DECIZIA nr. 569 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Motor Home Services Corporation - S.A. din comuna Prejmer, satul Prejmer, județul Brașov, în Dosarul nr. 4.652/62/2019 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.298D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 268 din 9 mai 2023, ale cărei considerente sunt valabile și în această speță.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 29 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.652/62/2019, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Motor Home Services Corporation - S.A. din comuna Prejmer, satul Prejmer, județul Brașov, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că în contextul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor și al posibilității contestării acesteia de către debitor, în cadrul judecării contestației, potrivit textelor criticate, vor putea fi administrate de către acesta din urmă doar probele cu înscrisuri, iar nu și alte probe, cum ar fi realizarea unor expertize tehnice judiciare contabile care să confirme dacă este vorba despre caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor. Acest aspect conduce la încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil (în componentele sale, spre exemplu, contradictorialitate, principiul aflării adevărului, principiul nemijlocirii), a dreptului de proprietate și a egalității. În contextul criticilor de neconstituționalitate, se face referire la jurisprudența Curții Constituționale cu privire la administrarea probelor în materie penală (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014).6. Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere caracterul distinct al procedurii insolvenței, care impune adoptarea unor reguli de procedură speciale, ce derogă de la normele de drept comun, inclusiv sub aspect probatoriu. Conform art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea acestor reguli constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, menționează că exercitarea dreptului la apărare și accesul la justiție nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite limitări în vederea unei bune administrări a justiției.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(3) În termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. În cadrul judecării contestației, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.“11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 24 - Dreptul la apărare și ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate fac parte din titlul II - Procedura insolvenței, capitolul I - Dispoziții comune, secțiunea a 3-a - Deschiderea procedurii și efectele acesteia (art. 65 și următoarele), art. 72 din Legea nr. 85/2014 reglementând aspecte ce țin de cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditor, context în care, potrivit prevederilor criticate, în mod concret, în prezenta cauză, în termen de 10 zile de la primirea cererii debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență, iar în cadrul judecării contestației, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.13. Față de acest context legislativ, nemulțumirea autoarei excepției de neconstituționalitate constă în faptul că în acest cadru procesual nu pot fi utilizate și alte tipuri de probe, ci numai proba cu înscrisuri, aspect care, în opinia acesteia, conduce la încălcarea unor drepturi și principii constituționale (egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul de proprietate).14. În ceea ce privește principiul egalității, coroborat cu principiul accesului liber la justiție și al dreptului la un proces echitabil, consacrate de Legea fundamentală, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că acestea implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părțile a garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil.15. Astfel, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut, cu titlu de principiu, că accesul liber la justiție este pe deplin respectat ori de câte ori persoana interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puțin o singură dată unei instanțe naționale (Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, paragraful 19), Curtea reține că prevederile Legii nr. 85/2014 stabilesc accesul la justiție pentru procedurile reglementate de această lege și care sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței, iar dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de lege (art. 41 din Legea nr. 85/2014). Specificul procedurii insolvenței a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție (Decizia nr. 635 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2017, paragraful 17). De asemenea, având în vedere întregul ansamblu legislativ în materie, Curtea a constatat că în procedura insolvenței sunt prevăzute mecanisme legale prin care să fie supuse controlului de legalitate al judecătorului-sindic chestiuni legate de derularea procedurilor de insolvență. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competențe exclusive în cadrul procedurii insolvenței, iar în raport cu scopul procedurii de insolvență și în conformitate cu principiile acesteia, legiuitorul a recunoscut, în funcție de interesul urmărit, legitimare procesuală debitorului, creditorilor sau oricărei persoane interesate (Decizia nr. 686 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 7 iunie 2019, paragraful 23).16. Curtea reține că, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile și care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor. Procedura colectivă de insolvență are ca scop acoperirea pasivului debitorului, acesta beneficiind, atunci când este posibil, de șansa de redresare a activității sale economice. Este o procedură specială, simplificată și accelerată în materia executării creanțelor, prin intermediul căreia se urmărește recuperarea de către creditorii debitorului aflat în insolvență a creanțelor certe, lichide și exigibile. Aceste norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 126, în virtutea cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice, fără ca prin acestea să fie adusă atingere principiului egalității sau al discriminării în ceea ce privește accesul la justiție sau dreptul la un proces echitabil reglementat de normele legale în materie de insolvență în raport cu cele de drept comun reprezentate de Codul de procedură civilă (Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, precitată, paragraful 21).17. Raportat la etapa de deschidere a procedurii insolvenței, căreia i se subsumează dispozițiile criticate, Curtea reține că, în virtutea dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, această procedură începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor, de către unul sau mai mulți creditori ori de către persoanele sau instituțiile prevăzute expres de lege. Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă (creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta), lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile [art. 5 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 85/2014]. Creditorul poate solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care suma datorată acestuia depășește valoarea-prag de 50.000 lei [art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014].18. Astfel, referitor la situația în care cererea de deschidere a procedurii insolvenței este formulată de un creditor împotriva debitorului său prezumat în insolvență, prin Decizia nr. 268 din 9 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 20 iulie 2023, paragraful 16 și următoarele, instanța de contencios constituțional a observat că cererea creditorului trebuie să precizeze, potrivit art. 70 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cuantumul și temeiul creanței, existența unui drept de preferință, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii, existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului și trebuie să conțină o declarație cu privire la eventuala intenție a creditorului de a participa la reorganizarea debitorului. La cererea formulată, creditorul are obligația să anexeze, potrivit art. 70 alin. (2) din aceeași lege, documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire a cauzelor de preferință, precum și dovada codului unic de înregistrare al debitorului. În temeiul art. 72 alin. (2) din legea menționată, în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului, instanța o va comunica debitorului și organului fiscal competent. După primirea cererii, în termen de 10 zile, debitorul are dreptul să recunoască existența stării de insolvență sau să o conteste. Dacă debitorul optează pentru contestarea deschiderii procedurii, dispozițiile art. 72 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2014 statuează că, în cadrul judecării contestației, instanța nu va putea administra decât proba cu înscrisuri. Așa fiind, instanța urmează să soluționeze contestația pe baza cererii creditorului, a documentelor justificative ale creanței și a actelor de constituire a drepturilor de preferință asupra creanțelor, prezentate de creditor, precum și a tuturor înscrisurilor depuse la dosar de părți, debitor și creditori. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii care se aplică doar creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin actul de creanță sau, și prin alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Întrucât sentința de deschidere a procedurii generale a insolvenței sau a procedurii simplificate, ce urmează a fi emisă de judecătorul-sindic, se va referi doar la obligații de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însușite de părți, este justificată cerința ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Ca atare, limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței este justificată de natura juridică a acestei contestații, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei de insolvență, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al cererii de deschidere a procedurii insolvenței, atacate sub aspectul legalității acesteia. Prin urmare, este firesc ca, în vederea soluționării contestației, judecătorul-sindic să verifice, pe baza înscrisurilor existente în dosarul cauzei, dacă cererea de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de creditor, respectă dispozițiile legale.19. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, inclusiv considerentele conform cărora exercitarea dreptului la apărare de către debitor este asigurată prin însăși posibilitatea de a formula contestația împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței sale, iar, în ceea ce privește administrarea doar a probelor cu înscrisuri, această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, creditorul și debitorul având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare. De altfel, și în jurisprudența invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate, chiar dacă este în materie penală, având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 8 ianuarie 2009 pronunțată în Cauza Schlumpf împotriva Elveției, paragrafele 65-70, și Hotărârea din 10 martie 2009, pronunțată în Cauza Igual Coll împotriva Spaniei, paragrafele 28-38), se face mențiunea că folosirea procedurilor scrise în căile de atac este, în general, acceptată ca fiind compatibilă cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atunci când părților le sunt oferite posibilități adecvate de a-și prezenta cazurile lor în scris și de a contesta dovezile aduse împotriva lor (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 55).20. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate în raport cu art. 44 din Constituție, Curtea observă că dispozițiile constituționale dispun că proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, și, prin urmare, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, însă conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege, astfel că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor (Decizia nr. 523 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, paragraful 23). Or, pentru identitate de rațiune, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere natura juridică și caracterizarea insolvenței, etapa în care aceasta se regăsește și efectele ansamblului legislativ din care face parte norma criticată în contextul dat, astfel cum acestea au fost prezentate mai sus.21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Motor Home Services Corporation - S.A. din comuna Prejmer, satul Prejmer, județul Brașov, în Dosarul nr. 4.652/62/2019 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
-------