. Mai mult, completul de filtru, pe care art. 493 din Codul de procedură civilă l-a instituit numai în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a devenit, începând cu data intrării în vigoare a acestui articol, un complet fără suport în lege și deci administrarea în continuare a procedurii abrogate de un complet nelegal constituit este contrară prevederilor art. 126 alin. (4) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție, conform cărora compunerea Înaltei Curți se stabilește prin lege, iar părțile au dreptul la un proces echitabil în accepțiunea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în fața unei instanțe judecătorești constituite în prealabil prin lege. Prin raportare la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care statuează asupra principiului judecătorului legal, interpretarea mai sus menționată este contrară și art. 1 alin. (3) din Constituție, care consacră principiul statului de drept din care decurge că un organ judiciar trebuie instituit în conformitate cu voința legiuitorului, și art. 20 alin. (2) din Constituție care stabilește prioritatea de aplicare a dreptului european în cazul neconcordanțelor dreptului național cu acesta.7. Prin urmare, odată cu data intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, art. 493 și-a încetat definitiv aplicarea, întrucât abrogarea parțială a actului de procedură civilă este asimilată, potrivit art. 64 alin. (5) din Legea nr. 24/2000, cu modificarea actului normativ, iar modificarea este încorporată, de la data intrării în vigoare a legii de modificare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că problema de drept care se ridică în speță este de a stabili dacă demersului întreprins de petentă i se mai aplică procedura filtrării recursului, abrogată la 21 decembrie 2018 prin Legea nr. 310/2018, în condițiile în care dosarul în legătură cu care s-a formulat calea de atac privește un proces început anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat. În acest context, consideră că sunt relevante normele tranzitorii cuprinse în art. 24 și 25 din Codul de procedură civilă, astfel că petenta nu se poate prevala de noile dispoziții procedurale pentru a putea invoca nelegala citare, deoarece dosarului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate i se aplică procedura de filtrare a recursului, în condițiile art. 493 din Codul de procedură civilă.9. Cu privire la limitările aduse prin procedura de filtrare a recursurilor, instanța consideră că acestea nu aduc atingere dreptului părților de a se adresa justiției, în însăși substanța sa. În deciziile sale (de exemplu, Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015), Curtea Constituțională a apreciat că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și dreptului la apărare fiind respectate, în principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. În acest moment procedural este examinată admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea cerințelor de formă, încadrarea în motivele de casare și dezvoltarea acestora. Acestea reprezintă verificări strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului.10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, care au următorul conținut: „Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 56. Articolul 493 se abrogă.“ Curtea reține că art. 493 din Codul de procedură civilă prevedea procedura de filtrare a recursurilor.14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind principiul statului de drept și principiul legalității, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, ale art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (2) și (4) privind instanțele judecătorești și ale art. 147 alin. (1) și (4) privind deciziile Curții Constituționale. 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autoarea își argumentează susținerile prin faptul că art. 493 din Codul de procedură civilă și-a încetat aplicabilitatea odată cu abrogarea sa prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, enumerând o serie de articole din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, și apreciind că abrogarea parțială a Codului de procedură civilă este asimilată cu modificarea actului normativ, iar modificarea este încorporată, de la data intrării în vigoare a legii de modificare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Autoarea excepției susține că aplicarea în continuare a art. 493 din Codul de procedură civilă este contrară art. 1 alin. (3) și (5), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 78, art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (2) și (4) și art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție.16. Problema de drept care se ridică în speță este de a stabili dacă în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate (recursul declarat de reclamanta Elena Cârcei împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantă împotriva unei sentințe civile) sunt aplicabile dispozițiile privind procedura filtrării recursului, abrogată începând cu data de 21 decembrie 2018 prin Legea nr. 310/2018, în condițiile în care această cauză privește un proces început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.17. Curtea observă că în acest context sunt relevante normele cuprinse în art. 24 din Codul de procedură civilă, conform cărora „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare“, respectiv dispozițiile art. 25 alin. (1) din același act normativ, care stipulează că „procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi“. Mai mult, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“.18. Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 24/2000, „dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ“ [alin. (1)] și „trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive“ [alin. (2)]. Așa fiind, rolul normei tranzitorii este acela de a corela vechea reglementare cu noua reglementare, prin stabilirea unor măsuri referitoare la raporturile juridice născute în temeiul vechii reglementări menite să evite retroactivitatea noii reglementări sau conflictul între normele succesive. Obligația de a corela cele două reglementări, „astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc“, are ca scop inclusiv evitarea hiatului normativ cu privire la materia reglementată, legiuitorul fiind obligat să adopte măsurile necesare pentru a preîntâmpina un vid legislativ care poate genera consecințe juridice negative.19. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată nu vizează conformitatea art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 cu dispozițiile din Constituție, autoarea fiind de fapt nemulțumită de modul de aplicare a legii în timp și de interpretarea legii dată de completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei prin raportare inclusiv la prevederile Legii nr. 24/2000, respectiv de aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 493 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura de filtrare a recursului.20. Curtea reține că procedura de filtrare a recursului a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 17, sau prin Decizia nr. 801 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 6 martie 2020, paragraful 15, Curtea a statuat că procedura de filtrare este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și dreptului la apărare fiind respectate, în esență, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opțiune a legiuitorului este în acord cu esența procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilității în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă.21. Totodată, prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragrafele 44, 50 sau 57 și 58, Curtea a observat că, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, sub aspectul regulilor privind judecata recursului, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secțiunea referitoare la recurs. Mai mult, după intervenția instanței constituționale prin pronunțarea Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, precitată, prin care s-a constatat neconstituționalitatea sintagmei „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului. Prin urmare, Curtea a reținut că prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 493 din Codul de procedură civilă, respectiv comunicarea raportului asupra admisibilității recursului tuturor părților, astfel încât acestea să își poată formula apărările pe care le consideră de cuviință, inclusiv sub aspectul unei posibile erori materiale, instanța de recurs, cu unanimitate, pronunțându-se în limitele raportului, nu sunt încălcate dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, fiind respectate garanțiile procesuale ce includ citarea părților și participarea procurorului, când este cazul.22. Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale în această materie. 23. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 2.789/1/2019/a3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEMARIAN ENACHEMagistrat-asistent-șef,Mihaela Senia Costinescu
-----