DECIZIA nr. 266 din 14 mai 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Marian Enache	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Daniela Ramona Marițiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Ana Maria Necula în Dosarul nr. 6.613/236/2018 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.843D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că dispozițiile criticate nu încalcă nici accesul liber la justiție și nici dreptul de proprietate privată, în condițiile în care există posibilitatea de a contesta executarea silită la instanța de contencios administrativ și de a solicita suspendarea executării actului administrativ în cauză.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 15 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.613/236/2018, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Ana Maria Necula într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, impunând o expropriere forțată și abuzivă a cetățeanului de către stat. Apreciază că există posibilitatea ca, până la judecarea contestației împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, unui cetățean să îi fie vândute la licitație casa și celelalte bunuri, iar acesta să fie în imposibilitatea de a le mai recupera chiar dacă ulterior se constată că decizia a fost nelegală și este anulată. Autoarea consideră că norma criticată îi îngrădește dreptul de proprietate și încalcă dreptul la un proces echitabil.6. Tribunalul Giurgiu - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, dincolo de prerogativa pe care legiuitorul o are de a reglementa modalitatea de colectare la bugetul de stat a datoriilor persoanelor fizice/juridice, acesta a prevăzut pârghii legale de natură să pună cetățenii la adăpost în fața unor executări silite imediat după emiterea titlurilor de creanță, și anume posibilitatea contestării acestora în instanța de contencios administrativ și de a solicita suspendarea executării actului administrativ în cauză, precum și posibilitatea ca, odată pornită executarea silită, titlul de creanță devenind titlu executoriu, pe calea contestației la executare, să solicite și suspendarea executării silite. Instanța judecătorească apreciază că reglementarea existentă nu este de natură să îngrădească dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil. Apreciază că ceea ce se pretinde prin invocarea excepției de neconstituționalitate este o nemulțumire a petentei cu privire la conținutul textului legal menționat, aceasta dorind practic o modificare a actului normativ în cauză, ceea ce excedează controlului de constituționalitate, fiind atributul puterii legislative.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, considerând că sunt pe deplin aplicabile considerentele Deciziei nr. 524 din 9 octombrie 2014 și ale Deciziei nr. 375 din 31 mai 2018, drepturile părților fiind ocrotite prin reglementarea unui ansamblu de mijloace procesuale, controlul judecătoresc nefiind exclus nici chiar în această procedură specială, reglementată de norme derogatorii de la dreptul comun.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu următorul conținut: „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de lege.“12. Autoarea excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 44 alin. (4)-(9) referitor la dreptul de proprietate privată.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate, cu denumirea marginală „Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite“, fac parte din capitolul referitor la stingerea creanțelor fiscale prin executare silită. Astfel, în virtutea art. 226 alin. (1) și (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit legii, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de lege.14. În acest sens, Codul de procedură fiscală reglementează la art. 154 faptul că scadența creanțelor fiscale intervine la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează, iar, în cazul în care legea nu prevede scadența, aceasta se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice sau al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, după caz. Totodată, alin. (3) al articolului anterior menționat dispune în sensul că pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central stabilite pe baza declarațiilor de impunere, care se plătesc în contul unic și care au scadența diferită de data de 25, aceasta se înlocuiește cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează. În continuarea acestor dispoziții, art. 155 conțin prevederi speciale privind scadența și declararea creanțelor fiscale. În ceea ce privește termenele de plată, acestea sunt prevăzute de dispozițiile art. 156 din Codul de procedură fiscală, distinct, în funcție de fiecare situație.15. În acest context, Curtea reține că a statuat, prin Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 6 februarie 2020, paragrafele 19-22, că, în domeniul valorificării creanței fiscale, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale sau a obligațiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligației fiscale sau a creanței fiscale. În acest sens sunt prevederile art. 22 - cu denumirea marginală „Stingerea creanțelor fiscale“ - din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora „creanțele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție, dare în plată și prin alte modalități prevăzute expres de lege“.16. Executarea silită prin care se urmărește valorificarea unor creanțe fiscale face obiectul unor reglementări juridice speciale, reglementări prevăzute de Codul de procedură fiscală. Caracterul de reglementare specială a Codului de procedură fiscală, față de dispozițiile de drept comun în materie civilă, este conferit chiar de către dispozițiile acestui act normativ, sens în care, în ceea ce privește raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative, prin art. 3 se instituie regula de principiu că acest cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor fiscale, iar, prin excepție, „unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori“.17. Așa fiind, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin acesta înțelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal însă, titlul de creanță fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenței sale constituționale. Ca atare, în materie fiscală este vorba despre norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, ce sunt determinate de faptul că obiectul executării silite în acest domeniu îl reprezintă încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunând adoptarea unor reguli care să asigure protejarea eficientă a creanțelor statului și recuperarea lor cu prioritate. De altfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentală, a prevăzut întotdeauna norme derogatorii, cu scopul de a face mai eficientă executarea și pentru a-i imprima un ritm mai accelerat. Astfel, adoptarea unui regim juridic special în materia creanțelor bugetare își găsește fundamentul constituțional în dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, conform cărora statul trebuie să asigure, printre altele, protejarea intereselor naționale în activitatea financiară. Acest temei constituțional justifică un drept special, de preferință în favoarea statului, în ceea ce privește efortul de încasare a creanțelor bugetare și de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească două dintre obligațiile fundamentale ce i-au fost prescrise prin art. 47 alin. (1) și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție: să adopte măsuri de protecție socială, apte să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, și să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții.18. Totodată, Curtea a observat că executarea silită este o etapă procedurală ulterioară stabilirii obligațiilor fiscale prin titlul de creanță și alte acte administrative fiscale, împotriva cărora persoana vătămată poate formula contestație, în temeiul art. 268 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal (Decizia nr. 605 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 23 ianuarie 2020, paragraful 19). 19. Astfel, Curtea constată că, potrivit art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Totodată, în temeiul prevederilor art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestatorul are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul expres stabilit de lege, ceea ce presupune că executarea silită nu mai poate avea loc.20. Totodată, Curtea reține că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 260 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.21. Curtea a arătat, prin Decizia nr. 375 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2019, paragraful 18, că procedura executării silite a creanțelor fiscale asigură garanții suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiție și a dreptului la apărare prin însuși faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ana Maria Necula în Dosarul nr. 6.613/236/2018 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 mai 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
-----