DECIZIE
DECIZIA nr. 472 din 20 septembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70-72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
|
Marian Enache |
- președinte |
|
Mihaela Ciochină |
- judecător |
|
Cristian Deliorga |
- judecător |
|
Dimitrie-Bogdan Licu |
- judecător |
|
Gheorghe Stan |
- judecător |
|
Livia Doina Stanciu |
- judecător |
|
Elena-Simina Tănăsescu |
- judecător |
|
Varga Attila |
- judecător |
|
Valentina Bărbățeanu |
- magistrat-asistent |
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 6 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.044/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 70 - 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Aurel Marin într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în contencios administrativ introduse în vederea anulării Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, întrucât prevăd că magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție au atribuții de redactare a hotărârilor judecătorești pronunțate de judecători, deși ei nu sunt judecători ai cauzei și nu fac parte din completul de judecată. Se arată că judecarea cauzelor nu poate fi atribuită de judecători prin delegare niciunei alte persoane. Se susține că prin dispozițiile criticate este încălcat dreptul de acces liber la justiție, deoarece prin darea hotărârii de către magistrații-asistenți, persoane care nu spun dreptul și nu au atribuții de jurisdicție și de judecare a cauzelor, este îngrădit accesul la judecata de către un complet de judecată legal format, întrucât hotărârea este pronunțată în realitate de un funcționar public, de o persoană care nu are calitatea de judecător.5. Se mai susține că nu are însemnătate faptul că magistrații-asistenți sunt prezenți la ședințele de judecată, deoarece atât procurorul, cât și grefierul participă la ședințele de judecată, dar aceștia din urmă nu pot avea atribuții de a „spune dreptul“ și de a redacta hotărâri judecătorești. Aceeași concluzie se impune, în opinia autorului excepției, și cu privire la magistrații-asistenți, aceștia având doar rolul de a facilita activitatea judecătorului de pregătire a judecății, iar nu de a proceda ei înșiși la judecarea cauzelor și redactarea deciziilor.6. De asemenea, este încălcat și dreptul la un proces echitabil, care presupune soluționarea cauzei de către judecători, aceștia fiind singurele persoane care îndeplinesc cerințele de independență și imparțialitate necesare, precum și criteriile profesionale pentru a „spune dreptul“. Or, magistratul-asistent nu îndeplinește garanțiile de imparțialitate necesare pentru a fi respectat dreptul la un proces echitabil, iar motivarea hotărârii judecătorești de către o persoană care nu îndeplinește aceste criterii anihilează garanțiile dreptului la un proces echitabil. Magistratul-asistent nu are competența de a da o hotărâre judecătorească, nu poate decide motivele pentru care judecătorii au pronunțat soluția, tocmai pentru că este un terț față de dezbateri, nu participă la deliberări și astfel nu cunoaște motivele pentru care deliberările au dus la adoptarea respectivei soluții.7. Se face referire la cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, paragrafele 162 și 177, în ceea ce privește redactarea hotărârilor de către judecătorul care a participat la judecarea cauzei.8. Se invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că lipsa motivării hotărârii constituie o încălcare gravă a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, menționându-se, în acest sens, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei.9. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că statutul profesional al magistratului-asistent este reglementat expres de Legea nr. 303/2004, ale cărei dispoziții privind incompatibilitățile și interdicțiile, formarea profesională continuă și evaluarea periodică, drepturile și îndatoririle, precum și răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor se aplică în mod corespunzător și magistraților-asistenți, gestionarea carierei magistraților-asistenți fiind dată de lege, în întregime, în competența Consiliului Superior al Magistraturii. Precizează, de asemenea, că magistrații-asistenți fac parte din compunerea completurilor de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Arată că posibilitatea de a redacta hotărârea judecătorească recunoscută magistraților-asistenți în considerarea faptului că aceștia iau parte nemijlocit nu doar la judecarea pricinii, ci și la procesul decizional, participând la deliberări, nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la independența justiției și dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că soluționarea pricinii este realizată exclusiv în baza voinței exprimate de judecătorii învestiți cu plenitudinea garanțiilor constituționale și legale referitoare la independența și imparțialitatea de care trebuie să se bucure o instanță de judecată, iar considerentele avute în vedere în motivarea hotărârii, atunci când aceasta este încredințată spre redactare magistratului-asistent, sunt însușite prin semnătură de către toți membrii completului de judecată.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile orale, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 70 - 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins:– Art. 70: (1) Magistrații-asistenți participă la ședințele de judecată ale secțiilor.(2) Magistrații-asistenți-șefi și magistrații-asistenți care participă la ședințele Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt desemnați de președintele instanței.– Art. 71: „Magistrații-asistenți care participă la ședințele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție redactează încheierile, participă cu vot consultativ la deliberări și redactează hotărâri, conform repartizării făcute de președinte pentru toți membrii completului de judecată.“– Art. 72: „Magistrații-asistenți aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredințate de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de vicepreședinte sau de președintele secției.“14. Legea nr. 303/2004 a fost ulterior abrogată prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022. Dispozițiile art. 70 și 71 din Legea nr. 303/2004 se regăsesc, în prezent, cu același conținut normativ, în art. 22 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022.15. Având în vedere incidența textelor de lege în cauza în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, în care s-a solicitat anularea, pe calea contenciosului administrativ, a Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că, deși abrogate, prevederile criticate din Legea nr. 303/2004 pot forma obiect al controlului de constituționalitate, ținând seama de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (1) și (3) privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile formulate raportate la art. 21 din Constituție, prin prisma pretinsei încălcări a dreptului la un proces echitabil. Întreaga argumentație prezentată de autorul excepției se fundamentează pe o confuzie cu privire la semnificația dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate. Acesta pornește de la premisa eronată a identității dintre luarea hotărârii judecătorești, ca act final al unui proces deliberativ construit în jurul unui raționament logico-juridic prin care se soluționează litigiul dedus judecății, care este exclusiv opera judecătorului cauzei, pe de o parte, și operațiunea redactării hotărârii, în care sunt expuse motivele judecătorului care au condus la conturarea și consolidarea respectivei soluții, pe de altă parte.18. Autorul excepției asimilează în mod eronat luarea hotărârii judecătorești cu redactarea acesteia, susținând că ar fi nesocotit dreptul la un proces echitabil, întrucât hotărârea ar fi luată de o altă persoană decât un judecător care se bucură de independență și a cărui imparțialitate este prezumată. În realitate, prin redactarea conținutului hotărârii, magistratul-asistent nu se substituie judecătorului, doar acesta din urmă fiind cel care „spune dreptul“, hotărând cu privire la litigiul care îi este dedus spre soluționare, inclusiv raționamentul și argumentele.19. Curtea observă, totodată, că autorul excepției ignoră însuși conținutul normativ al prevederilor pe care le critică, susținând că magistratul-asistent nu are cum să cunoască motivele ce au stat la baza pronunțării hotărârii, astfel că va include propriile raționamente în hotărârea pe care o redactează. În realitate, art. 71 din Legea nr. 303/2004 precizează în mod explicit că magistrații-asistenți care participă la ședințele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție participă și la deliberări, legea oferindu-le posibilitatea ca, la solicitarea judecătorilor, să dea chiar un vot consultativ. În aceste condiții, fiind prezent la ședința de deliberări, în cadrul căreia judecătorii cauzei își expun, rând pe rând, punctul de vedere cu privire la soluție și la motivele adoptării acesteia și în care, în urma analizării argumentelor și a raționamentelor conjugate exprimate de aceștia, se ajunge la luarea hotărârii și la pronunțarea acesteia, este evident că magistratul-asistent are cunoștință de modul de desfășurare a întregului proces deliberativ, astfel încât este pe deplin apt să redacteze hotărârea luată de judecători.20. Ca atare, comparația pe care o face autorul excepției cu situația grefierului și a procurorului este irelevantă, întrucât aceștia participă doar la ședința publică, nicidecum la deliberări, ca magistratul-asistent.21. De altfel, atribuția de a redacta hotărârile judecătorești este justificată și prin prisma statutului pe care legea îl conferă magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, potrivit art. 66 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la momentul ridicării excepției, condițiile generale de numire a magistraților-asistenți sunt aceleași cu cele prevăzute pentru funcția de judecător și procuror, fiind numiți în funcție pe bază de concurs, conform art. 66 alin. (2^1) din aceeași lege. Edificatoare sunt și prevederile art. 66 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, care stipulează că dispozițiile privitoare la incompatibilitățile și interdicțiile, formarea profesională continuă și evaluarea periodică, drepturile și îndatoririle, precum și răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor se aplică în mod corespunzător și magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.22. Prevederi similare conturează și în prezent statutul magistraților-asistenți potrivit Legii nr. 303/2022. Așadar, există o puternică rațiune justificativă a atribuției de redactare a hotărârilor judecătorești, pe care legea le-o conferă magistraților-asistenți, fără să se poată reține încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție referitoare la dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil.23. Nu în ultimul rând, Curtea constată că dreptul la un proces echitabil soluționat de o instanță independentă și imparțială este pe deplin respectat, în condițiile în care hotărârea redactată de magistratul-asistent este semnată de judecătorul care a dispus soluția, acesta confirmând astfel corectitudinea modului de redare a argumentelor pe care se întemeiază soluția pronunțată, expuse în considerentele hotărârii, reținute de magistratul-asistent.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurel Marin în Dosarul nr. 3.044/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 70 - 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEMARIAN ENACHEpentru magistrat-asistentValentina Bărbățeanu,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
prim-magistrat-asistent,Benke Károly
----