DECIZIA nr. 144 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) şi (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la sintagma „de până la“ și a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din aceeași anexă, precum și a art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor“, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Petru Gabriel Oros și Cristina Radu, în Dosarul nr. 36.576/3/2019 al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 11D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 335D/2021, nr. 336D/2021, nr. 337D/2021, nr. 338D/2021, nr. 339D/2021, nr. 341D/2021, nr. 575D/2021, nr. 2.111D/2021, nr. 2.182D/2021, nr. 2.206D/2021, nr. 2.211D/2021, nr. 2.267D/2021, nr. 2.485D/2021, nr. 2.542D/2021, nr. 2.960D/2021, nr. 3.727D/2021, nr. 3.758D/2021, nr. 3.811D/2021, nr. 24D/2022, nr. 99D/2022, nr. 279D/2022, nr. 455D/2022, nr. 568D/2022, nr. 717D/2022, nr. 905D/2022, nr. 1.088D/2022, nr. 1.107D/2022, nr. 1.269D/2022 și nr. 1.483D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de același autor, în numele și pentru membrii săi Nicolae Rareș Mitriță, de Georgiana Liliana Lupu, de Eufrosina Mihaela Ionescu, George Ghergulescu, Daniela Elena Gherghișan, Gabriela Otilia Cîrsteoabă, Alex Cătălin Ciupitu, Alina Dorobăț și alții, Cornel Barbu, Geanina Sava (moștenitoarea lui Ionel Sava), Mihaela Felecan, Ștefan Iulian Roșu și alții, Cosmin George Abid și alții și de Virgil Cristea și alții, Răzvan Daniel Alexandru și alții, Viorel Costache și Alexandru Mihai Lungu, Mariana Silvia Zepa, Ștefan Adrian Burlică și alții, Iulian Bejinariu, Lucia Narcisa Savin, Darius Deme și alții, Emilia Constantinescu Rad, Gigel Condrache, Bogdan Bărbulescu și Constantin Daniel Borca, Florin Marian Segărceanu, Laura Cristina Anastasiu și alții, Carmen Pleșa și alții, Geanina Simona Petruța și Nicoleta Adriana Șovre și Mihaela Ștefania Ibrian, în dosarele nr. 1.313/1014/2020, nr. 1.314/101/2020, nr. 1.315/101/2020, nr. 1.316/101/2020, nr. 1.317/101/2020 și nr. 1.319/101/2020 ale Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 12.800/3/2020 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.041/3/2020, nr. 3.042/3/2020 și nr. 2.758/121/2021 ale Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.408/30/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.560/97/2020 al Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.994/30/2020 și nr. 4.612/30/2020 ale Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 32.456/3/2019 și nr. 32.234/3/2020 ale Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6.556/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 14.681/3/2019 și nr. 32.242/3/2020 ale Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 23.830/3/2020 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 3.427/111/CA/2019-R și nr. 24.550/3/CA/2020-R ale Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 454/121/2020 al Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 30.895/3/2019, nr. 6.047/2/2020 și nr. 17.171/3/2019 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.593/62/2020* al Tribunalului Brașov - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.104/107/2019* al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și în Dosarul nr. 2.359/101/2020* al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al dosarelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 335D/2021, nr. 336D/2021, nr. 337D/2021, nr. 338D/2021, nr. 339D/2021, nr. 341D/2021, nr. 575D/2021, nr. 2.111D/2021, nr. 2.182D/2021, nr. 2.206D/2021, nr. 2.211D/2021, nr. 2.267D/2021, nr. 2.485D/2021, nr. 2.542D/2021, nr. 2.960D/2021, nr. 3.727D/2021, nr. 3.758D/2021, nr. 3.811D/2021, nr. 24D/2022, nr. 99D/2022, nr. 279D/2022, nr. 455D/2022, nr. 568D/2022, nr. 717D/2022, nr. 905D/2022, nr. 1.088D/2022, nr. 1.107D/2022, nr. 1.269D/2022 și nr. 1.483D/2022 la Dosarul nr. 11D/2021, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, în ceea ce privește art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, față de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 294 din 17 mai 2022, ca neîntemeiată, cu privire la art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, și ca inadmisibilă referitor la art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7. Prin Încheierea din 16 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 36.576/3/2019, Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu privire la sintagma „de până la“, și a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din aceeași anexă, precum și a ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor“.8. Prin încheierile din 25 ianuarie 2021, pronunțate în dosarele nr. 1.313/101/2020, nr. 1.314/101/2020, nr. 1.315/101/2020, nr. 1.316/101/2020, nr. 1.317/101/2020 și nr. 1.319/101/2020, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.9. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.800/3/2020, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, a sintagmei „de până la“ din cuprinsul dispozițiilor art. 14 alin. (1) și a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.10. Prin încheierile din 11 iunie 2021 și 22 iunie 2021 și Sentința nr. 113 din 14 februarie 2022, pronunțate în Dosarele nr. 1.041/3/2020, nr. 3.042/3/2020 și nr. 2.758/121/2021, Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, a dispozițiilor art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și ale alin. (5), precum și ale art. 23 cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor“, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, și, respectiv, a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.11. Prin Încheierea din 10 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.408/30/2020, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, și a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din aceeași anexă, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.12. Prin Încheierea din 13 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.560/97/2020, Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și ale art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și ale art. 14 alin. (5) și ale art. 23, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.13. Prin Încheierea din 14 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.994/30/2020, și Încheierea din 13 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.612/30/2020, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, și ale alin. (5), precum și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.14. Prin Decizia civilă nr. 1.042 din 27 aprilie 2021 și Decizia civilă nr. 1.451 din 19 mai 2022, pronunțate în dosarele nr. 32.456/3/2019 și nr. 32.234/3/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, și ale alin. (5), precum și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, și, respectiv, a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.15. Prin Sentința civilă nr. 2.019 din 26 martie 2021 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din Camera de consiliu din data de 20 iulie 2021), pronunțată în Dosarul nr. 6.556/3/2020, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) și (5) și art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.16. Prin încheierile din 15 septembrie 2021 și 8 decembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 14.681/3/2019 și nr. 32.242/3/2020, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la sintagma „de până la“, și ale alin. (5), precum și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.17. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 23.830/3/2020, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.18. Prin încheierile din 3 decembrie 2021 și 15 aprilie 2022, pronunțate în dosarele nr. 3.427/111/CA/2019-R și nr. 24.550/3/CA/2020-R, Curtea de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, art. 1 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, ale art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea nr. 153/2017.19. Prin Decizia nr. 1.240 din 14 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 454/121/2020, Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, ale art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.20. Prin Decizia civilă nr. 2.541 din 9 decembrie 2021, Decizia civilă nr. 94 din 19 ianuarie 2022 și Încheierea din 23 martie 2022, pronunțate în dosarele nr. 30.895/3/2019, nr. 6.047/2/2020 și nr. 17.171/3/2019, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, ale art. 1 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv ale prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.21. Prin Încheierea din 2 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.593/62/2020*, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, ale art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.22. Prin Încheierea din 9 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.104/107/2019*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, ale art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, și alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.23. Prin Încheierea din 28 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.359/101/2020*, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.24. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi, Petru Gabriel Oros și Cristina Radu, Nicolae Rareș Mitriță, Georgiana Liliana Lupu, Eufrosina Mihaela Ionescu, George Ghergulescu, Daniela Elena Gherghișan, Gabriela Otilia Cîrsteoabă, Alex Cătălin Ciupitu, Alina Dorobăț și alții, Cornel Barbu, Geanina Sava (moștenitoarea lui Ionel Sava), Mihaela Felecan, Ștefan Iulian Roșu și alții, Cosmin George Abid și alții și de Virgil Cristea și alții, Răzvan Daniel Alexandru și alții, Viorel Costache și Alexandru Mihai Lungu, Mariana Silvia Zepa, Ștefan Adrian Burlică și alții, Iulian Bejinariu, Lucia Narcisa Savin, Darius Deme și alții, Emilia Constantinescu Rad, Gigel Condrache, Bogdan Bărbulescu și Constantin Daniel Borca, Florin Marian Segărceanu, Laura Cristina Anastasiu și alții, Carmen Pleșa și alții, Geanina Simona Petruța și Nicoleta Adriana Șovre și Mihaela Ștefania Ibrian, în cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale.25. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1)din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 nu reglementează diferențiat categoria polițiștilor care îndeplinesc condițiile prevăzute în alin. (1) al art. 21. Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării între funcționari publici aflați în situații identice pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferențieri.26. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, se arată că nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului țin de statutul acestei profesii, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea, art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, anterior modificării aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, prevedea că drepturile salariale ale polițistului, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Prin ordinul ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare față de cele stabilite prin lege pentru acordarea compensației. Ordonatorul principal de credite a delegat această competență ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerul Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deși normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate și previzibilitate. Prin urmare, dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 nu îi permit beneficiarului sporurilor să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să își reprezinte corect alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se astfel art. 1 alin. (4) și (5), art. 31 și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Este invocată, în susținere, și jurisprudența Curții Constituționale prin care au fost conturate trăsăturile de claritate a normelor legale.27. Dispozițiile legale criticate, prin puterea acordată ministrului de interne de a stabili drepturile salariale ale polițiștilor, îi permit acestuia să adauge la Legea fundamentală, de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale polițiștilor se stabilesc numai prin lege.28. Autorul mai susține că puterea acordată ministrului de interne, de a stabili noi criterii, nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferențiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfășurată de beneficiarii sporurilor. Aceasta pentru că însuși art. 21 alin. (1)din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 stabilește sfera personalului și a activităților care justifică acordarea compensației.29. Prevederile art. 14 alin. (1), în ceea ce privește sintagma „de până la“, și cele ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale pentru aceleași motive pentru care sunt contrare Constituției și prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003. Autorul consideră că, începând cu Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituționale. De altfel, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituționale. Autorul prezentei excepții solicită Curții Constituționale să înlăture „dispozițiile neconstituționale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influență asupra salarizării polițiștilor“.30. Cu referire la art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“ introduce o limitare cu privire la destinatarii articolului, care este imprecisă. De pildă, printr-un ordin de ministru clasificat s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaților din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajații din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiați față de angajații din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sau al inspectoratelor de poliție județene care desfășoară aceeași activitate și care, astfel, sunt discriminați. Cu alte cuvinte, pentru aceleași condiții de muncă, se stabilesc salarii diferențiate.31. Se mai susține că prevederile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare standardelor de calitate a legii, întrucât stabilesc o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituții publice. Dar, potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată, și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră reprezintă instituții publice și, ca atare, angajații acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Din cauza neclarității acestui text, a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaților celor două instituții publice anterior evocate. Cu toate acestea, apreciază autorul excepției, chiar și dacă ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare față de angajații din structurile din subordine/ coordonare, din cauza lipsei unei criteriu obiectiv al diferențierii. În structurile polițienești, funcțiile în care se încadrează polițiștii sunt diferențiate după eșalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferențiere.32. Cu privire la dispozițiile art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât nu cuprind în enumerarea categoriilor de personal excluse de la aplicarea etapizată a legii și funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, anumite componente salariale, începând cu salariul de funcție și continuând cu sporuri și alte drepturi salariale, încalcă principiile egalității în drepturi, echității, egalității de tratament și caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcție și sporurile, iar altora nu, în condițiile în care cei cărora nu li se aplică au și coeficienții mai mici.33. În legătură cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, se arată că acestea nu fac nicio referire la ceea ce se întâmplă cu sporurile, compensațiile și alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege (Legea-cadru nr. 284/2010). Este cazul compensației pentru pericol deosebit, prevăzută pentru polițiști, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să blocheze aplicarea acesteia. Compunerea salariului de funcție și înghețarea acestuia în perioada de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 nu trebuie să se confunde cu sporurile/indemnizațiile/compensațiile prevăzute de acest act normativ și care trebuiau aplicate începând cu 1 ianuarie 2011. Începând cu 1 ianuarie 2011 a fost introdus în legislația aplicabilă polițiștilor acest drept salarial - compensația pentru pericol deosebit -, iar despre situația sporurilor nou-apărute nu se face nicio referire. Se arată că o lege este edictată pentru a produce efecte juridice, nu pentru a nu le produce.34. Compensația pentru pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislația în materia salarizării aplicabilă în 2010 și nu trebuie să se confunde suma compensatorie reprezentând foste sporuri, introduse în salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2010 - între care și sporul de pericol deosebit prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 -, cu compensația pentru pericol deosebit introdusă prin art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Ea face parte întradevăr din salariul de funcție tocmai pentru ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe țară. Acest drept salarial (compensație) aplicabil ca spor la salariul de funcție trebuia să se acorde începând cu 1 ianuarie 2011.35. Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.36. Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și cele ale art. 14 alin. (1) și (5) sunt contrare cerințelor de stabilitate și previzibilitate a legii, iar dispozițiile de lege criticate nu îi permit polițistului să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii și întinderii drepturilor sale salariale. Cu privire la dispozițiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, instanța apreciază că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, însă aplicarea unui tratament diferențiat între funcționarii publici din administrația publică centrală și cei din unitățile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile pot fi diferite, prin urmare diferențierea ar fi pe deplin justificată. De asemenea, apreciază ca fiind constituționale prevederile art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, reținând că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului.37. Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.38. Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate, pentru considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea Deciziei nr. 318 din 21 mai 2019.39. Tribunalul Giurgiu - Secția civilă opinează că limitarea se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor angajaților din sectorul public, astfel că nu poate fi identificat un criteriu discriminatoriu care să ducă la concluzia că au fost încălcate dispozițiile constituționale și că acordarea unei majorări personalului încadrat în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională îndeplinește cerințele calitative, în raport cu prevederile constituționale, întrucât diferența de tratament este stabilită în mod obiectiv prin raportare la unitatea unde este angajat funcționarul. De asemenea, există o diferență de atribuții între structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională și structurile descentralizate, iar această diferență justifică și o diferență salarială, pe care autoritatea legislativă este în drept să o reglementeze.40. Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate îndeplinesc cerințele de precizie, claritate și predictibilitate, astfel încât destinatarii acestora să își poată adapta în mod corespunzător conduita, fiind suficient de precise și de clare pentru a putea fi aplicate.41. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.42. Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.43. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.44. Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.45. Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.46. Curtea de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată cu privire la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și ale art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și neîntemeiată cu privire la celelalte prevederi legale criticate.47. Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.48. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 1.088D/2022, instanța, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.49. Tribunalul Brașov - Secția I civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.50. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.51. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.52. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.53. Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 24D/2022, apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la art. 1 alin. (4)-(5) și la art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, este întemeiată, cea a art. 14 alin. (1) și art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la art. 1 alin. (5) și art. 16 din Constituție, a art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, și a art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, este neîntemeiată. De asemenea, excepția de neconstituționalitate a art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 este inadmisibilă.54. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:55. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.56. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul conținut:– Art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003:(1) Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.(2) Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.;– Art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modul de aplicare în timp, respectiv în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acesteia;– Art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: (1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/ actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază.
(...)(5) Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“;– Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%.“;– Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“57. Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că majoritatea prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 [printre care se află și dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2)] au fost abrogate la 1 ianuarie 2010 prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din partea a III-a din capitolul VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, Curtea reține că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022 a Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 - prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 -, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, dispozițiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate, având, în prezent, următorul conținut: „Unitățile, categoriile de personal și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022.58. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (1), (4) și (5) privind caracterele statului român, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 31 privind dreptul la informare și ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici. De asemenea, se mai invocă prevederile art. 23 alin. (2) privind dreptul la salarizare egală pentru muncă egală din Declarația Universală a Drepturilor Omului.59. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra acelorași dispoziții de lege, invocate de același autor s-a pronunțat prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 31 iulie 2024, și Decizia nr. 62 din 25 februarie 2025*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii.
*) Decizia nr. 62 din 25 februarie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 9 iulie 2025.60. Cu privire la dispozițiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, se reține că, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții, reținând, în esență, că, pentru intervalul 1 ianuarie 2011-30 iunie 2017, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 [care, în esență, aveau același conținut cu cele cuprinse în art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017], întrucât o reglementare ale cărei efecte sunt impredictibile, depinzând de condiții și criterii a căror natură nu poate fi anticipată, așa cum este cea a art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, nu poate fi considerată decât ca fiind contrară exigențelor art. 1 alin. (5) din Constituție.61. Față de datele sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, care sunt anterioare pronunțării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.62. Chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătorești conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla spre soluționare pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024).63. Referitor la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, Curtea reține că acțiunile judecătorești formulate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate vizează acordarea sporului prevăzut de aceste dispoziții, dar începând cu momente ulterioare intervalului în care prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 erau aplicabile.64. Ca atare, așa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, prin Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023, paragraful 52, sau prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2024, paragraful 28, aspectul că unele soluții legislative au fost preluate succesiv în legislația ulterioară nu determină aplicarea actului normativ inițial și nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare.65. În aceste condiții, în mod similar cu soluția Curții Constituționale din deciziile nr. 294 din 17 mai 2022, nr. 429 din 29 septembrie 2022 și nr. 184 din 26 martie 2024, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziții nu au legătură cu cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care aceasta a fost ridicată.66. În ceea ce privește dispozițiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 68, Curtea a reținut că susținerile autorilor excepției din acea cauză - în mod identic cu cele ale autorilor excepției din prezenta cauză - aduc în discuție modalități de interpretare și aplicare a acestor dispoziții. Or, așa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituțională, dacă în privința normei de referință, și anume Constituția, Curtea este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituționalitate este realizată de instanțele judecătorești, conform art. 126 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este inadmisibilă.67. Referitor la dispozițiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 69, Curtea a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, constituie obiectul de reglementare al legii organice și, în consecință, a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici.68. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, formulată în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea a reținut, la paragraful 29 al Deciziei nr. 184 din 26 martie 2024, în acord cu jurisprudența sa, că reglementarea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar reprezintă o atribuție a legiuitorului și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în competența exclusivă a legiuitorului. Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și aceste norme juridice clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar.69. Curtea a precizat că, din perspectiva tehnicii de reglementare, textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate.70. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că, în realitate, autorii excepției sunt nemulțumiți de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Dar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența să stabilească ea însăși elementele acestei politici, ci are competența să verifice respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.71. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză.72. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.–d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi Petru Gabriel Oros și Cristina Radu, Nicolae Rareș Mitriță, de Georgiana Liliana Lupu, de Eufrosina Mihaela Ionescu, de George Ghergulescu, de Daniela Elena Gherghișan, de Gabriela Otilia Cîrsteoabă, Alex Cătălin Ciupitu, Alina Dorobăț și alții, Cornel Barbu, Geanina Sava (moștenitoarea lui Ionel Sava), Mihaela Felecan, Ștefan Iulian Roșu și alții, Cosmin George Abid și alții și de Virgil Cristea și alții, Răzvan Daniel Alexandru și alții, Viorel Costache și Alexandru Mihai Lungu, Mariana Silvia Zepa, Ștefan Adrian Burlică și alții, Iulian Bejinariu, Lucia Narcisa Savin, Darius Deme și alții, Emilia Constantinescu Rad, Gigel Condrache, Bogdan Bărbulescu și Constantin Daniel Borca, Florin Marian Segărceanu, Laura Cristina Anastasiu și alții, Carmen Pleșa și alții, Geanina Simona Petruța și Nicoleta Adriana Șovre și Mihaela Ștefania Ibrian, în dosarele nr. 36.576/3/2019 al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nr. 1.313/101/2020, nr. 1.314/101/2020, nr. 1.315/101/2020, nr. 1.316/101/2020, nr. 1.317/101/2020 și nr. 1.319/101/2020 ale Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 12.800/3/2020 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.041/3/2020, nr. 3.042/3/2020 și nr. 2.758/121/2021 ale Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.408/30/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.560/97/2020 al Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.994/30/2020 și nr. 4.612/30/2020 ale Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 32.456/3/2019 și nr. 32.234/3/2020 ale Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6.556/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 14.681/3/2019 și nr. 32.242/3/2020 ale Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 23.830/3/2020 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 3.427/111/CA/2019-R și nr. 24.550/3/CA/2020-R ale Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 454/121/2020 al Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 30.895/3/2019, nr. 6.047/2/2020 și nr. 17.171/3/2019 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.593/62/2020* al Tribunalului Brașov - Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.104/107/2019* al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și în Dosarul nr. 2.359/101/2020* al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe.3. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Brașov - Secția I civilă, Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
------