DECIZIA nr. 130 din 14 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a dispoziţiilor capitolului I lit. A pct. I, a sintagmei "ale celorlalte organe ale unităţilor publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale" cuprinse în nota de subsol **) la pct. II al capitolului I lit. A, precum şi a dispoziţiilor capitolului II lit. A pct. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia-Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Andreea Băjenaru.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. I lit. A, ale capitolului II subcapitolul I lit. A și ale secțiunii II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Cristina Apostolescu și alții în Dosarul nr. 1.603/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.807D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 5 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.603/105/2018, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. I lit. A, ale capitolului II subcapitolul I lit. A și ale secțiunii II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost invocată de reclamanta Cristina Apostolescu și alții într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ privind funcționarii publici.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 și sintagma „ale celorlalte organe ale unităților publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale“ din nota de subsol **) la pct. II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale. Se arată că, potrivit capitolului I lit. A pct. I și capitolului II lit. A pct. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală este specifică pentru funcții publice de stat, stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului Administrației Prezidențiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, al Consiliului Național al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naționale de Pensii Publice, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, al Inspecției Muncii, al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și structurilor subordonate, al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului și structurilor subordonate, al Autorității pentru Reformă Feroviară, al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și unităților subordonate, al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, organismele intermediare pentru programele operaționale, precum și pentru funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici din cadrul instituției prefectului.6. Totodată, sub aceeași încadrare, legiuitorul a specificat la pct. 3 din nota la capitolul I lit. A pct. I că funcționarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Muncii și Justiției Sociale, Ministerului Mediului, Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și din instituțiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, funcționarii publici din cadrul aparatului Ministerului Apelor și Pădurilor și Ministerului Justiției, precum și funcționarii publici parlamentari din serviciile Parlamentului, cu excepția celor prevăzuți la pct. 2, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.7. Casa Națională de Asigurări de Sănătate (denumită în continuare CNAS) a dat o interpretare greșită dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 referitoare la încadrarea într-una dintre grilele de salarizare, menționând că, atâta vreme cât în dreptul categoriilor cărora li se aplică salarii pentru personalul din administrația publică centrală nu este prevăzută sintagma „și instituțiilor aflate în subordine“, ca în cazul sporului pentru complexitate în muncă, atunci încadrarea trebuia să fie făcută pentru salarii prevăzute pentru unități teritoriale.8. Se susține că această interpretare contravine scopului urmărit de legiuitor la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017, care privește eliminarea disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, creșterea salariilor de bază mici cu un procent mai mare față de celelalte salarii de bază din grila de salarizare și stabilirea aceluiași nivel de salarizare pentru funcțiile comune existente în cadrul familiilor ocupaționale.9. Se arată că, interpretând sistematic norma care privește încadrarea în grilele de salarizare prin coroborare cu dispozițiile art. 276, 277 și 279 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, ale art. 7 și 8 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale art. 116 din Constituție și plecând de la justificarea necesității înființării organelor de specialitate de către administrația publică centrală, în speță Guvernul, înființarea acestora fiind determinată în principal de complexitatea activității administrației publice la nivel central, casele județene de asigurări de sănătate sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale (Guvernul) care au drept scop executarea legii în județele țării. În consecință, casele județene de asigurări de sănătate nu pot fi încadrate în rândul unităților administrativ-teritoriale, prevăzute de grila de salarizare „Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale“, și nu sunt servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, reglementate de Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului.10. În susținerea criticii formulate, autorii excepției invocă mai multe temeiuri legale, așa cum sunt art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.11. În continuare, arată că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) și ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ținând cont de faptul că, în cadrul dispozițiilor acestei legi-cadru, în secțiunea unde se detaliază instituțiile publice teritoriale, nu se face referire directă la casele județene de asigurări de sănătate, rezultă că funcțiile publice din cadrul caselor de asigurări de sănătate devin funcții publice de stat, astfel că la reîncadrarea angajaților conform prevederilor noii legi, acestora trebuia să li se acorde nivelul de salarizare corespunzător funcțiilor din administrația publică centrală, și nu teritorială.12. Autorii excepției susțin că încadrarea eronată făcută de CNAS aduce atingere și altor prevederi legale, precum și obiectivelor urmărite de legiuitor. 13. Se susține, de asemenea, că s-a creat o discriminare evidentă între salariații caselor de asigurări de sănătate și cei ai CNAS, precum și față de alte categorii de bugetari, neacordându-se majorarea drepturilor salariale cu 25%, începând cu data de 1 ianuarie 2018, pentru întreg personalul plătit din fonduri publice. Existența discriminării directe rezultă din dispozițiile: art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; ale art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție; ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale Protocolului nr. 12 la această Convenție, care interzic discriminările; ale art. 4 din Carta socială europeană revizuită, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; ale art. 5, 6, 8, ale art. 39 alin. (1) lit. a), ale art. 40 alin. (2) lit. c) și f), ale art. 154 alin. (3), ale art. 165 și 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări; ale art. 20, ale art. 16 alin. (1), ale art. 53 și art. 41 din Constituție, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate constitui obiectul unor limitări discriminatorii; ale art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.14. Se invocă alte argumente ce țin de evoluția în timp a regimului juridic al caselor de asigurări de sănătate pentru a dovedi că atât funcțiile publice din cadrul CNAS, cât și cele din cadrul caselor de asigurări de sănătate, în calitate de instituții publice autonome de interes național, sunt funcții publice de stat și nu funcții teritoriale, cum sunt considerate de CNAS.15. Se susține că, în speță, neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece funcționarii CNAS nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este menționată, în mod arbitrar, diferențiat în altă grilă de salarizare, deși calificările sunt identice.16. Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I ale capitolului II subcapitolul I lit. A și ale anexei nr. VIII secțiunea II la Legea-cadru nr. 153/2017. Dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următoarea redactare: „(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;“. În ceea ce privește dispozițiile anexei nr. VIII - Familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ la Legea-cadru nr. 153/2017, din analiza motivării excepției de neconstituționalitate se constată că autorii acesteia au în vedere, în realitate, dispozițiile capitolului I lit. A - Salarizarea funcționarilor publici, pct. I - Salarii pentru administrația publică centrală, sintagma „ale celorlalte organe ale unităților publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale“ cuprinsă în nota de subsol **) la pct. II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale din același capitol din anexă, precum și dispozițiile capitolului II lit. A - Salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județene, municipii, administrația publică locală - consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora, pct. I. - Salarii pentru administrația publică centrală.21. În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, invocă dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la dispozițiile art. 1 privind proprietatea din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu o motivare similară.23. Astfel, prin Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 12 iunie 2023, analizând criticile potrivit cărora salarizarea personalului caselor de asigurări de sănătate se încadrează în grilele aplicabile personalului din unitățile teritoriale, și nu în grilele aplicabile personalului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, respectiv cele corespunzătoare administrației publice centrale, Curtea, prin paragrafele 29-32 din decizia mai sus amintită, a reținut, în esență, că dispozițiile criticate cuprinse în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează în mod distinct salarizarea funcționarilor publici din administrația publică centrală, din unitățile teritoriale și salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate. Invocând cele reținute anterior prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reținut că instituirea, prin prevederile de lege criticate, a unor reguli diferite aplicabile diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opțiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferențiat sub aspectul salarizării între funcționarii publici din administrația publică centrală și cei din unitățile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare. Prin urmare, existența unor diferențe în ceea ce privește salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor și a disfuncționalităților existente în sistemul public de salarizare. Astfel, a arătat Curtea, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din aceeași lege-cadru consacră principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat.24. În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situația diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție.25. Cât privește modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 și încadrarea funcționarilor publici care își exercită raporturile de serviciu în casele județene de asigurări de sănătate în categoria funcționarilor publici din administrația publică centrală sau din unitățile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, Curtea, prin Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 12 iunie 2023, paragraful 37, apreciază că aceasta reprezintă o operațiune de interpretare și aplicare a legii, ce revine autorității publice care are calitatea de angajator, iar, în caz de litigiu, instanței judecătorești, fără a fi de resortul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.26. Tot prin Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022, antereferită, paragrafele 33-36, Curtea, analizând critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a constatat că aceasta privește speranța autorului excepției de a obține o remunerare egală cu cea a funcționarilor publici din administrația centrală, însă a apreciat că o astfel de speranță nu poate fi considerată ca fiind „legitimă“ decât în măsura în care se întemeiază pe existența unei dispoziții legale, a unei hotărâri judecătorești ori a unui alt temei juridic.27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristina Apostolescu și alții în Dosarul nr. 1.603/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dispozițiile capitolului I lit. A pct. I, sintagma „ale celorlalte organe ale unităților publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale“ cuprinsă în nota de subsol **) la pct. II al capitolului I lit. A, precum și dispozițiile capitolului II lit. A pct. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea
----