DECIZIA nr. 105 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia-Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Iași - Secția penală - judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 22.807/245/2019, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 530D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în principal, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile formulate sunt circumstanțiate anumitor particularități ale cauzei, Curtea Constituțională nefiind competentă să se pronunțe asupra acestora. Astfel, se arată că procurorul în cauză a aflat mai târziu despre neexecutarea de către suspect sau inculpat a obligației de a presta muncă neremunerată și, în consecință, a revocat ordonanța de renunțare la urmărirea penală. Acest aspect nu impietează însă asupra respectării normelor constituționale invocate în motivare, referitoare la condiția de previzibilitate și claritate a legii și la dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Codul de procedură penală cuprinde suficiente dispoziții, cum ar fi cele ale art. 318 alin. (7) și ale art. 335 alin. (3) și (4), care stabilesc regula confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a procedurii redeschiderii urmăririi penale, tocmai ca o garanție procesuală a actului procurorului de reluare a procedurii, sens în care a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 27 din 29 octombrie 2015. Prin urmare, nu se poate reține pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 15 aprilie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 22.807/245/2019, Judecătoria Iași - Secția penală - judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de judecătorul de cameră preliminară într-o cauză având ca obiect confirmarea redeschiderii urmăririi penale, conform art. 335 din Codul de procedură penală.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, invocată din oficiu de judecătorul de cameră preliminară, se susține că dispozițiile art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală reglementează instituția revocării ordonanței de renunțare la urmărirea penală în cazul în care suspectul sau inculpatul nu își îndeplinește, în termenul indicat prin actul procurorului, obligațiile stabilite de acesta, însă legiuitorul a omis să prevadă un termen în care procurorul poate revoca respectiva ordonanță de renunțare la urmărirea penală. Lipsa unui astfel de termen nu a fost suplinită nici prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 604/2016, deși din lectura art. 13 și 15 din acesta se poate înțelege că legiuitorul a avut în vedere un termen scurt, întrucât a menționat că organul de poliție competent trebuie informat de îndată, cel mai târziu în prima zi lucrătoare ce urmează zilei în care persoana care trebuie să presteze muncă în folosul comunității lipsește a doua oară consecutiv de la locul stabilit în acest scop. Prin urmare, legea nu impune niciun termen-limită până la care procurorul poate revoca ordonanța de renunțare la urmărirea penală, ceea ce conferă dispozițiilor legale criticate caracter imprevizibil și neclar, lăsând deschisă posibilitatea redeschiderii urmăririi penale oricând, indiferent de cât de mult timp a trecut după împlinirea celor 6 sau 9 luni, după caz, de la comunicarea ordonanței procurorului, în care obligațiile dispuse de acesta urmează să fie îndeplinite.6. Se menționează că în situații similare legiuitorul a stabilit termene în care trebuie să aibă loc sesizarea privind neîndeplinirea unor obligații, în vederea revocării unor instituții. În acest sens este actualul Cod penal care, spre deosebire de Codul penal anterior, stabilește la art. 94 alin. (4) că serviciul de probațiune trebuie să sesizeze instanța dacă persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.7. Cu referire la situația concretă din speță se arată că ordonanța de renunțare la urmărirea penală și de stabilire a obligației de a presta muncă neremunerată a fost comunicată inculpaților la data de 13 noiembrie 2015, respectiv 16 noiembrie 2015, Postul de Poliție Vlădeni și Primăria Comunei Vlădeni fiind autoritățile desemnate să verifice modul de îndeplinire a obligațiilor de către cei doi inculpați. La solicitarea Postului de Poliție Vlădeni din data de 6 mai 2019, Primăria Comunei Vlădeni a comunicat printr-o adresă din data de 5 iunie 2019 că inculpații au efectuat un număr de 16 ore de muncă, rămânând un număr de 44 de ore de muncă neefectuată, ordonanța de revocare a ordonanței de renunțare la urmărirea penală fiind emisă în data de 1 august 2019, deci la mai mult de 3 ani și 5 luni de la data expirării termenului în care trebuia îndeplinită obligația de a presta muncă neremunerată (termen de 3 luni, expirat în data de 13 februarie 2016/16 februarie 2016).8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorul acesteia critică dispozițiile art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală pentru ceea ce acestea nu prevăd, solicitând Curții să completeze soluția legiuitorului cu un anumit termen procedural, ceea ce excedează competenței sale.10. În subsidiar, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale în care s-a statuat, în esență, că textele de lege nu pot avea întotdeauna o reglementare atotcuprinzătoare și că principiul previzibilității nu este încălcat dacă persoana interesată apelează la îndrumări sau asistență juridică de specialitate pentru a preconiza, într-o măsură rezonabilă, care sunt consecințele ce decurg din nerespectarea unor prevederi legale.11. Cât privește pretinsa lipsă de reglementare a unui termen în care procurorul poate emite ordonanța de revocare a ordonanței de renunțare la urmărirea penală, se arată că art. 318 din Codul de procedură penală cuprinde suficiente elemente care indică suspectului sau inculpatului gravitatea nerespectării obligațiilor stabilite de procuror odată cu renunțarea la urmărirea penală. Astfel, conform alin. (6) al art. 318, procurorul dispune ca suspectul/inculpatul să îndeplinească una dintre obligațiile enumerate la lit. a) - d) ale alin. (6) din același articol numai după consultarea prealabilă a acestuia, iar ordonanța de renunțare la urmărirea penală, pe lângă alte mențiuni, va cuprinde, conform alin. (8) al art. 318, termenul până la care acele obligații trebuie îndeplinite, precum și sancțiunea nedepunerii dovezilor la procuror. Prin urmare, suspectul/inculpatul nu poate pretinde că nu cunoaște consecințele la care se expune în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a celor stabilite prin actul procurorului.12. În plus, nu se poate vorbi despre o incertitudine perpetuă cauzată de imposibilitatea de apreciere rezonabilă a intervalului de timp în care suspectul/inculpatul poate fi tras la răspundere penală, întrucât Codul penal prevede, în mod expres, la art. 154 și 155, termenul general de prescripție și posibilitatea dublării acestuia, ca urmare a intervenirii termenului special de prescripție.13. Nu se poate pretinde nici încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală reglementează procedura de confirmare, în fața judecătorului de cameră preliminară, a redeschiderii urmăririi penale, în cadrul căreia suspectul/inculpatul poate contesta legalitatea și temeinicia actului prin care s-a dispus revocarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală. De altfel, la adoptarea noului Cod de procedură penală, legiuitorul a urmărit ca această procedură să fie în acord cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cu cele reținute prin Hotărârea din 4 august 2015, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, în care instanța menționată a constatat că parchetul dispunea de puterea de a anula ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și de a decide redeschiderea urmăririi penale fără a fi ținut de vreun termen și fără a fi obligat să solicite vreo autorizație din partea vreunei instanțe naționale, care să examineze temeinicia demersului procurorului. Or, conform art. 335 alin. (4) și următoarele din actualul Cod de procedură penală, în cadrul procedurii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, instanța va putea să analizeze, printre altele, caracterul excepțional al redeschiderii urmăririi penale, caracterul său echitabil, precum și durata scursă de la momentul încetării urmăririi penale.14. Prin urmare, nu se poate reține că dispozițiile art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală conțin viciile de neconstituționalitate pretinse de autorul excepției, textul criticat necesitând doar un firesc proces de interpretare și aplicare a unui ansamblu de reguli de desfășurare a procesului penal, reglementate de legiuitor în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituție.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:Articolul 318Renunțarea la urmărirea penală(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (7), procurorul revocă ordonanța. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligațiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.18. Dispozițiile art. 318 alin. (7) din Codul de procedură penală, la care textul criticat face trimitere, prevăd că „(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. (6), stabilește prin ordonanță termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligații asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă și care curge de la comunicarea ordonanței.“, iar alin. (6) al art. 318 stabilește obligațiile pe care le poate dispune procurorul, și anume: a) să înlăture consecințele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia; b) să ceară public scuze persoanei vătămate; c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă; d) să frecventeze un program de consiliere.19. Normele constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) invocate sub aspectul exigențelor de previzibilitate și claritate a legii și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.20. Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea reține, referitor la circumstanțele cauzei penale în care judecătorul de cameră preliminară a invocat prezenta excepție, că aceasta are ca obiect confirmarea redeschiderii urmăririi penale, conform art. 335 din Codul de procedură penală. În speță, ordonanța de renunțare la urmărirea penală și de stabilire a obligației de a presta muncă neremunerată în folosul comunității a fost comunicată celor doi inculpați la data de 13 noiembrie 2015, respectiv 16 noiembrie 2015. La solicitarea Postului de Poliție Vlădeni din data de 6 mai 2019, Primăria Comunei Vlădeni a comunicat printr-o adresă din data de 5 iunie 2019 că inculpații au efectuat un număr de 16 ore de muncă, rămânând un număr de 44 de ore de muncă neefectuată. Ordonanța de revocare a ordonanței de renunțare la urmărirea penală a fost emisă în data de 1 august 2019, deci la mai mult de 3 ani și 5 luni de la data expirării termenului în care trebuia îndeplinită obligația de a presta muncă neremunerată (termen de 3 luni, expirat în data de 13 februarie 2016/16 februarie 2016), aspect față de care judecătorul de cameră preliminară a învederat Curții Constituționale pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală, care, neconținând vreun termen-limită până la care procurorul poate revoca ordonanța de renunțare la urmărirea penală, afectează exigențele de calitate și previzibilitate a legii și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.21. Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 318 din Codul de procedură penală, procurorul poate emite ordonanță de renunțare la urmărirea penală doar în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani și dacă nu există un interes public în urmărirea faptei. Procurorul se consultă cu suspectul sau inculpatul pentru a stabili, de comun acord cu acesta, care dintre obligațiile enumerate la alin. (6) al art. 318 vor fi îndeplinite de către acesta. Dacă starea de sănătate a suspectului sau inculpatului îi permite, se poate stabili în sarcina acestuia obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității pentru o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, conform alin. (6) lit. c) din articolul menționat. Prin aceeași ordonanță, procurorul stabilește inclusiv termenul până la care această obligație urmează să fie îndeplinită, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligații asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă și care curge de la comunicarea ordonanței. Dispozițiile alin. (7) al art. 318 din Codul de procedură penală arată că neîndeplinirea cu rea-credință a obligației, în cazul de față obligația de a presta muncă neremunerată, în termenul de 6-9 luni, justifică revocarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul având sarcina de a dovedi îndeplinirea obligațiilor sau de a prezenta motivele neîndeplinirii acestora.22. În temeiul art. 335 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală, procurorul o va revoca și va dispune redeschiderea urmăririi penale, act supus confirmării judecătorului de cameră preliminară în termen de cel mult 3 zile de la emiterea acestuia, sub sancțiunea nulității. În cadrul procedurii de confirmare a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară va hotărî, prin încheiere definitivă, asupra temeiniciei și legalității ordonanței, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau a inculpatului și cu participarea procurorului, pe baza lucrărilor și a materialelor din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.23. Din analiza textelor mai sus indicate rezultă că neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de a presta muncă neremunerată, stabilită inițial prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală, reprezintă un caz expres prevăzut la art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală, care conduce la redeschiderea urmăririi penale, aceasta fiind, la rândul său, una dintre situațiile de reluare a urmăririi penale, prevăzută expres de art. 332 alin. (1) lit. c) din același cod.24. Actul procurorului de redeschidere a urmăririi penale este supus în mod obligatoriu confirmării judecătorului de cameră preliminară, care va analiza soluția adoptată de procuror sub toate aspectele de legalitate și temeinicie.25. Curtea observă că, într-adevăr, legea procesual penală nu prevede un termen până la care procurorul poate revoca soluția de renunțare la urmărirea penală. Legiuitorul a stabilit, în schimb, o serie de alte prevederi care configurează modalitatea de executare a acestei obligații, cum ar fi: consultarea suspectului sau inculpatului pentru ca procurorul să determine, în funcție de starea acestuia de sănătate, care dintre obligațiile enumerate la art. 318 alin. (6) urmează să fie îndeplinite, în compensarea faptului că urmează să se dispună renunțarea la urmărirea penală; comunicarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală, în cuprinsul căreia se indică, printre alte elemente obligatorii, numărul de zile în care persoana vizată va efectua muncă neremunerată, termenul de executare stabilit în intervalul legal de la 6 la 9 luni în care aceasta va duce la îndeplinire această obligație, precum și sancțiunea nedepunerii dovezilor la procuror; însuși alin. (9) al art. 318 - criticat în cauză - menționează în mod expres că sarcina de a dovedi îndeplinirea sau motivele neîndeplinirii obligației revine suspectului ori inculpatului.26. Așadar, Curtea reține că, prin procedura specifică emiterii ordonanței de renunțare la urmărirea penală, în cadrul căreia suspectul/inculpatul este consultat în prealabil, sunt prevăzute suficiente elemente care să îi indice acestuia în mod neechivoc, prin chiar conținutul ordonanței procurorului ce îi este în mod formal comunicată, gravitatea neîndeplinirii tuturor obligațiilor ce îi revin, inclusiv cea de comunicare a dovezilor sau explicațiilor solicitate. În condițiile legale anterior menționate, renunțarea la urmărirea penală și dispunerea efectuării de muncă necompensată nu pot fi privite ca un act de clemență sau de clasare, astfel încât persoana vizată nu poate pretinde că neîndeplinirea obligațiilor stabilite nu generează nicio consecință în planul răspunderii penale.27. În ipoteza în care suspectul sau inculpatul nu depune aceste dovezi, procurorul este dator, potrivit art. 8 - Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal din Codul de procedură penală, să facă demersurile necesare astfel încât, așa cum prevede această dispoziție legală, să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.28. Cât privește termenul până la care procurorul poate revoca ordonanța de renunțare la urmărirea penală, Curtea observă că acesta nici nu putea fi unul prestabilit de legiuitor, având în vedere diversitatea cazuistică în care situația de revocare și redeschidere a urmăririi penale poate interveni în practică. Tocmai de aceea, legiuitorul a prevăzut o procedură obligatorie de control judecătoresc al ordonanței de revocare, în care judecătorul de cameră preliminară este chemat să confirme sau să infirme această ordonanță. În cadrul controlului asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus revocarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală și redeschiderea urmăririi penale, judecătorul va lua în considerare atât susținerile suspectului sau inculpatului legal citat și ale procurorului, înscrisurile noi prezentate, cât și lucrările și materialele din dosarul de urmărire penală, apreciind inclusiv prin raportare la circumstanțele concrete ale faptei săvârșite, la conduita făptuitorului și împrejurările care au dus la neexecutarea integrală sau parțială a obligației de a presta muncă neremunerată și dacă această neexecutare s-a realizat cu rea-credință. Evident, reluarea urmăririi penale nu poate fi dispusă dacă a intervenit o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal [art. 332 alin. (2) din Codul de procedură penală], prescripția fiind una dintre aceste cauze, conform art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală.29. De altfel, aceste aspecte au fost lămurite de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul competenței sale privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prin Decizia nr. 27 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 11 decembrie 2015, instanța supremă a stabilit că redeschiderea urmăririi penale prevăzută de art. 335 din Codul de procedură penală este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, atât în urma infirmării soluției procurorului de către procurorul ierarhic superior în procedura prevăzută de art. 336 și următoarele din Codul de procedură penală, cât și în cazul infirmării dispuse din oficiu.30. În considerarea celor anterior arătate, criticile de neconstituționalitate formulate din oficiu de judecătorul de cameră preliminară, prin care se reclamă omisiunea de reglementare a unui termen maxim în care procurorul poate revoca ordonanța de urmărire penală, sunt neîntemeiate, excepția urmând să fie respinsă ca atare.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Iași - Secția penală - judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 22.807/245/2019 și constată că dispozițiile art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
------