DECIZIA nr. 700 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Eurorent International Group - S.R.L. din București în Dosarul nr. 44.004/3/2007/a10 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.511D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, prin care s-a statuat că nu este vorba despre îngrădirea accesului liber la justiție prin normele criticate, ci obstrucționarea exercitării acestui drept ar fi consecința nerespectării normelor legale în materie de către administratorul judiciar care nu ar depune la dosarul cauzei respective procesul-verbal al adunării generale, astfel încât acest act să poată fi cunoscut de către creditorii care au lipsit motivat de la ședința acestei adunări și, în consecință, să poată contesta deciziile în termenul prevăzut de textul criticat.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 2 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 44.004/3/2007/a10, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Eurorent International Group - S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, deși dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 dau posibilitatea creditorilor să voteze prin corespondență în cadrul adunării creditorilor, prevederile art. 14 alin. (8) din aceeași lege impun creditorilor, în măsura în care recurg la contestarea hotărârilor adoptate cu acel prilej, un termen de 5 zile de la data adunării creditorilor în care pot formula și depune contestații la dosarul cauzei. Or, această ipoteză restrânge dreptul de acces liber la justiție al celor care nu au participat fizic la ședințele adunării creditorilor, de vreme ce aceștia, nefiind prezenți la ședință, nu au posibilitatea de a cunoaște conținutul deciziilor adoptate. De asemenea, dreptul de acces liber la justiție este încălcat și din perspectiva lipsei de claritate, precizie și previzibilitate a legii, în situația în care textul art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 se interpretează în sensul că dreptul de a contesta hotărârile adunării creditorilor se aplică numai creditorilor care au participat la ședința respectivă și, ca atare, normele criticate conțin o omisiune legislativă, mai ales în privința momentului de la care începe să curgă termenul de contestare pentru acești creditori care nu au participat la adunarea creditorilor. În contextul criticilor de neconstituționalitate este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materia principiilor menționate în susținerea excepției, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013 și Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, precum și Decizia nr. 308 din 12 mai 2016 ale cărei considerente le apreciază ca fiind aplicabile mutatis mutandis în speță.6. Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă nu își exprimă opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(8) Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor și va fi soluționată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului și a creditorilor.“ Dispozițiile art. 14 alin. (7) din aceeași lege, la care fac referire prevederile criticate, au următorul cuprins: „(7) Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.“11. Curtea observă că Legea nr. 85/2006 a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, iar prin art. 343 din Legea nr. 85/2014 se dispune faptul că procesele începute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în redactarea criticată, mai sus redată.12. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor legale criticate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate fac parte din capitolul II: Participanții la procedura insolvenței, secțiunea a 3-a: Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor, art. 14 stabilind aspecte ce țin: de convocarea creditorilor și de ordinea de zi a ședinței; de votul celor prezenți fizic la ședință, de posibilitatea creditorilor de a fi reprezentați în adunare prin împuterniciți cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari și al celorlalte persoane juridice, cu delegație semnată de conducătorul unității ori de a putea vota și prin corespondență; de participarea reprezentanților salariaților debitorului; de deliberările și hotărârile adunării creditorilor și de includerea acestora într-un proces-verbal și care va fi depus, prin grija administratorului judiciar sau a lichidatorului, la dosarul cauzei, într-un termen prevăzut de lege; de faptul că hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor; și de faptul că cererea antereferită poate fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor. Acest din urmă aspect este criticat de către autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate din perspectiva unei pretinse nerespectări a principiului legalității, în componenta privind calitatea legii și a unei restrângeri a accesului liber la justiție pentru creditorii care nu participă fizic la ședințele adunării creditorului, ci votează prin corespondență.14. În ceea ce privește principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, respectiv faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26). Prin urmare, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Având în vedere principiul generalității legilor, atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015, precitată, paragrafele 16-18, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).15. De asemenea, potrivit art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, iar accesul liber la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2) (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 313 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 4 noiembrie 2021, paragraful 14). Cu alte cuvinte, dreptul constituțional privind accesul liber la justiție nu are loc de plano la toate mijloacele procedurale și la toate căile de atac, ci se realizează în anumite condiții circumscrise de legiuitor, astfel că pentru situațiile deosebite sunt stabilite și reguli diferite, însă acestea trebuie să respecte egalitatea de tratament juridic a părților. Totodată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiție este aceea că acesta nu este un drept absolut și că el poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție, important fiind ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanței dreptului, să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z. și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93).16. Or, aplicând considerentele de principiu mai sus enunțate atât cu privire la criteriile de calitate a legii, cât și cu privire la accesul liber la justiție la normele criticate, Curtea constată că prevederile art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 sunt în acord cu dispozițiile constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, întrucât acestea se coroborează cu concepția normativă a art. 14 din Legea nr. 85/2006 și, cu precădere, cu cele cuprinse în alin. (7), care le preced, fiind intrinsec legate în arhitectura articolului respectiv. Astfel, prevederile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 stabilesc în mod clar și neechivoc faptul că hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesulverbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor, fără a face vreo distincție în sensul învederat de autoarea excepției de neconstituționalitate.17. De altfel, prin Decizia nr. 1.447 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011, Curtea a reținut că dispozițiile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al procedurii insolvenței, care presupune aplicarea principiului celerității în vederea reîntregirii activului debitorului și satisfacerii creanțelor creditorilor, având în vedere că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite, iar instituirea unor proceduri speciale, ținând cont de specificul procedurii insolvenței, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008).18. Astfel, termenul de 5 zile, de la data adunării creditorilor, în care poate fi depusă cererea de desființare a hotărârii adunării creditorilor se circumscrie considerentelor antereferite. Prin urmare, nu se poate reține pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, mai ales că, potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, deliberările și hotărârile adunării creditorilor sunt cuprinse într-un proces-verbal, care este depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de 2 zile lucrătoare de la data adunării creditorilor, context în care creditorii interesați pot lua cunoștință de conținutul acestuia, iar cererea de anulare a hotărârii adunărilor creditorilor, potrivit art. 14 alin. (8) teza a doua și următoarele din Legea nr. 85/2006, este soluționată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului și a creditorilor.19. În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece dispozițiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce țin de procedura contestării hotărârilor adunării creditorilor în cadrul procedurilor de insolvență.20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Eurorent International Group - S.R.L. din București în Dosarul nr. 44.004/3/2007/a10 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 19 decembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
-----