DECIZIA nr. 430 din 11 iulie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Simina Popescu-Marin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, excepție ridicată de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat în Dosarul nr. 2.421/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.627D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 326 din 14 septembrie 2004 și arată că funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție nu este incompatibilă cu calitatea de membru al Biroului Electoral Central. Incompatibilitatea presupune exercitarea concomitentă a celor două funcții. Or, judecătorul desemnat în calitate de membru al Biroului Electoral Central este suspendat în ceea ce privește activitatea de judecată în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În același timp, este vorba despre o împuternicire legală referitoare la calitatea de membru al Biroului Electoral Central.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.421/1/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva Procesului-verbal din 11 septembrie 2020, emis de Biroul Electoral Central, prin care 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost învestiți ca membri ai Biroului Electoral Central.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că alin. (1), care stabilește că Biroul Electoral Central este „format din 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție“, și alin. (2) ale art. 11 din Legea nr. 208/2015 sunt neconstituționale, deoarece permit unui judecător sau procuror să desfășoare o altă activitate ce implică exercitarea autorității de stat, precum cea de membru al biroului electoral.6. În notele scrise ale autorului excepției sunt expuse critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.7. Astfel, sub aspect extrinsec, se susține că lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) coroborat cu art. 133 alin. (1) din Constituție. În acest sens, se arată că, potrivit datelor înscrise în fișa legislativă a PL-x nr. 445/2015, care a devenit Legea nr. 208/2015, rezultă că singurul aviz cerut în cadrul procedurii de adoptare a legii a fost cel al Consiliului Legislativ. Din urmărirea procesului legislativ al PL-x nr. 305/2020, publicat pe site-ul Camerei Deputaților, rezultă că singurele avize cerute în cadrul procedurii de adoptare a Legii nr. 91/2020, prin care a fost modificat art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, au fost cel al Consiliului Legislativ și cel al Consiliului Economic și Social. Or, în condițiile în care ambele proiecte de lege conțineau și dispoziții referitoare la statutul judecătorilor și al procurorilor, avizul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la aceste norme era imperativ, conform art. 133 din Constituție și art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. În susținerea criticii de neconstituționalitate extrinsecă este invocată Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, prin care Curtea Constituțională a reținut că o normă cuprinsă într-o lege specială, ce reglementa însă statutul judecătorilor, instituind o nouă abatere disciplinară în sarcina acestora, este neconstituțională în raport cu lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii.8. De asemenea, se susține că modificarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 prin Legea nr. 91/2020 încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, atât din perspectiva stabilității normelor juridice în domeniul electoral, respectiv a principiului securității juridice, întrucât modificarea reglementărilor în ceea ce privește alegerile este operată cu mult mai puțin de un an până la data organizării acestora, cât și din perspectiva obligativității respectării Constituției și a statului de drept. Se invocă în acest sens „Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ“, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002), respectiv paragraful 65 din Raportul explicativ, potrivit căruia: „Ceea ce trebuie evitat este [...] modificarea lor frecventă sau cu puțin timp (mai puțin de un an) înainte de alegeri.“ Or, autorul excepției arată că „pct. 1 al art. II din Legea nr. 91/2020, ce modifică art. 26 alin. (1)-(4) și (13)-(15), reglementează constituirea Biroului Electoral Central, acesta fiind un element declarat expres de Comisie ca fiind unul sensibil și, deci, protejat de schimbări intempestive“.9. Sub aspect intrinsec se susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, având în vedere incompatibilitatea dintre funcția de judecător și procuror și cea de membru al birourilor electorale. În acest sens, se arată că din analiza prevederilor art. 7 alin. (3) și (4) din Legea nr. 208/2015 rezultă că funcția de membru al biroului electoral implică exercițiul autorității de stat și că legiuitorul nu exclude judecătorii și procurorii de la regimul incompatibilităților, așa cum o face în cazul funcționarilor publici. În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate considerente din Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 168-170 și 174, potrivit cărora delegarea, detașarea, numirea în funcție sau orice altă procedură similară nu poate fi utilizată de legiuitor pentru a eluda prevederile constituționale ale art. 125 alin. (3) referitoare la incompatibilitatea judecătorilor. De asemenea, este invocat documentul intitulat „Guidelines for Reviewing a Legal Framework for Elections“, adoptat în 2013 de către Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) - Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR), potrivit căruia „Exercitarea unor funcții executive în cadrul alegerilor de către judecători poate totodată să ridice probleme legate de separația puterilor în stat, în special în cazul în care puterea judecătorească este limitată din punct de vedere constituțional la soluționarea cauzelor din instanțe“. Or, în opinia autorului excepției, exact aceasta este situația în ceea ce privește România, în condițiile în care, potrivit Constituției, unicul rol constituțional al judecătorilor este acela de înfăptuire a justiției, singura compatibilitate permisă fiind cu funcțiile didactice din învățământul superior.10. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015 sunt neconstituționale în raport cu considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 45 din 30 ianuarie 2018 (paragrafele 168-174).11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 1 din Legea nr. 91/2020 privind modificarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și pentru modificarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 25 iunie 2020, având următorul cuprins: – Art. 11 alin. (1) și (2):(1) La nivel național se constituie un Birou Electoral Central, format din 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și din cel mult 12 reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale, conform legii, precum și un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților.(2) Desemnarea celor 5 judecători se face de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședință publică, în cea de-a treia zi de la stabilirea datei alegerilor, prin tragere la sorți dintre judecătorii în exercițiu ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Data, ora și locul ședinței publice de tragere la sorți se anunță în scris partidelor politice de către președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu cel puțin o zi înainte de ziua desfășurării, și se aduce la cunoștință publică prin presa scrisă și audiovizuală. La organizarea și desfășurarea tragerii la sorți poate participa câte un reprezentant, desemnat ca atare, al fiecărui partid politic. Rezultatul tragerii la sorți se consemnează într-un proces-verbal, semnat de președintele și de prim-magistratul-asistent ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Procesul-verbal constituie actul de învestire.15. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul român, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 alin. (3) privind incompatibilitatea funcției de judecător și art. 133 privind Consiliul Superior al Magistraturii. 16. Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticii de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la lipsa solicitării avizului Consiliului Superior al Magistraturii, care, în opinia autorului excepției, ar fi fost necesar din perspectiva faptului că prevederile legale criticate, ce dispun cu privire la includerea judecătorilor în componența Biroului Electoral Central, reglementează în materia statutului judecătorilor, Curtea constată că această critică este neîntemeiată. 17. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că art. 134 alin. (4) din Constituție nu reglementează expres atribuția Consiliului Superior al Magistraturii de a aviza proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești, ci reglementează că acesta îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției. Această dispoziție constituțională stabilește că, pe lângă atribuțiile cu consacrare constituțională ale Consiliului Superior al Magistraturii, acesta poate avea și atribuții de natură legală, circumscrise rolului său prevăzut de art. 133 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, atribuția Consiliului Superior al Magistraturii de a aviza acte normative în materia autorității judecătorești nu este una de natură constituțională, ci una legală, stabilită în considerarea rolului său (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 221 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 7 iulie 2020, paragraful 51). 18. Curtea observă că, potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești“ [Legea nr. 317/2004 a fost abrogată prin art. 96 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, iar în prezent soluția legislativă cuprinsă de art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 a fost preluată de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 305/2022]. În jurisprudența sa, Curtea a circumscris sfera de cuprindere a sintagmei „acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești“, în funcție de care se poate determina obligația legală și constituțională a autorităților competente de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, Curtea a reținut că sintagma se referă „numai la actele normative care privesc în mod direct organizarea și funcționarea autorității judecătorești, precum modul de funcționare al instanțelor, cariera magistraților, drepturile și obligațiile acestora etc., pentru a nu se ajunge la denaturarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii“ (a se vedea Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009). Așa fiind, „Consiliul Superior al Magistraturii, ca garant al independenței, conform art. 133 alin. (1) din Constituție, are, potrivit Legii sale organice nr. 317/2004, atribuții referitoare la apărarea judecătorilor și procurorilor împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea (art. 30), cariera judecătorilor și procurorilor (art. 35), admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor (art. 36), organizarea și funcționarea instanțelor și a parchetelor (art. 37)“. În consecință, prin Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, Curtea a constatat că proiectele de legi care implică un aviz al Consiliului Superior al Magistraturii sunt actele normative privind statutul judecătorilor și procurorilor, organizarea judiciară, precum și actele normative privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii (a se vedea Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragraful 104, și Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, precitată, paragraful 48).19. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că, prin prevederile legale criticate, Parlamentul a reglementat în materie electorală, stabilind componența Biroului Electoral Central, în cadrul căruia se regăsesc și 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, aceste prevederi nu echivalează cu o afectare a statutului magistraților, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, astfel încât să se subsumeze domeniilor de incidență ale avizului Consiliului Superior al Magistraturii.20. În ceea ce privește critica raportată la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, referitoare la modificarea legislației electorale cu mai puțin de un an înainte de data alegerilor, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a mai analizat critici similare. 21. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, Curtea a reținut că, potrivit cap. II art. 2 lit. b) din „Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ“, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2022), „elementele fundamentale ale legii electorale (...) nu trebuie supuse unui amendament cu mai puțin de un an înaintea alegerilor“, iar textul prevede în continuare: „sau trebuie tratate la nivel constituțional sau la un nivel superior legii ordinare“.22. Curtea Constituțională a mai constatat, prin Decizia nr. 334 din 26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 5 iulie 2013, că Parlamentul poate să intervină în materia electorală, cu condiția de a nu o supune unor modificări strict conjuncturale, pe baza unor susțineri de oportunitate ori a înțelegerii politice, care avantajează una sau alta dintre forțele politice reprezentate în Parlament și care formează la un moment dat o majoritate parlamentară.23. Prin Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, Curtea a reținut că în „Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ“ la paragraful 65 din Raportul explicativ s-a stabilit că ceea ce este necesar să se evite nu este atât modificarea sistemelor de scrutin, care pot fi întotdeauna îmbunătățite, adaptate, cât modificarea lor frecventă sau cu mai puțin de un an înainte de momentul organizării alegerilor. 24. Așadar, un prim aspect al principiului securității juridice în materia electorală îl vizează frecvența modificărilor legislative, care determină impredictibilitatea cadrului normativ și confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil. Alternativ, este momentul în care intervin modificările legislative. Cu cât acesta este mai apropiat de data organizării alegerilor, cu atât este mai puternică prezumția că modificările respective au ca scop crearea unui beneficiu/avantaj pentru partidul politic care le-a adoptat, fiind dictate de interesele lui iminente, și pot avea ca rezultat manipularea electoratului. De asemenea, Codul bunelor practici în materie electorală stabilește că una dintre modalitățile de evitare a manipulărilor este definirea în Constituție sau într-un text superior legii ordinare a „elementelor celor mai sensibile“ - enumerând: sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale, circumscripțiile și regulile de constituire a circumscripțiilor -, pentru restul (normele care reglementează chestiunile de ordin tehnic și de detaliu) fiind suficient un cadru legal ordinar sau chiar infralegal. Cu alte cuvinte, al doilea aspect al principiului securității juridice în materia electorală îl vizează reglementarea elementelor esențiale ale legii electorale, care trebuie să se bucure de o stabilitate sporită, pe care o poate conferi doar legea constituțională sau legea organică. Aceste elemente sunt identificate în mod expres (sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale, circumscripțiile și regulile de constituire a circumscripțiilor), acestea fiind cele care dau consistență drepturilor electorale ale cetățeanului. 25. În lumina acestor considerente, Curtea reține că dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, criticate în prezenta cauză, au fost modificate prin art. II pct. 1 din Legea nr. 91/2020 privind modificarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și pentru modificarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 25 iunie 2020, lege cu caracter organic.26. În același timp, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive a propunerii legislative, devenită ulterior Legea nr. 91/2020, modificarea legislativă a fost justificată, în esență, de necesitatea „remedierii unor redactări legislative deficitare și inechitabile, de natură să lase în afara organismelor electorale [...] formațiuni politice cu un număr de membri parlamentari cel puțin identic cu cel al formațiunilor politice ce au grupuri parlamentare proprii, dar care, în contextul regulilor specifice reprezentării parlamentare, nu pot să-și constituie grupuri parlamentare proprii“. 27. Totodată, Curtea observă că modificarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 prin art. II pct. 1 din Legea nr. 90/2020 nu a intervenit asupra soluției legislative deja consacrate prin art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, cu privire la includerea de judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție în componența Biroului Electoral Central, și că o asemenea opțiune a legiuitorului se regăsește constant în legislația electorală adoptată începând din anul 1990 (a se vedea, în materia alegerilor parlamentare, art. 29 din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, art. 24 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 16 iulie 1992, art. 31 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, art. 14 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008).28. În consecință, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticii de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului securității juridice în materie electorală, formulată în raport cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. 29. În continuare, analizând critica de neconstituționalitate intrinsecă adusă dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015, în ceea ce privește organizarea și componența Biroului Electoral Central, Curtea observă că aceasta vizează, în esență, includerea în componența acestuia a 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție.30. Curtea reține că, în jurisprudența sa, a mai analizat constituționalitatea unor prevederi legale cu conținut similar, din perspectiva unor critici asemănătoare celei formulate în prezenta cauză, constatând caracterul neîntemeiat al acestora (a se vedea Decizia nr. 326 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1001 din 30 octombrie 2004, ale cărei considerente și soluție își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză).31. Astfel, Curtea a reținut că organizarea și desfășurarea operațiunilor electorale trebuie realizate de organisme neutre, alese sau desemnate prin procedee democratice și transparente. Rolul Biroului Electoral Central este de a veghea la buna organizare și desfășurare a alegerilor și la stabilirea corectă a rezultatului voturilor, la asigurarea și garantarea egalității de șanse pentru toți candidații, indiferent de apartenența politică a acestora.32. Cât privește componența Biroului Electoral Central, alături de reprezentanți ai Autorității Electorale Permanente, ai partidelor politice, ai alianțelor politice și ai alianțelor electorale, precum și un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, legiuitorul a optat și pentru judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, atât pentru neutralitatea lor politică, pe de o parte, cât și pentru faptul că ei fac parte dintr-o altă putere a statului - cea judecătorească -, pe de altă parte.33. Din această perspectivă, participarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție ca membri în Biroul Electoral Central se constituie într-o garanție privind desfășurarea corectă a întregului proces electoral, câtă vreme, prin statutul lor, aceștia nu pot face parte din partide politice, nu pot candida, nu pot fi aleși și se supun, în întreaga lor activitate, numai legii. Pe perioada cât își desfășoară activitatea în cadrul Biroului Electoral Central, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție se consideră detașați, exercitând numai atribuții proprii procesului electoral.34. Funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție nu este incompatibilă cu calitatea de membru al Biroului Electoral Central, întrucât aceasta din urmă reprezintă o împuternicire legală de a face parte dintr-un organism electoral. Incompatibilitatea presupune imposibilitatea exercitării concomitente a două funcții publice ireconciliabile. Or, în speță, judecătorul care este desemnat în calitate de membru al Biroului Electoral Central încetează să desfășoare activitatea de judecată în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar, în virtutea legii, el desfășoară o altă activitate în cadrul unei alte autorități publice. 35. Desemnarea unor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul Biroului Electoral Central nu transformă această autoritate electorală în organ judecătoresc, hotărârile acestuia putând fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Intervenind în faza de contencios electoral, prezența judecătorilor conferă un caracter de imparțialitate întregii activități a Biroului Electoral Central.36. De altfel, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, însă ele aparțin materiei contenciosului electoral. În legile care reglementează alegerile sunt reglementate competențe specifice și proceduri specifice desfășurării alegerilor, atât pentru structurile sau organismele electorale, cât și pentru instanțele judecătorești competente să cenzureze actele emise (a se vedea Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragraful 50).37. Distinct, Curtea observă că soluția includerii magistraților în componența comisiilor electorale centrale este prevăzută și în „Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ“. Astfel, potrivit Liniilor directoare, pct. II „Condițiile de implementare a acestor principii“, pct. 3 „Garanții procedurale“, lit. d, „Comisia Electorală Centrală ar trebui să includă: „i. cel puțin un magistrat; ii. delegați ai partidelor deja reprezentate în parlament sau care au obținut cel puțin un anumit număr de voturi: aceste persoane trebuie să dețină competențe în materie electorală. Ea poate include: iii. un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne; iv. reprezentanți ai minorităților naționale“. Similar, în Raportul explicativ, pct. II „Condițiile implementării principiilor“, pct. 3 „Garanții procedurale“, paragraful 75, referitor la componența unei comisii electorale centrale, se arată că „În linii generale, comisia ar trebui să cuprindă: - un magistrat: în cazul în care un organ judiciar este responsabil de administrarea alegerilor, independența sa trebuie să fie asigurată prin intermediul unor proceduri transparente. Magistrații desemnați nu trebuie să depindă de candidații la alegeri; […]“.38. În consecință, Curtea reține că prevederile de lege criticate nu aduc în discuție reglementarea unei noi funcții care să contravină regulilor constituționale privind incompatibilitatea judecătorilor, ci stabilirea, în virtutea calității de imparțialitate, ce caracterizează în mod esențial funcția de judecător, a unor atribuții specifice în cadrul procesului electoral, fără ca acestea să confere funcției de judecător o natură executivă.39. Sub acest aspect, Curtea constată că în prezenta cauză nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele reținute în Decizia sa nr. 45 din 30 ianuarie 2018, invocată în susținerea criticilor de neconstituționalitate.40. De asemenea, Curtea consideră că prevederile legale criticate reprezintă o transpunere a concepției legiuitorului constituant de a asigura organizarea statului român prin colaborarea celor trei puteri - legislativă, executivă și judecătorească - în ceea ce privește realizarea unor alegeri corecte, element esențial al suveranității și al statului democratic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 și ale art. 2 alin. (1) din Constituție.41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat în Dosarul nr. 2.421/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEMARIAN ENACHEMagistrat-asistent,Simina Popescu-Marin
-----