DECIZIA nr. 92 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 12, 21 şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale art. 8, 9 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Valentina Bărbățeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2), ale art. 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 39.074/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 895D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.562D/2020, nr. 2.092D/2020 și nr. 3.823D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 și ale art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de același autor, în dosarele nr. 1.371/3/2020 și nr. 2.019/3/2020 ale aceleiași instanțe, respectiv în Dosarul nr. 25.490/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.562D/2020, nr. 2.092D/2020 și nr. 3.823D/2021 la Dosarul nr. 895D/2020, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, arătând că textele de lege criticate au o redactare clară, inclusiv sub aspectul termenului în care trebuie comunicate informațiile de interes public. În ceea ce privește critica prin raportare la art. 16 din Constituție apreciază că este inadmisibilă, întrucât autorul excepției realizează o comparație între diferite categorii de informații, dintre care unele au caracter public, iar altele nu.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7. Prin sentințele civile nr. 1.981 din 16 iunie 2020, nr. 4.174 din 21 septembrie 2020 și nr. 3.835 din 7 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 39.074/3/2019, nr. 1.371/3/2020 și, respectiv, nr. 2.019/3/2020, precum și prin Decizia civilă nr. 2.354 din 9 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 25.490/3/2019, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, respectiv Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și ale art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. 8. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de obligare a pârâților Compania Națională „Poșta Română“, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila“, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și, respectiv, Ministerul Apărării Naționale la comunicarea unor informații considerate de autorul excepției de interes public.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 7 din Legea nr. 544/2001 conduc la ineficiență, de vreme ce nu se precizează dacă cele 30 de zile la care fac referire sunt lucrătoare sau calendaristice, criticându-se, totodată, lipsa de claritate a legii. De asemenea, se arată că sintagma „urgența solicitării“ instituie o discriminare față de alte categorii de informații publice care sunt comunicate. Totodată, prevederile legale criticate sunt confuze, întrucât exprimă o condiție, pe de o parte, „după caz“, iar, pe de altă parte, „în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării“. Ca atare, aceste cereri sunt urgente și se impune soluționarea cu celeritate, iar autoritatea/instituția publică se presupune că are deja aceste documente, mai ales că ele figurează în lista cuprinzând documentele de interes public, nefiind necesară o amânare în ceea ce privește comunicarea răspunsului, mai ales că există și suficiente mijloace pentru a le arhiva electronic, păstrarea acestora făcându-se fără dificultate și, de asemenea, comunicarea ar trebui să nu fie „complexă“. Informațiile deja produse și aflate în lista de informații de interes public nu pot duce la dificultăți de comunicare. Dificultatea poate apărea dacă autoritatea nu deține acele informații sau dacă nu dorește să le comunice întrucât sunt compromițătoare pentru aceasta.10. În ceea ce privește art. 12 din Legea nr. 544/2001 se arată că, indiferent de informație, autoritățile publice sunt obligate să le pună la dispoziția celui interesat, fără niciun fel de condiționare. Sub acest aspect, autorul excepției arată că s-a ajuns la clasificarea drepturilor de natură salarială ale angajaților Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale și Serviciului Român de Informații, aceste autorități publice preferând să clasifice prin hotărâri ale Guvernului și ordine de ministru modalitatea de calcul al soldelor.11. Referitor la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 27/2002, potrivit cărora autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă, se arată că acest termen de este disproporționat, susținându-se că ar trebui să fie de maximum 10 zile.12. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor din Constituție invocate. Termenele reglementate sunt rezonabile, iar existența unei marje de apreciere cu privire la dificultatea și complexitatea lucrărilor nu încalcă principii constituționale, aceste aspecte putând constitui obiectul cercetării de către instanța judecătorească, care va verifica dacă exercitarea atribuțiilor s-a realizat cu exces de putere.13. Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 2.092D/2020, prin care a apreciat că prevederile art. 7, 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 sunt constituționale.16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7, 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, precum și cele ale art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002, având următorul conținut: – art. 7 din Legea nr. 544/2001:(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.(3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.– art. 12 din Legea nr. 544/2001:(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații:a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii;d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;g) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor.– art. 21 din Legea nr. 544/2001:(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.– art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001: „(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.“;– art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002:(1) Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.(2) Pentru soluționarea petițiilor transmise, potrivit art. 6^1, de la alte autorități sau instituții publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiției la autoritatea sau instituția publică competentă.– art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002: „În situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o informare și o cercetare mai amănunțită, conducătorul autorității sau instituției publice poate prelungi termenul prevăzut la art. 8 cu cel mult 15 zile, iar în domeniul energiei și gazelor naturale, termenul poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile, cu notificarea prealabilă a petentului.“;– art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002:Constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sau, după caz, potrivit legislației muncii următoarele fapte:a) nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor, prevăzute în prezenta ordonanță;b) intervențiile sau stăruințele pentru rezolvarea unor petiții în afara cadrului legal;c) primirea direct de la petiționar a unei petiții, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată și fără să fie repartizată de șeful compartimentului de specialitate.19. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) - (5) privind caracterul de stat de drept, democratic și social, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și principiul legalității, art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 31 - Dreptul la informație, art. 41 - Munca și protecția socială a muncii, art. 51 - Dreptul de petiționare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 73 - Categorii de legi, art. 124 - Înfăptuirea justiției și art. 126 - Instanțele judecătorești.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai analizat constituționalitatea prevederilor art. 7, 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 prin prisma unor critici similare, formulate de același autor, pronunțându-se asupra acestora prin Decizia nr. 279 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 25 septembrie 2024.21. Cu acel prilej, Curtea a observat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 stabilesc în sarcina autorităților publice obligația de a răspunde în scris solicitărilor cetățenilor pentru obținerea unor informații de interes public, în termenele reglementate de lege, respectiv: a) 10 zile pentru comunicarea informației de interes public solicitate, dacă aceasta a fost identificată în acest termen; b) 10 zile pentru anunțarea solicitantului că termenul prevăzut la lit. a) nu a fost suficient pentru identificarea informației solicitate; c) 30 de zile pentru comunicarea informației de interes public identificate peste termenul prevăzut la lit. a); d) 5 zile pentru transmiterea refuzului de comunicare a informației solicitate și a motivării refuzului.22. În conformitate cu jurisprudența sa, concretizată în Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 stabilesc suficient de clar, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării, termenele în care trebuie soluționate cererile cu privire la orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice ori instituții publice, indiferent de suportul sau de forma ori de modul de exprimare a informației. Prin urmare, reprezentând o garanție legală a realizării dreptului constituțional la informație, dispozițiile legale menționate întrunesc exigențele de claritate și previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte, respectiv la Legea nr. 544/2001, care în art. 1 stabilește că accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.23. Cu privire la susținerea potrivit căreia din cuprinsul textului de lege criticat nu se identifică modalitatea în care se calculează termenul de comunicare a informațiilor de interes public, prin Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021, precitată, paragraful 19, Curtea a constatat netemeinicia acesteia. Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, termenele pentru comunicarea în scris a unui răspuns solicitanților de informații de interes public se calculează de la data înregistrării solicitării și nu intră în calculul acestora ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.24. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Constituție, și ale art. 21 și 22 din aceeași lege, prin raportare la art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, 73, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Legea fundamentală, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 279 din 28 mai 2024, mai sus citată, paragrafele 19-21, că autorul excepției de neconstituționalitate - același ca și în cauza de față și care a motivat în mod identic excepția de neconstituționalitate ridicată - s-a limitat la trimiterea la dispozițiile constituționale invocate, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, aceasta rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.25. Nici în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale neînsoțită de o argumentare a pretinsei neconstituționalități nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.26. Ca atare, și în cauza de față, similar situației analizate prin Decizia nr. 279 din 28 mai 2024, precitată, ca urmare a caracterului general al textelor constituționale invocate, precum și a lipsei explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.27. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, Curtea apreciază că este, de asemenea, inadmisibilă, neîndeplinind condiția legăturii cu soluționarea cauzei în cursul căreia a fost ridicată, condiție prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Aceasta, deoarece autorul excepției și-a întemeiat acțiunile introductive de instanță pe prevederile Legii nr. 544/2001, iar nu pe cele ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2002, astfel că acestea din urmă nu sunt incidente în cauza de față. De altfel, concluzia rezultă în mod evident și din prevederile art. 10 din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora „nu este supusă prevederilor art. 7-9 [din legea menționată] activitatea autorităților și instituțiilor publice de răspunsuri la petiții și de audiențe, desfășurată potrivit specificului competențelor acestora, dacă aceasta privește alte aprobări, autorizări, prestări de servicii și orice alte solicitări în afara informațiilor de interes public“. Așadar, atât timp cât se solicită exclusiv informații de interes public, singurul act normativ aplicabil este Legea nr. 544/2001.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12, 21 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și a prevederilor art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Dan Băzăvan în dosarele nr. 39.074/3/2019, nr. 1.371/3/2020 și nr. 2.019/3/2020 ale Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 25.490/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
-----