DECIZIA nr. 463 din 13 iulie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Ioana Aurora Mocean, Zoltan Moldovai, Sergiu Andrei Chețan și Bogdan Vasile Pătran în Dosarul nr. 230/107/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.529D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere Decizia nr. 164 din 9 martie 2021. Se arată că soluția legislativă criticată nu încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât acesta din urmă obligă la stabilirea unui regim juridic diferit pentru situații care sunt diferite.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 19 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 230/107/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Ioana Aurora Mocean, Zoltan Moldovai, Sergiu Andrei Chețan și Bogdan Vasile Pătran într-o cauză având ca obiect soluționarea unor apeluri formulate împotriva unei sentințe penale prin care inculpații din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, printre care și autorii excepției, au fost condamnați pentru comiterea unor infracțiuni din sfera traficului și a consumului ilicit de droguri.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate creează discriminare între inculpații aflați în faza urmăririi penale și cei aflați în faza judecății, sub aspectul posibilității de a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, în situația în care aceștia au comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri. Se susține că restrângerea aplicării acestui beneficiu legal la faza urmăririi penale nu este justificată de niciun criteriu obiectiv și rezonabil, întrucât ambele categorii de inculpați anterior menționate se află în aceeași situație juridică, inculpații trimiși în judecată beneficiind de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei. Se mai susține că, în redactarea textului criticat, legiuitorul a avut în vedere tocmai iminența trimiterii în judecată a inculpaților aflați în etapa urmăririi penale și, de asemenea, că formularea unui denunț reprezintă o formă particulară de materializare a criteriului de individualizare a pedepsei prevăzut la art. 74 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală referitor la conduita inculpatului după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal.6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 prevăd un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiții, iar limitarea acordării acestuia la faza urmăririi penale este justificată de necesitatea identificării și tragerii la răspundere penală și a altor persoane care au comis infracțiuni de trafic sau de consum ilicit de droguri, în vederea trimiterii acestora în judecată. Se susține, totodată, că dispozițiile legale criticate au ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, care au următorul cuprins: „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.“11. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 164 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 24 mai 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.13. Prin Decizia nr. 164 din 9 martie 2021, paragrafele 15-26, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate prin care se susținea că această soluție legislativă creează o discriminare și că denunțătorul ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei indiferent de stadiul procesului penal în care acesta denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri. Curtea a reținut, în esență, că reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, în situația în care aceasta denunță, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalității. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or, în cazul de față, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracțiuni. De altfel, este evident că situațiile în care se găsesc persoanele care au comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, în cele două faze ale procesului penal - urmărirea penală și judecata - nu sunt similare, astfel încât tratamentul juridic care li se aplică nu poate fi decât diferențiat (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 313 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Decizia nr. 201 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 3 aprilie 2006).14. Curtea a constatat că, în același sens, sunt și considerente cuprinse în decizii prin care Curtea Constituțională a examinat instituția denunțului, în care au fost reținute, între altele, soluții legislative care demonstrează consecvența legiuitorului în circumscrierea beneficiului acordat de legiuitor persoanei care realizează denunțul în faza procesuală a urmăririi penale. Curtea a observat astfel că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri prevăd că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispozițiile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție dispun că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative prevăd că: „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“ (Decizia nr. 578 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 25 noiembrie 2019, paragraful 17).15. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, pronunțându-se, în control a priori, asupra unei soluții legislative prin care legiuitorul intenționa limitarea acordării beneficiului referitor la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege doar la situația în care denunțul este depus într-un termen de maximum un an de la data la care persoana denunțătoare a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii, Curtea a reținut că „adoptarea unei asemenea soluții legislative constituie opțiunea legiuitorului în reglementarea instituției denunțului, opțiune care respectă marja de apreciere în interiorul căreia acesta are libertatea de a dispune“ (paragraful 781), prilej cu care a subliniat rațiunea acordării beneficiului legal persoanei denunțătoare. Astfel, Curtea a arătat că „legiuitorul condiționează aplicarea regimului sancționator mai blând de conduita responsabilă, cooperantă, adoptată în scopul realizării interesului general al societății în descoperirea și pedepsirea faptelor penale. Așadar, legiuitorul vine să gratifice un comportament care valorizează atât interesul public, general, al aflării adevărului, cât și interesul particular al denunțătorului“ (paragraful 780).16. Considerentele citate sunt de natură să evidențieze scopul configurării de către legiuitor a instituției denunțului și beneficiile legale acordate persoanei denunțătoare. În raport cu acest scop trebuie evaluată respectarea principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție; așadar trebuie identificate categoriile de persoane aflate în aceeași situație juridică și care pot pretinde același tratament juridic.17. Curtea a observat, totodată, că momentul realizării denunțului este de esența considerentelor de politică penală avute în vedere de legiuitor la acordarea beneficiului reducerii pedepsei. În considerarea gravității infracțiunilor prevăzute de lege, legiuitorul a pus în balanță interesele concurente și a ales să ofere posibilitatea aplicării unei pedepse mai blânde persoanei care a comis o astfel de infracțiune, dar care alege, în faza de urmărire penală, să dea declarații și să faciliteze astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri. Este recompensată astfel o atitudine pozitivă, de cooperare, în scopul aflării adevărului încă din prima fază a procesului penal, în considerarea importanței descoperirii cât mai rapide a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.18. Coerența și consecvența politicii penale pe această dimensiune sunt demonstrate de existența aceleiași soluții legislative nu doar în dispozițiile legii speciale aici analizate, ci și în cele ale legii generale, respectiv Codul penal.19. Astfel, de exemplu, în art. 367 alin. (5) din Codul penal - Constituirea unui grup infracțional organizat se prevede că „Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate“. Tot astfel, art. 411 - Cauze de reducere a pedepsei din Codul penal - partea specială, cuprins în titlul X - Infracțiuni contra securității naționale prevede că: „Dacă persoana care a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute în prezentul titlu înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanților, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate“. Textul citat are corespondent în dispozițiile art. 172 alin. (2) din Codul penal din 1969, potrivit căruia „participantul care, după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiți, înlesnește arestarea acestora, se sancționează cu o pedeapsă ale cărei limite se reduc la jumătate.“ Se observă că, dacă în ceea ce privește operațiunea de „înlesnire“ care determină aplicabilitatea cauzei de reducere a pedepsei noul Cod penal extinde aplicabilitatea acestei cauze la toate situațiile în care persoana respectivă înlesnește aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală (iar nu doar „înlesnirea arestării“), în privința momentului denunțului, acesta este clar circumstanțiat fazei procesuale a urmăririi penale, în considerarea necesității descoperirii cât mai rapide a persoanelor care au săvârșit fapte penale de gravitatea celor prevăzute în norma de referință.20. Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a reținut că, din perspectiva considerentelor de politică penală avute în vedere de legiuitor în stabilirea cauzelor de reducere a pedepsei, nu se poate pune semnul egal între faza procesuală a urmăririi penale și celelalte faze ale procesului penal și, deci, nu se poate reține încălcarea principiului egalității prin acordarea acestui beneficiu numai persoanelor care realizează denunțul în faza de urmărire penală.21. Curtea a constatat că printr-o extindere a beneficiului reducerii pedepsei acordat denunțătorului la alte faze ale procesului penal s-ar produce o îndepărtare de la scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv o denaturare a unei instituții juridice cu o configurație precis determinată.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Aurora Mocean, Zoltan Moldovai, Sergiu Andrei Chețan și Bogdan Vasile Pătran în Dosarul nr. 230/107/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și constată că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEMARIAN ENACHEMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop
-----