DECIZIA nr. 1 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. d) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. d) tezele a doua și a treia din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Aurelian Georgescu în Dosarul nr. 1.335/120/2018/a1 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 503D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta nu este motivată și, prin urmare, nu respectă cerințele legale și jurisprudențiale în materie.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 26 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.335/120/2018/a1, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. d) tezele a doua și a treia din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Aurelian Georgescu într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile criticate prezintă particularități de neconstituționalitate care au mai format obiectul controlului de constituționalitate într-o cauză aflată pe rolul instanței de contencios constituțional, în sensul că situația prezumției relative trebuie dovedită sub aspectul probării faptului neconformării obligației, precum și a celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția. Față de această împrejurare, se susține că sintagma „atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă“ este contrară principiului prezumției de nevinovăție și principiului egalității în fața legii.6. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă arată că în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt doar menționate dispozițiile constituționale ale art. 15 și ale art. 16, fără să fie realizată vreo trimitere concretă la acestea și fără să fie indicat vreun motiv concret pentru care se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare acestor prevederi ale Legii fundamentale, inclusiv ale celor ale art. 23 alin. (11), ci este făcută doar o trimitere generică la particularități de neconstituționalitate ce fac obiectul sesizării într-un dosar înregistrat pe rolul Curții Constituționale, sesizare pe care însă nu a depus-o la dosar, împrejurare ce împiedică în mod evident instanța să verifice criticile de neconstituționalitate și să își exprime un punct de vedere asupra lor. Cu toate acestea, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că normele criticate au fost reglementate de legiuitor ca urmare a faptului că au existat numeroase situații de nepredare a contabilității debitorilor, înregistrate în practică, împrejurare de natură să pună practicienii în insolvență în imposibilitate obiectivă de a examina situația economică și financiară a debitorilor, precum și de a constata și de a proba săvârșirea faptelor ilicite reglementate în cadrul art. 169 din Legea nr. 85/2014. Astfel, prin dispozițiile criticate s-a facilitat dovedirea, de către practicienii în insolvență/creditorii debitorilor, a îndeplinirii cumulative a condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale pentru faptele ilicite reglementate la art. 169 alin. (1) lit. d) teza întâi din Legea nr. 85/2014 - ținerea unei contabilități fictive, provocarea dispariției unor documente contabile sau neținerea legală a contabilității -, respectiv dovedirea culpei și a legăturii de cauzalitate dintre faptele precizate și prejudiciu - elemente de natură subiectivă, care altfel ar fi fost extrem de dificil de dovedit. Reglementarea prezumției relative nu este de natură să înfrângă principiile constituționale privind egalitatea în fața legii sau prezumția de nevinovăție, câtă vreme ea este fundamentată pe situația premisă a neîndeplinirii de către reprezentanții societăților a obligației legale de predare a documentației contabile, a gestiunii și a patrimoniului debitoarei către practicianul în insolvență și reprezintă o consecință a procesului de adoptare a actelor normative, în funcție de realitățile și nevoile sociale.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 23 din Constituție, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, prin care s-a statuat că dispozițiile legale criticate nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită să fie stabilită, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere să fie stabilită poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare, precum și căile legale de atac. Totodată, menționează că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în raport cu art. 15 și art. 16 din Constituție, întrucât nu se poate reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate în raport cu aceste două texte constituționale, iar, în acord cu jurisprudența instanței de contencios constituțional, motivarea reprezintă unul dintre elementele obligatorii ale structurii intrinseci ale oricărei excepții de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. d) tezele a doua și a treia din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: [...] d) [...] În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;“.12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 privind neretroactivitatea legii civile și ale art. 16 - Egalitatea în drepturi. De asemenea, având în vedere referințele din conținutul motivării excepției de neconstituționalitate, precum și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține și dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 fac parte din titlul II: Procedura insolvenței, capitolul I: Dispoziții comune, secțiunea a 8-a: Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență și au preluat concepția Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu referire la natura juridică a răspunderii persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis vreuna dintre faptele ilicite enumerate limitativ de art. 169 din Legea nr. 85/2014.14. Raportat la acest context legislativ, în ceea ce privește cauza dedusă judecății, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate nu motivează, în concret, în ce constă contrarietatea textelor legale criticate cu dispozițiile menționate în susținerea excepției, rezumându-se la a face anumite remarci legate de conținutul art. 169 alin. (1) lit. d) tezele a doua și a treia din Legea nr. 85/2014 și de existența unei alte cauze aflate pe rolul instanței de contencios constituțional, cu un obiect similar al excepției de neconstituționalitate.15. În acest context, Curtea are în vedere dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți și de alte dovezi necesare, precum și jurisprudența instanței de contencios constituțional cu privire la structura inerentă și intrinsecă a oricărei excepții de neconstituționalitate, care cuprinde 3 elemente, respectiv: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat (Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată).16. Față de această împrejurare, având în vedere cele anterior învederate, Curtea nu poate formula propriile critici, pe care să le raporteze la prevederile constituționale și la care, ulterior, să și răspundă, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. d) tezele a doua și a treia din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Aurelian Georgescu în Dosarul nr. 1.335/120/2018/a1 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
-----