DECIZIA nr. 5 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia-Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepția a fost ridicată de Carmen-Gabriela Miron în Dosarul nr. 571/117/2020 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.762D/2021.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.772D/2021, nr. 1.773D/2021, nr. 1.867D/2021, nr. 1.868D/2021, nr. 2.154D/2021, nr. 2.155D/2021, nr. 2.223D/2021, nr. 2.225D/2021-nr. 2.228D/2021 și nr. 2.608D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată Dana-Florica Timar, Ioan Timiș, Rareș-Vasile Șerban, Veronica Ioniță, Corina Marilena Gavra, Maria Verdeș, Delia Udroiu-Lucian, Oana Elena Talagiu (fostă Rugină), Natalia Monica Laura Gherman, Corina Maria Florea, Marcela Daniela Teaha (fostă Bungău) și Carmen Adriana Domocoș în dosarele nr. 553/117/2020, nr. 569/117/2020, nr. 564/117/2020, nr. 1.632/117/2020, nr. 577/117/2020, nr. 563/117/2020, nr. 578/117/2020, nr. 555/117/2020, nr. 557/117/2020, nr. 561/117/2020, nr. 3.073/117/2020 și nr. 820/117/2020 ale Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.772D/2021, nr. 1.773D/2021, nr. 1.867D/2021, nr. 1.868D/2021, nr. 2.154D/2021, nr. 2.155D/2021, nr. 2.223D/2021, nr. 2.225D/2021-nr. 2.228D/2021 și nr. 2.608D/2021 la Dosarul nr. 1.762D/2021, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Arată că stabilirea unui termen de prescripție are ca scop eficientizarea accesului la justiție într-un termen clar în care o persoană să se adreseze acesteia. De asemenea, arată că dispozițiile de lege criticate sunt clare, momentul de început al termenului fiind data producerii pagubei.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 19 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 571/117/2020, încheierile din 5 mai 2021, pronunțate în dosarele nr. 553/117/2020, nr. 569/117/2020, nr. 564/117/2020 și nr. 1.632/117/2020, încheierile din 8 iunie 2021, pronunțate în dosarele nr. 577/117/2020 și nr. 563/117/2020, încheierile din 7 iunie 2021, pronunțate în dosarele nr. 578/117/2020, nr. 555/117/2020, nr. 557/117/2020, nr. 561/117/2020 și nr. 3.073/117/2020, și Încheierea din 26 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 820/117/2020, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepția a fost ridicată de Carmen-Gabriela Miron, Dana-Florica Timar, Ioan Timiș, Rareș-Vasile Șerban, Veronica Ioniță, Corina Marilena Gavra, Maria Verdeș, Delia Udroiu-Lucian, Oana Elena Talagiu (fostă Rugină), Natalia Monica Laura Gherman, Corina Maria Florea, Marcela Daniela Teaha (fostă Bungău) și Carmen Adriana Domocoș în cauze având ca obiect soluționarea unor cauze având ca obiect cereri privind drepturi salariale.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că, potrivit dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, termenul de prescripție de 3 ani în care se pot adresa justiției pentru a solicita repararea pagubelor curge de la data producerii pagubei, independent de împrejurarea dacă persoanele păgubite au avut sau nu cunoștință de producerea și întinderea pagubei. Neconstituționalitatea provine din faptul că legiuitorul nu a impus obligativitatea ca termenul de promovare a acțiunii în justiție îndreptate împotriva angajatorului să fie calculat de la momentul în care salariații păgubiți au cunoscut săvârșirea actului de discriminare și producerea pagubei sau de la momentul în care acest act s-a produs în mod concret și efectiv (data plății discriminatorii efective). Este avută în vedere situația când salariații se adresează justiției ca urmare a pagubei produse în urma unei discriminări privind drepturile salariale.9. Cu privire la principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autorii excepției invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 670 din 18 mai 2011, referitor la faptul că accesul la justiție trebuie să fie asigurat în mod efectiv și eficace. De asemenea, aceștia amintesc că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, în acest sens fiind Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunțată în Cauza Prințul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei, și Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Totodată, amintesc că principiul accesului liber la justiție implică și adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să cuprindă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, în acest sens fiind Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României.10. Dispozițiile art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 nu fac distincția dacă angajatul a cunoscut sau nu producerea pagubei și nici dacă data producerii pagubei este data la care un angajator a efectuat o plată discriminatorie sau data aferentă unei indemnizații lunare pentru care plata discriminatorie s-a realizat.11. În speță, s-au achitat, în mod retroactiv, doar pentru o parte din personalul din justiție, sume reprezentând diferențe salariale aferente perioadei cuprinse între anul 2010 până în prezent, perioadă în care și autorii excepției aveau aceeași calitate și au prestat aceeași muncă, fără a le fi acordate însă aceste sume. Astfel, se încalcă art. 16 din Constituție, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016.12. Or, dacă se apreciază că termenul pentru formularea acțiunii curge de la data scadențelor lunare ale salariilor (pentru care s-au achitat diferențe), atunci față de autorii excepției sunt lipsite de orice efecte remediile juridice reglementate de prevederile legale criticate.13. Din această perspectivă, autorii excepției apreciază că art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 aduce atingere principiului egalității în drepturi, precum și dreptului de a accede efectiv la justiție pentru apărarea propriilor drepturi legitime. De asemenea, contravine art. 9 alin. (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.14. Totodată, autorii excepției apreciază că dispozițiile legale cuprinse în art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 contravin și art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa privind previzibilitatea legii, în condițiile în care legiuitorul nu a impus obligativitatea ca termenul de promovare a acțiunii în justiție, îndreptată împotriva angajatorului, să fie calculat de la momentul la care autorii excepției ar fi cunoscut actul de discriminare, producerea pagubei și întinderea prejudiciului. Sub acest aspect, subliniază că instanța constituțională a sancționat neconstituționalitatea unor prevederi dintre cele mai diverse, motivat de caracterul lor neclar, echivoc sau puțin previzibil, raportat în mod direct la dispozițiile Constituției României. Cerința previzibilității, a clarității și a caracterului accesibil al legii a fost consacrată și la nivelul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului sau al Curții de Justiție a Uniunii Europene.15. Cu privire la cerințele de previzibilitate a legii, autorii excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 391 din 4 iunie 2019, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 și Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.16. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 580 din 14 iulie 2020, precum și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit, cu privire la accesul liber la justiție.17. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012. Curtea constată că Legea nr. 62/2011 a fost abrogată prin art. 189 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022. Având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată. Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011:Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: (...)c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.21. Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor articole din Constituție: art. 1 alin. (5), în componenta sa privind previzibilitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și art. 124 privind înfăptuirea justiției. De asemenea, susțin că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție raportat la următoarele dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, în componenta privind accesul efectiv la o instanță, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept și art. 18 referitor la limitarea folosirii restrângerilor drepturilor. De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași convenție. Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 2 și ale art. 3 alin. (1) lit. c) teza finală, ale art. 9 alin. (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și ale art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost analizate anterior în jurisprudența sa în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 512 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 6 martie 2024, pronunțându-se în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că termenul prevăzut de art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 vizează, deopotrivă, atât acțiunile în justiție ale salariaților, cât și pe cele ale angajatorului. De asemenea, a amintit că, prin Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 27 octombrie 2020, Curtea Constituțională a analizat o critică similară, formulată din perspectiva angajatorului. La paragraful 19 din decizia amintită, Curtea a reținut că stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție este în atribuția legiuitorului, fără ca prin aceasta să se încalce principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție. La paragrafele 23 și următoarele din aceeași decizie, Curtea a statuat că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anumit drept având consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Curtea Constituțională a amintit și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93, în care s-a reținut că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerință ilegală în privința exercițiului unuia dintre drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut și că acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție.23. Referitor la critica ce vizează încălcarea art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată, prin faptul că dispoziția de lege criticată îngrădește nelegal posibilitatea de recuperare a prejudiciului, Curtea Constituțională a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat reglementează tocmai posibilitatea de recuperare a pagubelor aduse angajatorului, necontravenind astfel principiului constituțional potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită prin lege. Cât privește pretinsa expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică și fără dreaptă și prealabilă despăgubire, Curtea a reținut că și această critică este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu reglementează măsura exproprierii.24. Prin Decizia nr. 512 din 5 octombrie 2023, precitată, Curtea a apreciat că cele reținute prin Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020, precitată, sunt, mutatis mutandis, aplicabile în acea cauză, criticile de neconstituționalitate fiind, în esență, similare.25. Cât privește stabilirea, în mod concret, a momentului de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, respectiv care este momentul producerii pagubei, Curtea a observat că acesta reprezintă un aspect ce revine, în mod exclusiv, competenței instanțelor de judecată, vizând aplicarea legii.26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția Deciziei nr. 512 din 5 octombrie 2023 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen-Gabriela Miron, Dana-Florica Timar, Ioan Timiș, Rareș-Vasile Șerban, Veronica Ioniță, Corina Marilena Gavra, Maria Verdeș, Delia Udroiu-Lucian, Oana Elena Talagiu (fostă Rugină), Natalia Monica Laura Gherman, Corina Maria Florea, Marcela Daniela Teaha (fostă Bungău) și Carmen Adriana Domocoș în dosarele nr. 571/117/2020, nr. 553/117/2020, nr. 569/117/2020, nr. 564/117/2020, nr. 1.632/117/2020, nr. 577/117/2020, nr. 563/117/2020, nr. 578/117/2020, nr. 555/117/2020, nr. 557/117/2020, nr. 561/117/2020, nr. 3.073/117/2020 și nr. 820/117/2020 ale Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea
-----