DECIZIA nr. 690 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, în ceea ce priveşte suspendarea art. 210 alin. (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, în ansamblul său

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Simina Popescu-Marin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în partea privitoare la suspendarea art. 210 alin. (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de Asociația Comunelor din România, cu sediul în comuna Vulcana-Băi, județul Dâmbovița, în Dosarul nr. 4.179/2/2021 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 65D/2022.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, domnul Răzvan-Petrică Bobeanu, avocat în cadrul Baroului Neamț, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autoarea excepției a transmis note scrise prin care susține admiterea criticilor de neconstituționalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autoarei excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate, formulate în raport cu art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1), art. 115 alin. (4), art. 121 și 141 din Constituție, astfel cum au fost expuse pe larg în notele scrise depuse la dosarul cauzei. În esență, susține că adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020 s-a realizat cu încălcarea, de către legiuitorul delegat, a obligației legale privind obținerea avizului din partea Consiliului Economic și Social, fiind astfel nesocotite dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 141 din Constituție. Invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, precum și Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.5. De asemenea, susține că adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020, fără obținerea avizului Asociației Comunelor din România determină încălcarea art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (1) din Constituție. În acest sens, arată că, deși nu este consacrat de Constituție, avizul acestei structuri asociative este prevăzut de art. 86 din Codul administrativ, existând, așadar, obligația obținerii acestuia ori de câte ori reglementarea vizează domeniul administrației publice locale.6. Referitor la indemnizația pentru limită de vârstă pentru primar, viceprimar, președinte al consiliului județean și vicepreședinte al consiliului județean, consacrată prin dispozițiile art. 210 din Codul administrativ, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 678 din 28 noiembrie 2023 și arată că această indemnizație nu are o consacrare constituțională, ci legală, fiind însă ocrotită de Constituție. În aceste condiții, suspendarea aplicării prevederilor legale referitoare la această indemnizație, inclusiv în ceea ce privește emiterea hotărârii Guvernului referitoare la procedura și metodologia de aplicare a prevederilor referitoare la indemnizația pentru limită de vârstă, relevă arbitrarul și este neconstituțională, concluzie susținută și de conduita ulterioară a Guvernului, care prin trei ordonanțe de urgență succesive a dispus suspendarea aplicării prevederilor art. 210 din Codul administrativ până la 1 ianuarie 2025. 7. În final, susține că, la adoptarea actului normativ criticat, nu a fost îndeplinită condiția urgenței, impusă Guvernului de art. 115 alin. (4) din Constituție.8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că, din urmărirea procesului legislativ, în cauză, rezultă că proiectul ordonanței de urgență criticate a fost trimis spre avizare Consiliului Economic și Social, care, potrivit art. 7 din Legea nr. 248/2013, are obligația să răspundă în termenul legal. Depășirea acestui termen nu are consecințe asupra procesului legislativ, iar obținerea avizului nu este obligatorie, în condițiile în care acesta a fost solicitat. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 393 din 5 iunie 2019. Critica raportată la dispozițiile art. 121 din Constituție este neîntemeiată, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 a vizat măsuri de politică fiscal-bugetară și nu aspecte care să aibă o legătură directă cu administrația publică locală sau/și care să aibă impact asupra colectivităților locale.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:9. Prin Încheierea din 7 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.179/2/2021, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în partea privitoare la suspendarea art. 210 alin. (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Asociația Comunelor din România, cu sediul în comuna Vulcana-Băi, județul Dâmbovița, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Guvernului la emiterea unui act administrativ.10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 a fost adoptată fără să se fi solicitat și obținut avizul Consiliului Economic și Social. În susținerea acestei critici, sunt invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale art. 2 din Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social. De asemenea, susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 a fost adoptată în absența avizelor ministerelor de resort, precum: Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Ministerul Sănătății, Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiției.11. Autoarea excepției mai susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 a fost adoptată în lipsa unei legi speciale de abilitare din partea Parlamentului, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 108 și 115 din Constituție.12. Totodată, autoarea excepției susține că prevederile legale criticate încalcă art. 15 și art. 121 alin. (3) din Constituție, având în vedere neîndeplinirea procedurii legale, prealabile, de consultare a Asociației Comunelor din România în momentul redactării proiectului ordonanței de urgență supuse controlului de constituționalitate. În acest sens, invocă dispozițiile art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, potrivit cărora Asociația Comunelor din România este o structură asociativă a autorităților administrației publice locale și autoritățile administrației publice centrale inițiatoare ale unui proiect de act normativ au obligația să consulte structurile asociative înainte de supunerea spre adoptare/aprobare a oricărui proiect de act normativ care privește în mod direct administrația publică locală și/sau care are impact asupra colectivităților locale.13. Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autoarei excepției, notele scrise depuse de autoarea excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, în ceea ce privește suspendarea art. 210 alin. (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, în ansamblul său.18. Dispozițiile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 au următorul cuprins: „Până la 1 ianuarie 2022, prevederile art. 210 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă.“19. Prevederile art. 210 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 reglementează indemnizația pentru limită de vârstă pentru primar, viceprimar, președinte al consiliului județean și vicepreședinte al consiliului județean. Dispozițiile art. 210 alin. (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2019, vizate prin critica de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză, au următorul cuprins: „Procedura și metodologia de aplicare a prevederilor prezentului articol se aprobă prin hotărâre a Guvernului.“20. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, soluția legislativă criticată, privind suspendarea aplicării prevederilor art. 210 din Codul administrativ, a fost preluată succesiv de prevederile următoare: art. XXII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021; art. XXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022; art. XXXIV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 15 decembrie 2023, având următorul cuprins: „Aplicarea prevederilor art. 210 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2025.“21. Având în vedere însă că dispozițiile de lege criticate produc efecte juridice în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, în acord cu cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, în ceea ce privește suspendarea art. 210 alin. (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, în ansamblul său.22. În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 15 privind universalitatea, art. 108 privind actele Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă și art. 121 privind autoritățile comunale și orășenești. Deși autoarea excepției nu indică în mod expres, ca fiind încălcate, dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 141 privind Consiliul Economic și Social și în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului român și principiul legalității, Curtea, având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate în cauză, urmează să rețină și aceste dispoziții constituționale ca norme de referință în cadrul controlului de constituționalitate.23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate extrinsecă potrivit căreia, în contradicție cu art. 108 și 115 din Constituție, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 a fost adoptată în lipsa unei legi de abilitare din partea Parlamentului. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, potrivit art. 115 alin. (1) - (3) din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, fiind vorba însă de ordonanțe simple, și nu de ordonanțe de urgență. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe, iar, dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale care îi permite acestuia, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 371 din 29 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 25 septembrie 2023, paragrafele 15-20, Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, paragrafele 15-19).24. În consecință, Curtea constată că dispozițiile art. 108 alin. (3) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție, referitoare la ordonanțele simple ale Guvernului, nu sunt aplicabile în speță, de vreme ce în cauză este criticată o ordonanță de urgență, și nu o ordonanță simplă.25. În plus, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 a fost aprobată de Parlament prin Legea nr. 274/2022 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 3 octombrie 2022.26. În continuare, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt de natură să nesocotească dispozițiile art. 121 din Constituție, care stabilesc autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe. Soluția legislativă criticată care dispune neaplicarea dispozițiilor referitoare la indemnizația de vârstă pentru primar, viceprimar, președinte al consiliului județean și vicepreședinte al consiliului județean se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului care poate aprecia asupra acordării, neacordării sau suspendării acordării acestui drept, inclusiv asupra criteriilor după care se acordă, conținutului, cuantumului, modului de calcul al acestora, în funcție de posibilitățile bugetare ale statului. Curtea Constituțională nu se poate subroga în această marjă de apreciere a legiuitorului pentru că ar însemna ca ea însăși să preia atribuții și competențe specifice autorității legiuitoare.27. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție, referitoare la universalitatea drepturilor și a obligațiilor, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 33 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 28 mai 2020, paragraful 19, că acestea conferă fiecărei persoane posibilitatea de a beneficia de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și de a-și asuma obligațiile prevăzute de acestea. Textul constituțional menționat instituie un principiu de largă aplicație și, ca urmare a formulării sale generice, nu poate fi invocat în sine pentru evidențierea unor eventuale vicii de neconstituționalitate.28. În ceea ce privește critica susținută prin prisma lipsei avizelor Consiliului Economic și Social și ale unor autorități ale administrației publice centrale (ministere), formulată prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 141 din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a subliniat că principiul legalității, prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, interpretat în coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constituție, impune ca atât exigențele de ordin procedural, inclusiv obținerea avizelor, cât și cele de ordin substanțial să fie respectate în cadrul legiferării (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 393 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 16 iulie 2019, paragraful 87).29. Referitor la existența sau solicitarea unor avize în procedura de elaborare a actelor normative, Curtea a statuat că acestea sunt aspecte ce țin de respectarea obligațiilor legale ale autorităților implicate în această procedură (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, și Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017). Curtea a avut în vedere avizele solicitate autorităților publice de rang constituțional, și anume: Consiliul Legislativ, Consiliul Economic și Social, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 7 iulie 2020), iar solicitarea avizului acestor autorități publice prezintă relevanță constituțională, întrucât se subsumează uneia dintre următoarele ipoteze: fie textul constituțional prevede expres atribuția de avizare (a se vedea, în acest sens, prevederile constituționale ale art. 79 privind Consiliul Legislativ), fie solicitarea avizului este de natură legală, dar se raportează la rolul constituțional al autorității publice al cărei aviz trebuie solicitat (a se vedea Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 mai 2021, paragraful 79).30. De asemenea, Curtea a reținut că lipsa avizului autorităților publice implicate nu conduce în mod automat la neconstituționalitatea legii cu privire la care acesta nu a fost dat, întrucât ceea ce prevalează este obligația autorității cu atribuții de reglementare primară de a-l solicita. Împrejurarea că autoritatea care trebuie să emită un astfel de aviz nu și-a îndeplinit această atribuție, deși i s-a solicitat, „constituie o înțelegere greșită a rolului său legal și constituțional, fără a fi însă afectată constituționalitatea legii asupra căreia nu a fost dat avizul“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, deciziile nr. 574 și nr. 575 din 4 mai 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011).31. Curtea Constituțională a mai reținut că nu este obligatorie și obținerea unui aviz, iar procedura legislativă nu poate fi obstrucționată de pasivitatea autorităților avizatoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019, sau Decizia nr. 16 din 31 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 6 martie 2023).32. De asemenea, instanța de contencios constituțional a stabilit, de principiu, că examinarea neregularităților existente în cadrul de avizare a unui proiect/unei propuneri legislative este admisibilă, în procedura controlului a posteriori, concret, de constituționalitate, numai dacă se demonstrează existența unei relații directe între afectarea drepturilor și a libertăților fundamentale și nesolicitarea respectivului aviz. În acest caz, în evaluarea constituționalității actului, mai întâi trebuie analizate criticile raportate la încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale invocate și, ulterior, concluzia astfel desprinsă trebuie să fie corelată cu exigențele prevăzute de Constituție referitor la avizarea actelor normative. În ipoteza în care Curtea ar constata încălcarea unui drept sau a unei libertăți fundamentale, trebuie analizat dacă afectarea s-a produs ca urmare a nesocotirii condițiilor constituționale de avizare și numai în situația unui răspuns afirmativ va constata incidența încălcării acestora (Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 15 aprilie 2024, paragrafele 118-129, Decizia nr. 322 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 16 octombrie 2024, paragraful 31).33. Plecând de la aceste considerente, din examinarea notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Curtea reține mențiunea existentă în cuprinsul acesteia, în cadrul secțiunii a 6-a intitulată „Consultările efectuate în vederea elaborării actului normativ“, la pct. 5 „Informații privind avizarea“, potrivit căreia: „Consiliul Economic și Social a transmis puncte de vedere prin adresa nr. 13.036/2020“. Aceeași mențiune se regăsește și în cuprinsul expunerii de motive la legea de aprobare a ordonanței de urgență criticate. Din analiza adresei Consiliului Economic și Social antereferite, Curtea observă că, în cuprinsul său, se precizează că, „în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 11 din Regulamentul de organizare și funcționare, Consiliul Economic și Social a fost sesizat cu privire la avizarea proiectului de ordonanță de urgență a Guvernului privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene“. Curtea constată că temeiurile legale invocate în cuprinsul adresei menționate se referă chiar la atribuția Consiliului Economic și Social de a aviza proiectele de acte normative în domeniile sale de specialitate inițiate de Guvern. În consecință, nu poată fi reținută susținerea autoarei excepției referitoare la absența solicitării avizului Consiliului Economic și Social.34. Distinct, Curtea reține că prevederile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 dispun suspendarea aplicării dispozițiilor prin care este reglementată indemnizația pentru limită de vârstă pentru primar, viceprimar, președinte al consiliului județean și vicepreședinte al consiliului județean. Prevederile art. 210 alin. (14) din Codul administrativ, la care dispozițiile legale criticate fac referire, instituie atribuția Guvernului de a aproba prin hotărâre, act normativ infralegal, regulile de aplicare a reglementărilor de rang primar referitoare la indemnizația pentru limită de vârstă pentru primar, viceprimar, președinte al consiliului județean și vicepreședinte al consiliului județean.35. Referitor la indemnizația pentru limită de vârstă, Curtea observă că, în jurisprudența sa, nu a stabilit că acest drept patrimonial are o natură constituțională, iar forma de realizare a acestuia se stabilește de legiuitor, care dispune de o largă marjă de apreciere în acest sens (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 678 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119 din 12 decembrie 2023, paragrafele 39-43). Curtea a mai reținut că este opțiunea legiuitorului să stabilească diverse categorii de indemnizații care nu intră în sfera de reglementare a art. 47 alin. (2) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016, paragraful 51).36. În aceste condiții, întrucât în cauză nu poate fi pusă în discuție absența unui aviz al Consiliului Economic și Social, care să afecteze drepturi expres consacrate de Legea fundamentală, Curtea constată că nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 141 și ale art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.37. În același timp, Curtea precizează că, spre deosebire de Consiliul Economic și Social, care este reglementat prin art. 141 din Constituție, Asociația Comunelor din România nu este o instituție fundamentală, nefiind reglementată de Constituție. Asociația Comunelor din România este o structură asociativă a autorităților administrației publice locale, de rang legal [a se vedea art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019]. În consecință, nesolicitarea punctului de vedere de natură legală al Asociației Comunelor din România nu poate conduce de plano la neconstituționalitatea ordonanței de urgență criticate. De altfel, în jurisprudența sa, pentru considerente similare, Curtea Constituțională a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva lipsei avizului Consiliului Concurenței și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (a se vedea Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, precitată, paragraful 81), precum și al Băncii Naționale a României (a se vedea Decizia nr. 346 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1229 din 21 decembrie 2022, paragraful 25).38. Aceleași considerente sunt aplicabile în prezenta cauză, în mod corespunzător, și în privința susținerilor referitoare la absența avizelor unor ministere, ca autorități ale administrației publice centrale, și, în consecință, Curtea constată caracterul neîntemeiat al acestora.39. În final, cât privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată și la inexistența urgenței care să justifice adoptarea actului normativ criticat, formulate prin raportare la dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) și art. 115 alin. (4), Curtea reține că acestea au fost invocate direct în susținerile orale ale avocatului autorului excepției în fața instanței de contencios constituțional și în notele scrise ale autoarei excepției transmise Curții Constituționale, motiv pentru care aceste critici de neconstituționalitate nu pot fi primite. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței judecătorești (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012, sau Decizia nr. 551 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 18 august 2020, paragraful 29).40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Comunelor din România, cu sediul în comuna Vulcana-Băi, județul Dâmbovița, în Dosarul nr. 4.179/2/2021 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în ceea ce privește suspendarea art. 210 alin. (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
------