DECIZIA nr. 581 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.034 alin. (1) teza finală şi alin. (2) lit. e), ale art. 1.035 alin. (2) şi ale art. 1.043 din Codul de procedură civilă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.034 și ale art. 1.035 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Carmen Gigiu în Dosarul nr. 19.541/302/2019 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.117D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 419 din 17 iunie 2021 și Decizia nr. 70 din 18 februarie 2020.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 777/A din 11 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 19.541/302/2019, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.034 și ale art. 1.035 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Carmen Gigiu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva sentinței prin care a fost admisă cererea de evacuare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că aplicarea procedurii speciale a evacuării în privința categoriei „alte persoane“ reglementate de art. 1.034 din Codul de procedură civilă este lipsită de claritate și previzibilitate. Fără a se preciza/defini cine sunt aceste persoane, li se oferă calitate procesuală într-o procedură sumară, în practică existând o multitudine de raporturi juridice care trebuie soluționate odată cu cererea de evacuare.6. Legiuitorul trebuia să facă diferența între ocupantul de fapt, fără vreun drept locativ, și persoane care justifică drepturi proprii (un drept locativ care rezultă din conviețuirea cu defunctul, îmbunătățiri aduse imobilului etc.).7. Accesul la justiție este încălcat prin faptul că aceste „alte persoane“ nu au posibilitatea, în procedura sumară prevăzută de art. 1.034 din Codul de procedură civilă, să formuleze cerere reconvențională și astfel să își valorifice pretențiile, ceea ce conduce la o situație de inegalitate în fața legii.8. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 1.034 și ale art. 1.035 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Deși instanța judecătorească a sesizat Curtea numai cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor celor două articole din Codul de procedură civilă, Curtea, având în vedere critica raportată la sintagma „alte persoane“, precum și notele scrise prin care autoarea a ridicat excepția de neconstituționalitate, va reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 1.034 alin. (1) teza finală și alin. (2) lit. e), ale art. 1.035 alin. (2) și ale art. 1.043 din Codul de procedură civilă; în caz contrar omisiunea instanței judecătorești s-ar răsfrânge în mod inadmisibil asupra dreptului autoarei excepției ca aceasta să fie examinată și nu ar duce decât la o întârziere nejustificată în soluționarea cauzei, întrucât partea ar putea din nou să ridice excepția, iar instanța de judecată va trebui să repete sesizarea Curții, prin încheiere (a se vedea în acest sens Decizia nr. 131 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 10 iulie 2023, paragraful 15). Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 1.034 alin. (1) teza finală: „(1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.“;– Art. 1.034 alin. (2) lit. e):(2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înțeles: [...]e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului;“;– Art. 1.035 alin. (2): „(2) De asemenea, dispozițiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despăgubiri și nici altor drepturi născute în temeiul contractului sau al legii, după caz.“;– Art. 1.043: (1) Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.(2) Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la criteriile de calitate a legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți fundamentale.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 419 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1111 din 22 noiembrie 2021, paragrafele 27-32, și Decizia nr. 70 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 30 iunie 2020, paragrafele 24-30, a reținut că acțiunea în evacuare dă posibilitatea proprietarului sau posesorului unui imobil să își apere folosința bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. Dispozițiile legale criticate reglementează procedura de judecată și calea de atac, precum și apărările permise pârâtului în cadrul procedurii speciale a evacuării din imobile folosite sau ocupate fără drept, fiind o procedură specială, facultativă și contencioasă, caracterizată prin: stabilirea obligatorie a domiciliului procesual la domiciliul pârâtului (art. 1.037), soluționarea cererii de urgență în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părților (art. 1.042), lipsa obligației pârâtului de a depune întâmpinare și interdicția introducerii cererii reconvenționale (art. 1.043), caracterul executoriu al hotărârii de evacuare sau termenul prescurtat de apel, de 5 zile (art. 1.042). Astfel, în cadrul competenței sale constituționale, consacrată prin art. 126 alin. (2) și art. 129, potrivit cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, legiuitorul a optat inclusiv pentru caracterul facultativ al procedurii speciale de evacuare, reclamantul având posibilitatea să aleagă între procedura specială analizată și procedura de drept comun.15. În legătură cu susținerile referitoare la neclaritatea prevederilor art. 1.034, ale art. 1.035 și ale art. 1.039, sintagmele „alte persoane“ și „ocupantul“, raportat la ipoteza în care acesta din urmă este altă persoană decât locatarul, Curtea a reținut că prevederile art. 1.034 - Domeniu de aplicare din Codul de procedură civilă definesc în mod clar terminologia utilizată, statuând, inclusiv în privința altor persoane ce pot ocupa fără drept imobilele, că prin „ocupant“ se înțelege „oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului“. Prin urmare, Curtea nu a reținut susținerile referitoare la lipsa de claritate a textelor de lege criticate.16. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Constituție, cu referire la imposibilitatea pârâtului să formuleze cerere reconvențională, respectiv să solicite suspendarea hotărârii de evacuare, Curtea a reținut că procedura evacuării reglementată de dispozițiile legale criticate conține prevederi care asigură dreptul părților la un proces echitabil, prin garantarea exercitării tuturor drepturilor procesuale, fără a fi încălcate dispozițiile art. 21 din Constituție.17. Spre deosebire de acțiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor cereri reconvenționale, situație care se justifică prin caracterul urgent al soluționării cererii principale și prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condițiile în care pârâtul ocupă imobilul, precum și obligația acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea a mai reținut că cererile menționate de dispoziția legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct. Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvențională, deci nu poate emite pretenții proprii împotriva reclamantului, nu este de natură să afecteze caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.043 și următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare și are posibilitatea de a-și formula apărările necesare. În această situație, Curtea a constatat că dispoziția legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar pârâții nu pot fi considerați dezavantajați față de reclamant în cadrul procedurii speciale a evacuării, având la îndemână mijloacele necesare și suficiente pentru a-și formula apărarea.18. De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că principiul egalității armelor constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil care urmărește crearea unui just echilibru procesual între părțile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părților, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părți, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19).19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe soluția și considerentele deciziei menționate, cele statuate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.20. Având în vedere că nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, în cauză nu au incidență prevederile art. 53 din Constituție.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen Gigiu în Dosarul nr. 19.541/302/2019 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 1.034 alin. (1) teza finală și alin. (2) lit. e), ale art. 1.035 alin. (2) și ale art. 1.043 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----