DECIZIA nr. 6 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia-Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Ciprian Cosmin Bulumac, prin Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală - I.D.S.A. din București, în Dosarul nr. 23.950/3/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.467D/2021.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 3.124D/2021, nr. 3.510D/2021, nr. 3.559D/2021, nr. 380D/2022 și nr. 407D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Sindicatul Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Giurgiu, în numele și pentru membrii Mina Alexa, Vena Badea, Cristina Barbu, Daniela Cazacu, Dumitru Nae și Niculina Neagu, în Dosarul nr. 1.544/122/2018 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală - ESCULAP, în numele și pentru membrii Daniel-Alexandru Culea, Eugenia Mircea, Andrei Ionuț Gogoescu, Mihai Cosmin Bârla, Angel Dobrinescu și Cristian Viorel Banu, în Dosarul nr. 16.758/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Cristina Gabriela Dumitrescu, Delia Anca Constantinescu, Carmen Andreea Uta Bagdasaru, Florica Elena Tintaveanu, Luminița Pancescu, Cristina Sulea, Valeria Rodica Popovici, Stela Ciocea și Valerica Balosin, respectiv de Ovidiu Remus Branca, Alina Chiriță, Soniea Ciocîlteu, Maria Georgescu, Ionela Simona Munteanu, Aida Marilena Pasata, Marius Mugurel Sapoiu, Ana Ghinea, Petruța Ursachi, Amalia Georgiana Vasile, Geanina Georgeta Vlase, Anișoara Buzatu, Izabela Păduroiu, Florin Simon, Constantin Doru Iordache, Viorica Anton și Garoafa Dobre în dosarele nr. 13.395/3/2018 și nr. 13.394/3/2018 ale Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală - I.D.S.A. din București, în numele și pentru membra Petruța Iuliana Obretin, în Dosarul nr. 1.492/93/2020 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.124D/2021, nr. 3.510D/2021, nr. 3.559D/2021, nr. 380D/2022 și nr. 407D/2022 la Dosarul nr. 2.467D/2021, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 29 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 23.950/3/2020, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Ciprian Cosmin Bulumac, prin Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală - I.D.S.A. din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind drepturi salariale ale funcționarilor publici.8. Prin Încheierea din 7 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.544/122/2018, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Giurgiu, în numele și pentru membrii Mina Alexa, Vena Badea, Cristina Barbu, Daniela Cazacu, Dumitru Nae și Niculina Neagu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind drepturi salariale ale funcționarilor publici, aflată în etapa procesuală a apelului.9. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.758/3/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală - ESCULAP, în numele și pentru membrii Daniel-Alexandru Culea, Eugenia Mircea, Andrei Ionuț Gogoescu, Mihai Cosmin Bârla, Angel Dobrinescu și Cristian Viorel Banu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind drepturi salariale ale funcționarilor publici, aflată în etapa procesuală a recursului.10. Prin Încheierea din 28 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.395/3/2018, și prin Decizia civilă nr. 2.434 din 18 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.394/3/2018, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția fost ridicată de Cristina Gabriela Dumitrescu, Delia Anca Constantinescu, Carmen Andreea Uta Bagdasaru, Florica Elena Tintaveanu, Luminița Pancescu, Cristina Sulea, Valeria Rodica Popovici, Stela Ciocea și Valerica Balosin, respectiv de Ovidiu Remus Branca, Alina Chiriță, Soniea Ciocîlteu, Maria Georgescu, Ionela Simona Munteanu, Aida Marilena Pasata, Marius Mugurel Sapoiu, Ana Ghinea, Petruța Ursachi, Amalia Georgiana Vasile, Geanina Georgeta Vlase, Anișoara Buzatu, Izabela Păduroiu, Florin Simon, Constantin Doru Iordache, Viorica Anton și Garoafa Dobre în cauze având ca obiect soluționarea unor litigii privind drepturi salariale ale funcționarilor publici, aflate în etapa procesuală a recursului. 11. Prin Încheierea din 20 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.492/93/2020, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală - I.D.S.A. din București, în numele și pentru membra Petruța Iuliana Obretin, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind drepturi salariale ale funcționarilor publici.12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că principiul egalității în fața legii presupune ca, în cazul unor situații egale, tratamentul să fie egal, fără discriminare. A diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există o distincție relevantă sau a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite încalcă principiul egalității și sunt de natură să creeze discriminare.13. În materia drepturilor salariale, atunci când doi sau mai mulți angajați se află într-o situație identică, salariile lor nu pot fi diferite. Aceasta nu înseamnă că principiul plății egale este un obstacol în calea puterii angajatorului de individualizare a salariilor, care este justificată dacă diferența dintre salariile angajaților este fundamentată pe motive obiective, și nu pe condiționări fără suport legal.14. Pentru fiecare salariat, cuantumul salariului este stabilit în funcție de calificarea sa, de importanța și complexitatea activității prestate, de pregătirea profesională și competență, iar pentru activitatea efectuată în condiții similare de muncă deosebit de periculoase compensația financiară a riscurilor trebuie plătită tuturor salariaților care își desfășoară activitatea în aceste condiții.15. Deși întregul personal sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor își desfășoară activitatea în condiții similare de muncă deosebit de periculoase, confirmate prin buletinele de expertizare, art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 condiționează acordarea compensației financiare pentru aceste condiții de muncă de cuantumul salariului de bază. Așa se ajunge în situația în care persoane aflate în situații identice sunt tratate și remunerate diferit, deși îndeplinesc atribuții comparabile și își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri organizatorice sau al aceluiași compartiment din cadrul aceluiași angajator, în condiții identice de muncă periculoase/deosebit de periculoase.16. Acordarea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase doar pentru personalul al cărui salariu, începând cu data de 1 ianuarie 2018, este mai mare decât cel prevăzut pentru anul 2022 sau devine ulterior mai mare ca urmare a majorărilor conduce la o recunoaștere formală, pur iluzorie a dreptului, provocând în mod artificial diferențe bazate pe criterii discriminatorii, precum cel al valorii salariului de bază. Practic, dreptul nu mai este acordat prin raportare la criteriile obiective instituite de legiuitor, ci prin raportare la criterii care nu au nicio legătură cu riscurile profesionale.17. Dincolo de nesocotirea principiului egalității, sunt generate situații injuste și inechitabile, în care cei cu salarii mari beneficiază de drepturi salariale suplimentare, iar cei cu salarii mici nu beneficiază de aceste drepturi, deși cu toții își desfășoară munca în condiții și riscuri egale.18. Autorii excepției consideră că dispozițiile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu satisfac nici cerințele de restrângere a drepturilor și libertăților constituționale, reglementate prin art. 53 din Constituție.19. Totodată, autorii excepției susțin că efectul discriminatoriu al dispozițiilor de lege criticate vine în contradicție cu art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, respectiv cu principiile recunoscute de art. 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.20. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile. Or, ambele premise sunt îndeplinite în prezenta cauză, fiind important de observat că: a) salariații de la nivelul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), respectiv de la nivelul structurilor subordonate ANSVSA își desfășoară activitatea în condiții identice de muncă, supuse unor riscuri profesionale identice; b) deși condițiile de muncă, drept unic criteriu de plată a sporurilor, sunt identice, unii dintre salariați beneficiază de spor, iar alții nu beneficiază de acesta.21. De asemenea, arată că Directiva 2000/43/CE și Directiva 2000/78/CE interzic discriminarea directă și indirectă în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la activități independente sau la locuri de muncă, la ocuparea forței de muncă și la condițiile de muncă, la educație, formare profesională, protecție socială, avantaje sociale și accesul la bunuri și servicii. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. (c) din Directiva 2000/43/CE, „în limitele competențelor conferite Comunității, prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește: (...) d) condițiile de angajare și condițiile de muncă, inclusiv remunerarea.“22. Tribunalul Giurgiu - Secția civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16.23. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate nu sunt neconstituționale, stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intrând în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. 24. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal invocă cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în paragrafele 82 și 83 ale Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020. 25. Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Ilfov - Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-au exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.26. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. 27. Avocatul Poporului, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 23 februarie 2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Totodată, expune poziția exprimată de Avocatul Poporului în cadrul recursului în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020.28. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:29. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.30. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 38 alin. (3), (4) și (6):(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;b) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. 1 se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022;c) prin excepție de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăși limita prevăzută la art. 25;d) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unitățile/instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6);d^1) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 aprilie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. b) se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de prezenta lege pentru anul 2022;d^2) de prevederile lit. d) beneficiază începând cu luna mai 2018 și personalul încadrat pe funcțiile de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct, inspector școlar de specialitate și inspector școlar;e) prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;f) indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienților și a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;g) pentru personalul încadrat în unități sanitare publice aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influențele financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la lit. a)-c), inclusiv suma compensatorie prevăzută la alin. (6^1), precum și sumele determinate de aplicarea art. 25 alin. (6), se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziție distinctă;h) începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopții vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018;i) prin excepție de la lit. a), pentru personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de scutire de impozit pe venit din data de 31 decembrie 2017, potrivit prevederilor art. 60 pct. 1-3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 28,5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;j) prin excepție de la lit. a), cuantumul sporului prevăzut la art. 22 alin. (1) se acordă începând cu drepturile aferente lunii martie, fără a se depăși limita prevăzută la art. 25.(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (…)(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.31. Prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, instanța supremă a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.32. Autorii excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului prin raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, și art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la convenția mai sus amintită, privind interzicerea generală a discriminării. Sunt invocate și prevederile art. 148 din Constituție referitor la integrarea în Uniunea Europeană prin raportare la art. 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind egalitatea în fața legii și nediscriminarea și dispozițiile Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, și ale Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.33. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 23 august 2023, și Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024.34. Astfel, în paragrafele 21 și următoarele din Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, precitată, Curtea a reținut, în esență, că, pentru a beneficia de sporul pentru condiții periculoase/ vătămătoare, este necesar ca salariații să îndeplinească două condiții, respectiv: să își desfășoare activitatea în condiții de muncă deosebit de periculoase, confirmate prin buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens și să fie salarizați la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022.35. În ceea ce privește această ultimă condiție, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, instanța supremă a reținut că doar persoanele salarizate la nivelul prevăzut pentru anul 2022 pot avea calitatea de salariați potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 și doar acestora le pot fi aplicate în întregime dispozițiile legii, inclusiv cele referitoare la sporuri. Or, persoanele care nu îndeplinesc cea de-a doua condiție prevăzută de legiuitor nu se află în aceeași situație juridică precum restul salariaților din domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor care au atins pragul de salarizare prevăzut pentru anul 2022. Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că salariații care încasează sporul pentru condiții periculoase/vătămătoare și ceilalți salariați care nu beneficiază de acest spor nu se află în situații juridice identice sau comparabile, prima categorie îndeplinind ambele condiții prevăzute de lege, în timp ce a doua categorie îndeplinește doar una dintre condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru acordarea acestui spor.36. Referitor la critica privind caracterul nerezonabil al celei de-a doua condiții privind salarizarea la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022, Curtea a menționat jurisprudența sa anterioară, potrivit căreia opțiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanța constituțională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanță constituțională, deci care nu țin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituțională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa sub aspectul titularilor și al condițiilor de acordare drepturile salariale deja existente, contrar dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 92 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, precum și Decizia nr. 581 din 16 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 din 17 noiembrie 2021, paragraful 14).37. Curtea reamintește că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, și că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). De asemenea, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili conținutul, condițiile și limitele acordării sporurilor, precum și de a decide cu privire la acordarea acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, sau Decizia nr. 552 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2012).38. Referitor la pretinsa încălcare a art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală raportat la prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, Curtea Constituțională a amintit că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu toate diferențele de tratament constituie discriminare, ci numai cele care nu au „o justificare obiectivă și rezonabilă“ (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 7 februarie 2013, pronunțată în Cauza Fabris împotriva Franței, paragraful 56, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175). Curtea Europeană a mai reținut că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59). Or, salariații care beneficiază de sporul pentru condiții periculoase/vătămătoare și ceilalți salariați care nu beneficiază de acest spor nu se află în situații juridice identice sau comparabile, întrucât nu toți îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru acordarea acestui spor.39. Așadar, având în vedere cele prezentate mai sus, Curtea a reținut că textele criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție și nici pe cele ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală raportate la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție.40. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituție raportate la art. 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la Directiva 2000/43/CE și Directiva 2000/78/CE privind interzicerea discriminării, Curtea a reținut că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, spre exemplu, Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunțată în Cauza C-279/09 - DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, paragraful 35, s-a statuat că, potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care aceasta conține drepturi ce corespund celor garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de această convenție. Potrivit explicației aferente acestei dispoziții, înțelesul și întinderea drepturilor garantate sunt stabilite nu numai prin textul convenției, ci și, în special, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 46 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017, paragraful 38). Astfel, având în vedere că în speța dedusă controlului nu s-a reținut încălcarea vreunei dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorii excepției, nu poate fi primită nici această critică.41. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.42. Distinct de analiza criticilor de neconstituționalitate, Curtea a observat că, în ceea ce privește drepturile salariale ce se cuvin personalului din structura ANSVSA și a unităților din subordinea acesteia, legiuitorul a intervenit și a adoptat Legea nr. 229/2020 pentru completarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 4 noiembrie 2020. Așadar, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în cuprinsul Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020 (paragraful 85), această problemă de legiferare în materia drepturilor salariale cuvenite personalului sanitar-veterinar a fost remediată de legiuitor.43. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția Deciziei nr. 98 din 16 martie 2023 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.44. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ciprian Cosmin Bulumac, prin Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală - I.D.S.A. din București, în Dosarul nr. 23.950/3/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, de Sindicatul Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Giurgiu, în numele și pentru membrii Mina Alexa, Vena Badea, Cristina Barbu, Daniela Cazacu, Dumitru Nae și Niculina Neagu, în Dosarul nr. 1.544/122/2018 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală - ESCULAP, în numele și pentru membrii Daniel-Alexandru Culea, Eugenia Mircea, Andrei Ionuț Gogoescu, Mihai Cosmin Bârla, Angel Dobrinescu și Cristian Viorel Banu, în Dosarul nr. 16.758/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Cristina Gabriela Dumitrescu, Delia Anca Constantinescu, Carmen Andreea Uta Bagdasaru, Florica Elena Tintaveanu, Luminița Pancescu, Cristina Sulea, Valeria Rodica Popovici, Stela Ciocea și Valerica Balosin, respectiv de Ovidiu Remus Branca în dosarele nr. 13.395/3/2018 și nr. 13.394/3/2018 ale Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală - I.D.S.A. din București, în numele și pentru membra Petruța Iuliana Obretin, în Dosarul nr. 1.492/93/2020 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Ilfov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea
-----