DECIZIA nr. 81 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, în ceea ce priveşte durata minimă de 50 de ore de prestare a unei activităţi în folosul comunităţii

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, în ceea ce privește durata minimă de 50 de ore de prestare a unei activități în folosul comunității, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 14.730/4/2020 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.454D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că este atribuția legiuitorului să stabilească numărul de ore de activități prestate în folosul comunității, Curtea Constituțională neputând modifica sau completa dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.730/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, în ceea ce privește durata minimă de 50 de ore de prestare a unei activități în folosul comunității. Excepția a fost invocată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă într-o cauză având ca obiect înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că la stabilirea numărului de ore de activități prestate în folosul comunității instanța judecătorească are în vedere, de regulă, cuantumul amenzii neachitate, durata minimă și maximă permisă de lege [50-300 de ore, conform art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002], precum și dispozițiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 935/2019 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată care, începând cu 1 ianuarie 2020, a fost în cuantum de 2.230 lei lunar pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 13,327 lei pe oră, respectiv de 2.350 lei lunar pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 14,044 lei pe oră.6. Astfel, instanța judecătorească, prin aplicarea salariului de bază minim brut pe țară pentru calcularea orelor, ar trebui să stabilească 8 ore de muncă în folosul comunității pentru înlocuirea unei sancțiuni cu amendă în cuantum de 100 lei, însă potrivit dispozițiilor legale criticate instanța judecătorească poate să înlocuiască sancțiunea contravențională cu minimum 50 de ore de muncă în folosul comunității.7. Prin urmare, dispozițiile legale criticate sunt inexacte și generează o insecuritate juridică, în condițiile în care instanța judecătorească ar trebui să înlocuiască întotdeauna sancțiunea amenzii cu minimum 50 de ore de muncă în folosul comunității, chiar dacă amenda ar avea un caracter derizoriu. De asemenea, se încalcă și principiul egalității în drepturi prin aplicarea strictă a prevederilor criticate, având în vedere că o persoană poate executa același număr de ore de muncă în folosul comunității precum un alt contravenient care ar avea de plătit o amendă mult mai mare și căruia i s-ar aplica același plafon minim de ore.8. În continuare, se arată că dispozițiile legale criticate creează premisele încălcării prevederilor constituționale cuprinse în art. 42 referitoare la interzicerea muncii forțate, în condițiile în care contravenientul ar fi pus în situația de a presta forțat o muncă pe o durată mai mare decât cea care s-ar calcula numai prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 30 august 2002, în ceea ce privește durata minimă de 50 de ore de prestare a unei activități în folosul comunității, care au următorul cuprins: „(1) Sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității se execută după programul de muncă ori, după caz, programul școlar al contravenientului, pe o durată cuprinsă între 50 de ore și 300 de ore, de maximum 3 ore pe zi, iar în zilele nelucrătoare de 6-8 ore pe zi.“13. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind principiile statului de drept și legalității, în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și în art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forțate.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în analiza acesteia trebuie avute în vedere aspecte referitoare la denominarea monedei naționale, precum și la deprecierea puterii de cumpărare a acesteia. În acest context, Curtea reține că organul fiscal, având în vedere starea de insolvabilitate a contravenientului, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității și emiterea mandatului de executare. Persoana în cauză a fost sancționată contravențional prin două procese-verbale de contravenție, emise în anul 2003, respectiv în anul 2004, prin care i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum total de 1.000.000 lei (valoare de dinaintea denominării monedei naționale). La nivelul anului 2003, salariul minim brut pe țară era stabilit la 2.500.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună (art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.105/2002 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 15 octombrie 2002), iar la nivelul anului 2004 salariul minim brut pe țară era stabilit la 2.800.000 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 172 de ore în medie pe lună (art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.515/2003 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 22 decembrie 2003).15. Prin urmare, având în vedere intervalul de timp dintre aplicarea amenzii contravenționale și data sesizării instanței judecătorești (3 iulie 2020), Curtea reține că la convertirea în ore de muncă în folosul comunității a unei amenzi contravenționale instanța judecătorească trebuie să raporteze valoarea amenzii contravenționale la salariul minim stabilit la data săvârșirii faptei contravenționale, și nu la salariul minim stabilit la data sesizării sale.16. Criteriile care se utilizează pentru stabilirea numărului de ore de muncă în folosul comunității se raportează la momentul de referință inițial și nu la cel actual, pentru că evaluarea cuantumului amenzilor trebuie să țină seama de contextul și realitatea financiară existente la momentul aplicării sancțiunii și nu la alt moment care poate fi unul aleatoriu în jocul diverselor situații/mijloace procedurale folosite. O altă soluție ar implica judecarea unor situații trecute prin prisma unor situații actuale, care diferă în timp și care, în sine, generează o inechitate în tratamentul ce se aplică. Or, în evaluarea unei atari situații nu pot fi utilizate unități de măsură diferite, stabilirea duratei prestării unei activități în folosul comunității urmând a se face prin raportarea la momentul în care a fost aplicată amenda, și nu la cel la care are loc conversia.17. Totodată, Curtea observă că, prin natura lor, criticile formulate relevă aspecte ce țin de modul de aplicare și interpretare a legii de către instanțele judecătorești. Față de cele prezentate, având în vedere că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Curtea a statuat că interpretarea și aplicarea normelor legale în speța dedusă judecății reprezintă atributul instanțelor de judecată și nu intră în competența de soluționare a Curții, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, în ceea ce privește durata minimă de 50 de ore de prestare a unei activități în folosul comunității, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 14.730/4/2020 al acestei instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----