DECIZIA nr. 77 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Societatea Calor - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 1.512/1/2020/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.175D/2020.2. La apelul nominal se prezintă doamna Nicoleta-Mihaela Constantin, angajată a autoarei excepției de neconstituționalitate, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar autoarea excepției a depus note scrise, prin care reiterează Curții că renunță la susținerea excepției, însoțite de documente justificative.4. Având cuvântul, cu privire la cererea formulată, reprezentanta autoarei excepției solicită admiterea cererii de renunțare la susținerea excepției de neconstituționalitate, având în vedere că societatea, autoare a acesteia, a încheiat un contract de tranzacție prin care s-a angajat să renunțe la toate litigiile.5. Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate renunța la judecata excepției de neconstituționalitate, având în vedere că este o excepție de ordine publică.6. Referitor la cererea formulată, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, conform dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că autoarea acesteia, prin criticile formulate, urmărește modificarea dispozițiilor legale criticate.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 16 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.512/1/2020/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepția a fost invocată de Societatea Calor - S.R.L., din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece temeiurile strămutării din cuprinsul acestora sunt incomplete, fiind prevăzute doar bănuiala legitimă și siguranța publică. De altfel, bănuiala legitimă este vag definită, fiind interpretată de instanțele judecătorești ca nefiind reală.10. În opinia autoarei excepției, temeiurile strămutării trebuie să includă și alte motive - enumerate de către aceasta, spre exemplu, rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, tergiversarea cauzei, nerespectarea legii, neadministrarea probelor, administrarea defectuoasă a actului de justiție, ascunderea adevărului, atitudinea ostilă.11. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 37 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: „Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică. Bănuiala se socotește legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurării pricinii, calității părților ori vrăjmășiilor locale. Constituie motive de siguranță publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanța competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice.“16. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 136 - Proprietatea și în art. 154 - Conflictul temporal de legi. De asemenea, se invocă și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate statuează cu privire la temeiul strămutării. Astfel, temeiurile pentru care se poate solicita strămutarea procesului sunt reprezentate de bănuiala legitimă sau de siguranță publică. În primul caz, cererea de strămutare este generată de calitatea părților ori de relațiile conflictuale locale. În cel de-al doilea caz, cererea de strămutare vizează împrejurări care ar putea conduce la tulburarea liniștii publice prin judecarea procesului la instanța competentă teritorial.18. Așadar, Curtea reține că autoarea excepției este nemulțumită de faptul că textul legal criticat enumeră limitativ situațiile în care se poate solicita strămutarea judecării unei cauze, deși în practică se pot ivi și alte motive ce ar determina strămutarea judecării unei cauze. Analizând critica astfel formulată, Curtea observă că aceasta vizează completarea textului legal criticat în sensul includerii, pe lângă motivele de bănuială legitimă sau de siguranță publică, și a altor motive pentru care s-ar putea solicita strămutarea unei cauze, cum ar fi rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, tergiversarea cauzei, nerespectarea legii, neadministrarea probelor, administrarea defectuoasă a actului de justiție, ascunderea adevărului, atitudinea ostilă. Prin modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate în prezenta cauză, autoarea excepției tinde spre modificarea textului legal criticat în sensul de a reglementa și alte motive de strămutare, însă critica având un atare obiect excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu are competența să creeze noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Societatea Calor - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 1.512/1/2020/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----