DECIZIA nr. 75 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care se interpretează că judecătorul, ca participant al procesului civil, poate invoca motive de casare de ordine publică, direct, în ședință publică, fără a comunica motivele de casare în prealabil, în scris, cu părțile litigante, excepție ridicată de Daniel-Sabin Capotă - Întreprindere individuală în Dosarul nr. 252/117/2019 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 810D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.339D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Agregatul Zanc - S.R.L. din Bonțida în Dosarul nr. 1.697/117/2018 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.339D/2020 la Dosarul nr. 810D/2020, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că instanța judecătorească și părțile din procesul civil nu se află în aceeași situație, având roluri și scopuri diferite.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierile din 12 iunie 2020 și 2 iulie 2020, pronunțate în Dosarele nr. 252/117/2019 și nr. 1.697/117/2018, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care se interpretează că judecătorul, ca participant al procesului civil, poate invoca motive de casare de ordine publică, direct, în ședință publică, fără a comunica motivele de casare în prealabil, în scris, cu părțile litigante, respectiv cu dispozițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Daniel-Sabin Capotă - Întreprindere individuală, respectiv de Societatea Agregatul Zanc - S.R.L. din Bonțida în cadrul recursurilor formulate împotriva unor sentințe prin care au fost soluționate contestațiile unor acte administrative fiscale.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă este neconstituțional în măsura în care se interpretează că judecătorul, ca participant al procesului civil, poate invoca motive de casare de ordine publică, direct, în ședință publică, fără a comunica motivele de casare în prealabil, în scris, cu părțile litigante. Astfel, prin recunoașterea dreptului judecătorului de a invoca în sala de judecată motive de casare de ordine publică fără o comunicare prealabilă, în scris, cu părțile litigante, se încalcă normele referitoare la dreptul la un proces echitabil, prin aceea că nu se pune semnul egalității între participanții la procesul civil, care pot invoca în egală măsură aceleași excepții sau apărări doar într-un termen determinat și în condiții determinate. Cu alte cuvinte, dispoziția legală criticată încalcă dreptul la un proces echitabil întrucât nu prevede aceleași obligații și pentru instanța judecătorească.9. În continuare, se arată că dispoziția criticată încalcă și cerințele de previzibilitate și accesibilitate pe care trebuie să le îndeplinească orice act normativ. Astfel, lipsa de previzibilitate a normei criticate izvorăște din faptul că judecătorul are facultatea de a ridica din oficiu un motiv de casare direct în sala de judecată, anihilând, astfel, normele procedural civile care încearcă să oprească surprinderea părții litigante în ședința de judecată. În mod evident este afectat dreptul la apărare al părții, deoarece din cauza elementului „surpriză“, de cele mai multe ori nu poate oferi un răspuns corect și complet atunci când este forțat.10. Totodată, se arată că nu există o corelare între dispoziția legală criticată și prevederile art. 193 alin. (2) din Codul de procedură civilă întrucât, pe calea invocării motivelor de casare de ordine publică, se pot ridica și aspecte ce țin de neîndeplinirea procedurii prealabile fiscale. Or, potrivit art. 193 alin. (2) din Codul de procedură civilă, această posibilitate este recunoscută doar pârâtului, prin întâmpinare, nu și instanței judecătorești. Dacă ar fi fost altfel, legiuitorul ar fi menționat expressis verbis posibilitatea instanței judecătorești de a invoca, din oficiu, neîndeplinirea procedurii administrative prealabile. O asemenea confuzie nu poate fi acceptată, fiind atributul legiuitorului să o înlăture, după constatarea neconstituționalității parțiale a dispoziției criticate.11. Prin urmare, pentru a respecta exigențele constituționale și convenționale, textul legal criticat ar trebui reformulat astfel încât să nu mai permită instanței judecătorești ca, prin interpretarea abuzivă a rolului activ, să invoce din oficiu false motive de ordine publică; să circumscrie invocarea unor asemenea chestiuni doar procedurii de filtru sau de regularizare, astfel încât toate părțile să aibă posibilitatea de a formula observații scrise și orale; să oblige instanța să prezinte explicații detaliate privind perspectiva din care se invocă motivul de ordine publică, în scris.12. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.“17. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 - Dreptul la apărare și art. 124 alin. (2) și (3) privind înfăptuirea și caracterul unic, imparțial și egal al justiției.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 350 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 2 august 2023, paragrafele 22 și 23, a reținut că art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă instituie o excepție de la regula exercitării dreptului procesual al motivării recursului în termenul stabilit de lege, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele trei condiții: (i) legea nu dispune altfel, (ii) motivele de casare sunt de ordine publică și (iii) sunt invocate din oficiu de către instanță, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică. Într-o atare situație, prerogativa instanței de recurs de a invoca motivele de casare de ordine publică se fundamentează pe dispozițiile art. 22 din Codul de procedură civilă, care consacră rolul judecătorului în aflarea adevărului și care prevăd îndatorirea acestuia de a stărui, „prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale“, și constituie o garanție a dreptului părților la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.19. Prin urmare, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate întemeiată pe dispozițiile art. 16 din Constituție, având în vedere, pe de o parte, că instanța judecătorească și părțile din procesul civil nu se află în aceeași situație juridică, având roluri și scopuri diferite în procedura de judecată, și, pe de altă parte, că norma procesual civilă criticată se aplică în toate cazurile în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute în ipoteza sa de incidență, Curtea a constatat că susținerea potrivit căreia norma creează o discriminare între părțile procesuale și instanța judecătorească este neîntemeiată.20. Distinct de cele reținute prin decizia antereferită, Curtea observă că soluția legislativă criticată reprezintă deopotrivă un caz de exercitare a rolului activ al judecătorului și o reafirmare a ocrotirii interesului public prin asigurarea respectării principiului legalității în desfășurarea procesului civil. Astfel, faptul că instanța judecătorească poate invoca motive de ordine publică ce pot duce la modificarea sau casarea unei hotărâri nu urmărește realizarea unor interese personale și nu este de natură să afecteze imparțialitatea instanței.21. În ceea ce privește critica vizând lipsa comunicării prealabile și în scris a motivelor de ordine publică invocate din oficiu de instanța judecătorească, Curtea observă că textul de lege criticat face referire la faptul că acestea pot fi invocate din oficiu, atât în procedura de filtru, cât și în ședință publică. Or, comunicarea prealabilă și scrisă are loc în procedura de filtru, care este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului și prin receptarea de către instanță a punctelor de vedere ale părților. Astfel, raportul întocmit în procedura de filtru va menționa inclusiv dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, după care va fi comunicat părților pentru a-și exprima un punct de vedere atât asupra cererilor și apărărilor părților adverse, cât și cu privire la chestiunile ridicate de instanță din oficiu. În continuare, Curtea reține faptul că invocarea motivelor de ordine publică în ședința publică nu împiedică părțile să își formuleze apărările necesare și să își prezinte susținerile. De altfel, potrivit art. 14 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate, astfel încât motivele de ordine publică invocate din oficiu de instanța judecătorească vor fi puse în discuția părților care vor putea să își exprime punctul de vedere față de cele invocate, la nevoie putând solicita un termen pentru pregătirea apărărilor. Prin urmare, nu poate fi reținută nici încălcarea dreptului părților de a-și exercita apărările față de motivele de ordine publică invocate de instanța judecătorească și nici a dreptului acestora la un proces echitabil.22. În fine, nu poate fi reținută nici încălcarea principiului legalității în componenta referitoare la calitatea legii, textul de lege criticat având o formulare clară, iar modalitatea sa de aplicare fiind previzibilă.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel-Sabin Capotă - Întreprindere individuală, respectiv de Societatea Agregatul Zanc - S.R.L. din Bonțida în dosarele nr. 252/117/2019 și nr. 1.697/117/2018 ale Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial a României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----