DECIZIA nr. 344 din 1 iulie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Benke Károly	- prim-magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea sesizării de neconstituționalitate a Hotărârii Senatului nr. 64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului S.O.S. România din Senat.2. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.823 din 25 iunie 2025 și constituie obiectul Dosarului nr. 2.949L2/2025.3. În motivarea sesizării de neconstituționalitate se arată că hotărârea adoptată este contrară art. 143 din Constituție, întrucât persoana numită în funcția de judecător al Curții Constituționale nu îndeplinește condiția referitoare la pregătirea juridică superioară și pe cea privind vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior.4. Cu privire la condiția referitoare la pregătirea juridică superioară se arată că nu este suficientă absolvirea unei instituții de învățământ superior în domeniul juridic, întrucât termenul „superioară“ impune cu necesitate depășirea acestui stadiu minim obligatoriu cerut oricărui jurist. Se arată că pregătirea juridică poate fi calificată drept superioară dacă persoana în cauză fie a urmat studii postuniversitare, de masterat sau de doctorat sau are preocupări consecvente și susținute pentru cunoașterea și aprofundarea anumitor domenii juridice pentru a putea fi departajat de restul absolvenților, fie a desfășurat activități științifice în domeniul juridic, elaborând lucrări care să reflecte opiniile sale, cercetarea temeinică a problemelor de drept abordate și acuratețea ideilor exprimate, fie se poate baza pe activități profesionale care demonstrează implicarea sa în legătură cu anumite obiective importante ale sferei juridice, activități care, prin ele însele, dovedesc cunoașterea dreptului la un nivel aprofundat. Candidatul trebuie să aibă cunoștințe în mai multe ramuri ale dreptului, și nu doar să se limiteze numai la o anumită sferă de activitate.5. Cu privire la condiția privind vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică se arată că aceasta presupune fie ca activitățile profesionale desfășurate să aibă o strânsă legătură cu dreptul, astfel că, în aspectele esențiale ale profesiei exercitate intervine, în mod constant, procesul de analiză și/sau de aplicare a unor norme legale, a unor principii de drept, fie îndeplinirea unor funcții juridice.6. Or, domnul Mihai Busuioc nu îndeplinește cele două condiții pentru a fi numit judecător al Curții Constituționale, întrucât activitatea sa profesională s-a concentrat preponderent pe studii și activități în legătură cu domeniul specific al publicității imobiliare/cărților funciare, iar, ulterior, asupra domeniului administrației publice. Aceste activități nu pot fi încadrate în rândul activităților juridice.7. Se apreciază că activitățile pe care domnul Mihai Busuioc le-a desfășurat în cadrul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) nu pot fi calificate nici ca fiind juridice, prin natura lor, și nici nu reflectă o pregătire juridică superioară. Se arată că pentru activitățile îndeplinite în perioadele 1995-2002 și 2004-2005 nu erau necesare studiile superioare juridice, iar pentru cele îndeplinite în perioada 2005-2014, deși cunoștințele juridice au reprezentat un avantaj, abilitățile manageriale au fost cele decisive în ocuparea și exercitarea funcțiilor de conducere la nivelul ANCPI în perioada antereferită, activitățile juridice neconstituind nucleul activității desfășurate. Se învederează că nici pentru activitățile desfășurate în perioada 2014-2017, respectiv ulterior anului 2017, nu erau obligatorii studiile juridice, întrucât activitățile profesionale au fost manageriale, de organizare, coordonare și control, iar îndeplinirea atribuțiilor specifice nu a presupus desfășurarea efectivă a unor activități juridice.8. Prin urmare, nu se poate susține că domnul Mihai Busuioc a desfășurat activitate juridică, numai pe baza studiilor absolvite, din moment ce traseul său profesional indică ocuparea unor poziții de conducere care implică, îndeosebi, altă sferă de cunoștințe: manageriale, tehnice și de organizare. De altfel, orice activitate profesională are la bază un cadru legal, astfel încât presupune cunoașterea și respectarea ansamblului de norme juridice incidente, însă acest lucru nu înseamnă că respectiva activitate poate fi inclusă în domeniul activităților juridice.9. Noțiunii de „activități juridice“ nu i se pot subsuma activități profesionale pe baza argumentului că sunt desfășurate de absolvenți ai facultăților de drept, ci numai acelea care au legături strânse cu știința dreptului, cu juridicitatea, cu interpretarea și aplicarea dreptului, cu funcțiile judiciare. Totodată, condiția esențială și obligatorie pentru accederea la funcția de judecător al Curții Constituționale care privește desfășurarea activităților juridice este dimensionată în timp, fiind necesari 18 ani de activitate juridică, drept garanție a competenței și înaltei calificări în domeniul dreptului a candidatului, aceasta aflându-se în strânsă legătură cu specificul activităților profesionale desfășurate de judecătorii Curții Constituționale, pentru care sunt esențiale cunoștințe aprofundate în domeniul dreptului, care pot fi dobândite, potrivit viziunii legiuitorului, numai prin desfășurarea activităților juridice sau a celor în cadrul învățământului juridic superior, pe perioada menționată. Această condiție intrinsecă nu este îndeplinită cât timp activitățile desfășurate nu s-au aflat în niciun moment întro relație determinantă cu domeniul dreptului, respectiv cu aplicarea și interpretarea lui, ci cel mult într-o legătură tangențială, neesențială și nedeterminantă cu acesta, iar orice interpretare contrară aduce atingere legalității procedurii de desemnare, în aceste condiții, a candidatului, în funcția de judecător al Curții Constituționale a României.10. În lipsa întrunirii acestor două criterii nu este realizată nici condiția privind înalta competență profesională, aceasta fiind subsumată exigențelor unei pregătiri juridice superioare, consolidată și confirmată prin desfășurarea activității juridice cel puțin 18 ani, în condiții care să demonstreze capacitățile candidatului de analiză, interpretare și aplicare a normelor de drept într-o modalitate care să îl recomande, indiscutabil și neechivoc, pentru înalta demnitate a funcției de judecător al Curții Constituționale a României.11. În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.12. Președintele Senatului a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituționalitate ca neîntemeiată.13. Candidatura domnului Mihai Busuioc la funcția de judecător la Curtea Constituțională a fost depusă de Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Senat; la aceasta s-au anexat un curriculum vitae, precum și actele doveditoare pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 143 din Constituție. Printre aceste acte au fost depuse diploma de licență în copie legalizată care confirmă pregătirea juridică superioară (absolvirea unei facultăți de profil juridic), precum și copii după adeverințe care confirmă absolvirea studiilor postuniversitare de masterat în Drept notarial și proceduri și în Drept funciar, publicitate imobiliară și cadastru.14. Cu privire la vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică se arată că, spre deosebire de alte legi unde se indică, în mod clar, în ce trebuie să consiste activitatea juridică pentru a fi relevantă la îndeplinirea condiției privind vechimea, în cadrul procedurii de numire a unui judecător la Curtea Constituțională, legiuitorul nu enumeră activitățile de natură juridică pe care candidatul trebuia să le desfășoare pentru a îndeplini condiția privind vechimea în activitatea juridică, ci doar indică vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior. Prin urmare, orice activitate pentru care au fost necesare studii juridice este relevantă pentru îndeplinirea condiției vechimii în activitatea juridică. În aceste condiții se aplică principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, astfel încât statuarea la modul general a condiției privind vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior permite acceptarea noțiunii de vechime în activitatea juridică în sens larg cuprinzând orice activitate pentru care se prevăd studiile juridice drept condiție. Domnul Mihai Busuioc a avut o activitate profesională complexă, ocupând funcții pentru care specializarea juridică era necesară. Se menționează că, pentru numirea în funcția de consilier de conturi, legea prevede condiție de vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite care pot fi juridice, economice sau inginerești, conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Domnul Mihai Busuioc a îndeplinit condiția de 10 ani pentru a fi numit consilier de conturi, verificarea acestei condiții făcând, în 2017, obiectul analizei comisiilor de resort din Parlament în cadrul procedurii de numire a consilierilor de conturi. Astfel, prin Hotărârea Parlamentului nr. 78/2017, domnul Mihai Busuioc a fost numit consilier de conturi și președinte al Curții de Conturi, pentru un mandat de 9 ani. Curtea de Conturi este o instituție de rang constituțional, ceea ce demonstrează relevanța ei și profesionalismul necesar pentru a ocupa o funcție de asemenea anvergură.15. Cu privire la îndeplinirea criteriului de numire constând în înalta competență profesională se arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că nu este competentă să verifice îndeplinirea condiției subiective antereferite cu referire la persoanele numite în funcția de judecător al Curții Constituționale, condiție prevăzută de art. 143 din Constituție (Decizia nr. 395 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 21 iunie 2019, paragraful 36).16. Se mai precizează că verificarea condițiilor pentru numirea la Curtea Constituțională a unui judecător este atributul comisiei de specialitate, organ intern de lucru al Parlamentului, și se realizează pe baza datelor concrete depuse la dosarul candidaturii. Totodată, Parlamentul are o marjă de apreciere în ceea ce privește desfășurarea procedurilor parlamentare și parcurgerea etapelor pe care le presupun numirile în diverse funcții.17. În conformitate cu dispozițiile art. 76 din Legea nr. 47/1992, la data de 26 iunie 2025 au fost solicitate secretarului general al Senatului următoarele înscrisuri în copie, cu mențiunea „conform cu originalul“: candidatura domnului Mihai Busuioc; actele depuse de acesta în susținerea candidaturii sale conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992; raportul Comisiei juridice, de numiri, de disciplină, imunități și validări; stenograma ședinței Senatului din 24 iunie 2025; orice alte înscrisuri depuse/întocmite în cadrul procedurii parlamentare de numire a domnului Mihai Busuioc în funcția de judecător al Curții Constituționale.18. Prin Adresa nr. XXXV/3.890 din 27 iunie 2025, secretarul general al Senatului a comunicat, în copie, următoarele înscrisuri: Adresa grupului parlamentar al Partidului Social Democrat nr. XV/175 din 23 iunie 2025 prin care a fost depusă candidatura domnului Mihai Busuioc; acordul de acceptare a candidaturii de către domnul Mihai Busuioc, datat 23 iunie 2025, precum și declarația acestuia ca la data numirii în funcția de judecător al Curții Constituționale să demisioneze din orice funcție incompatibilă cu aceasta; declarația pe propria răspundere privind apartenența sau neapartenența ca agent ori colaborator al poliției politice comuniste; certificatul de cazier judiciar; curriculum vitae al domnului Mihai Busuioc; cartea de identitate a domnului Mihai Busuioc; diploma de licență și adeverințele privind absolvirea studiilor postuniversitare de masterat; adeverințele de vechime emise de ANCPI, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Secretariatul General al Guvernului și Curtea de Conturi; certificate/diplome de perfecționare profesională, scrisori de felicitare, de colaborare și mulțumiri din partea reprezentanților curților de conturi din străinătate cu ocazia aniversării a 160 de ani de la înființarea Curții de Conturi a României; Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități nr. XIX/143 din 24 iunie 2025; stenograma ședinței Senatului din data de 24 iunie 2025.

CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportată la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție și ale art. 1, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate.20. Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie Hotărârea Senatului nr. 64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 24 iunie 2025, potrivit căreia: „Articol unic. - Senatul îl numește pe domnul Busuioc Mihai în funcția de judecător la Curtea Constituțională, pentru un mandat de 9 ani, începând cu data de 13 iulie 2025.“21. Deși autorul sesizării de neconstituționalitate nu invocă expressis verbis un anumit text constituțional în susținerea acesteia, Curtea observă că întreaga motivare are în vedere prevederile constituționale ale art. 143 privind condițiile pentru numirea în funcția de judecător al Curții Constituționale, precum și prevederile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Aceste reglementări stabilesc că „Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior“. Prin urmare, Curtea reține ca normă de referință art. 143 din Constituție.22. Examinând sesizarea de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituție coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, și anume un grup parlamentar, cât și sub aspectul obiectului sesizării, respectiv Hotărârea Senatului nr. 64/2025.23. Referitor la obiectul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituționalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituție coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, în jurisprudența sa, Curtea a analizat și alte condiții de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost create pe cale jurisprudențială(Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 11 aprilie 2019, paragrafele 24-27). Astfel, o condiție de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituționalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanța constituțională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 și 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferențiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curții Constituționale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituționalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecință, sesizările de neconstituționalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile. În cauza de față, hotărârea criticată are caracter individual și vizează numirea unui judecător la Curtea Constituțională, instituție de rang constituțional, astfel că această condiție de admisibilitate este îndeplinită (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 10 iunie 2022, paragraful 26).24. Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituție coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referință trebuie să fie de rang constituțional, pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin Constituție, pe de altă parte. Așadar, criticile formulate trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, ale plenului Senatului și ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitate, și Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15). Curtea a mai reținut, în privința hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional, că norma de referință, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat, poate fi atât o dispoziție de rang constituțional, cât și una infraconstituțională, ținând cont de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. O atare orientare a Curții este dată de domeniul de maximă importanță în care intervin aceste hotărâri - autorități și instituții de rang constituțional -, astfel încât și protecția constituțională oferită autorităților sau instituțiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecință. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaților, ale plenului Senatului și ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional pot fi supuse controlului de constituționalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituțională (a se vedea și Decizia nr. 296 din 18 mai 2025, paragraful 27). Întrucât, în cauză, criticile formulate sunt raportate la un text constituțional având un conținut normativ specific, acestea urmează să fie analizate pe fond.25. Curtea observă că, potrivit art. 143 din Constituție, „Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior“. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, prima și a treia condiție sunt obiective și pot constitui obiectul controlului de constituționalitate, pe când cea de-a doua are natură subiectivă și ține exclusiv de aprecierea autorității de numire (Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 30 septembrie 2014, paragraful 38).26. Consacrarea caracterului dihotomic al condițiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească, și anume condiții obiective și condiții subiective, are drept consecință doar admisibilitatea unui control efectuat de instanța constituțională exclusiv în ceea ce privește condițiile obiective. Curtea Constituțională nu poate analiza și cenzura opțiunea Camerei Deputaților/Senatului, prin cercetarea motivelor pentru care aceasta dispune de prerogativa sa de a numi un judecător la Curtea Constituțională, cu privire la o persoană despre care se apreciază că întrunește cerința înaltei competențe profesionale, în condițiile stabilite de Constituție, ci poate doar să verifice și să decidă în legătură cu îndeplinirea condițiilor obiective prevăzute de lege (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, paragrafele 19 și 20, Decizia nr. 389 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 17 iulie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, paragrafele 48 și 49, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, paragraful 31, Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, paragrafele 32 și 33, sau Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, paragraful 33).27. Curtea Constituțională nu este competentă să verifice îndeplinirea condiției subiective referitoare la „înalta competență profesională“ a persoanelor numite în funcția de judecător al Curții Constituționale, condiție prevăzută de art. 143 din Constituție (Decizia nr. 395 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 21 iunie 2019, paragraful 36, sau Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, paragraful 34).28. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că pregătirea juridică superioară presupune promovarea examenului de licență în domeniul științe juridice, diploma de licență conferind absolventului titlul de licențiat în drept (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, paragraful 30). Termenul „superioară“ din cuprinsul art. 143 din Constituție are în vedere instituțiile de învățământ superior, astfel că pregătirea juridică superioară se referă la calitatea absolventului de licențiat în științe juridice. Formula generică folosită de legiuitorul constituant (pregătire juridică superioară) „nu trebuie asociată unei înalte competențe, materializată în rezultatele muncii practice“ [Geneza Constituției României 1991 - Lucrările Adunării Constituante, Ed. R.A. Monitorul Oficial, București, 1998, p. 879 (amendament 967 - respins)]. Ca atare, rezultatul muncii prestate/activității desfășurate este elementul care se subsumează înaltei competențe profesionale, însă evaluarea acesteia ține de competența exclusivă a autorității care numește judecătorul Curții Constituționale. Aceasta este o condiție subiectivă ce nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate. Ca atare, având în vedere că este licențiat în științe juridice, domnul Mihai Busuioc îndeplinește condiția obiectivă de a avea pregătire juridică superioară.29. Cu privire la evaluarea condiției obiective referitoare la vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică se poate observa că aceasta vizează existența unei activități practice [Geneza Constituției României 1991 - Lucrările Adunării Constituante, Ed. R.A. Monitorul Oficial, București, 1998, p. 879 (amendament 966 - respins)] pe care respectiva persoană să o desfășoare în domeniul juridic, cu alte cuvinte, în specialitatea studiilor juridice. Stabilirea unei asemenea condiții de eligibilitate evită situațiile în care per absurdum este numită ca judecător o persoană „care n-a avut nicio activitate practică“.30. Raportat la situația domnului Mihai Busuioc, Curtea constată că, potrivit Adeverinței emise de ANCPI cu nr. 25.426 din 12 iunie 2025, depusă la dosarul de candidatură, se atestă că acesta a dobândit o vechime în specialitatea juridică de 9 ani, 4 luni și 10 zile, aferentă perioadei 1 octombrie 2004-11 februarie 2014. Astfel, în perioada 1 octombrie-30 noiembrie 2004, domnul Mihai Busuioc a deținut calitatea de registrator de carte funciară la Direcția de Publicitate Imobiliară, iar în perioada 1 decembrie 2004-20 ianuarie 2005 a devenit șef serviciu în cadrul acestei direcții. În perioada 21 ianuarie 2005-31 ianuarie 2013, domnul Mihai Busuioc a deținut funcțiile de director general și director general adjunct al ANCPI, iar în perioada 1 februarie 2013-11 februarie 2014 funcția de director al Direcției Corp control.31. În perioada 12 februarie 2014-28 ianuarie 2016, domnul Mihai Busuioc a fost detașat la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în prezent, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), devenind ulterior angajatul acestui minister, prin emiterea unui act administrativ de numire. Atât pentru funcția exercitată prin detașare, cât și pentru cea exercitată prin numire au fost solicitate studii universitare de licență absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în științe juridice. Conform Adeverinței nr. 130.025 din 12 iunie 2025, emisă de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în perioada 12 februarie 2014-4 ianuarie 2017 și 16 iunie 2017-29 iunie 2017, domnul Mihai Busuioc a acumulat o vechime în specialitatea studiilor de 2 ani, 11 luni și 5 zile.32. În perioadele 4 ianuarie 2017-16 iunie 2017 și 29 iunie 2017-15 octombrie 2017, domnul Mihai Busuioc a exercitat funcția de secretar general la Secretariatul General al Guvernului. Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, perioada în care persoanele au ocupat funcții de demnitate publică reprezintă vechime în muncă și în specialitate. Ca atare, începând cu 1 iulie 2017, domnul Mihai Busuioc a acumulat o vechime în specialitate de 3 luni și 14 zile (a se vedea Adeverința nr. 15A/4.034 din 16 iunie 2025, emisă de Secretariatul General al Guvernului).33. Începând cu data de 15 octombrie 2017, domnul Mihai Busuioc exercită funcția de consilier de conturi și de președinte al Curții de Conturi, fiind numit în această funcție prin Hotărârea Parlamentului României nr. 78/2017 privind numirea unor consilieri de conturi, a președintelui și a unui vicepreședinte la Curtea de Conturi, precum și numirea președintelui și a unui vicepreședinte la Autoritatea de Audit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 11 octombrie 2017. Prin Adeverința nr. 42.994 din 23 iunie 2025, emisă de secretarul general al Curții Conturi a României, s-a menționat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, pentru exercitarea funcției de consilier de conturi - președinte au fost solicitate studii universitare de licență, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă, în domeniul științelor economice, juridice sau inginerești. Domnul Mihai Busuioc a dobândit o vechime în domeniul științelor juridice și în specialitatea studiilor de 7 ani, 8 luni și 9 zile. În sensul celor de mai sus, Curtea observă că art. 47 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 prevede că „pentru a fi numiți consilieri de conturi, se cere îndeplinirea următoarelor condiții: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite și pregătire profesională temeinică“.34. Având în vedere cele patru adeverințe depuse, Curtea constată că domnul Mihai Busuioc are o vechime în specialitatea studiilor juridice de peste 20 de ani, cu alte cuvinte îndeplinește condiția obiectiv-formală referitoare la vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică pentru a putea fi numit în funcția de judecător la Curtea Constituțională. Chiar dacă unele dintre funcțiile ocupate nu au necesitat în exclusivitate studii juridice, acestea fiind solicitate alternativ cu alte categorii de studii, sau, în unele situații, legea nu face nicio referire la tipul de studii solicitate, Curtea reține că aceste aspecte nu au o semnificație sub aspectul evaluării criteriului cantitativ al activității juridice. Prin urmare, Hotărârea Senatului nr. 64/2025 nu încalcă art. 143 din Constituție.35. De altfel, autorul sesizării, prin întreaga critică formulată, în realitate, încearcă să demonstreze că domnul Mihai Busuioc fie nu are practică juridică, prin prisma activităților pe care le-a desfășurat, fie că practica sa vizează doar tangențial activitatea juridică. Curtea nu poate fi chemată să stabilească nici nivelul de cunoaștere a dreptului de către persoana numită în funcția de judecător și nici relevanța sau ponderea activității pe care a desfășurat-o raportat la domeniul dreptului, ci ea trebuie să evalueze dacă a desfășurat activitate juridică în funcțiile pe care le-a deținut, ținând seama de cadrul juridic existent. Or, din moment ce autoritățile publice la care domnul Mihai Busuioc șia desfășurat activitatea au atestat, în conformitate cu legea, că a exercitat funcții care presupun o activitate juridică și că activitatea astfel prestată constituie vechime în specialitate juridică, Curtea nu poate decât să ia act de această situație.36. Adeverințele emise, precum și conținutul acestora se bucură de prezumția de legalitate și, în aceste condiții, dat fiind că nu au fost aduse înscrisuri sau dovezi în sens contrar, cele afirmate de autorul sesizării sunt chestiuni de apreciere personală/opinii/puncte de vedere de natură subiectivă, cărora nu li se poate atribui o eficiență probatorie în cauză (a se vedea mutatis mutandis și Decizia nr. 395 din 5 iunie 2019, paragraful 37, Decizia nr. 469 din 7 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 26 iulie 2021, paragraful 43, sau Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, paragraful 37).37. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) și al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată și constată că Hotărârea Senatului nr. 64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Prim-magistrat-asistent,
Benke Károly
------