DECIZIA nr. 683 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 alin. (4) şi ale art. 264 din Codul de procedură penală

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Daniela Ramona Marițiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261 alin. (4) și ale art. 264 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Adrian Duhovnicu în Dosarul nr. 2.027/301/2021/a1 al Tribunalului București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.395D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției prin care acesta solicită să se admită excepția și să se dispună revizuirea și rejudecarea cauzei.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, pe de o parte, autorul excepției critică interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală de către judecătorul de cameră preliminară, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 264 din același act normativ nu au legătură cu soluționarea cauzei. În subsidiar, invocând Decizia nr. 743 din 14 decembrie 2023 și Decizia nr. 260 din 5 mai 2022, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:4. Prin Încheierea nr. 266/CP din 14 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.027/301/2021/a1, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261 alin. (4) și ale art. 264 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Adrian Duhovnicu cu ocazia soluționării unei contestații formulate împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, în practică, factorul poștal nu vine la apartament și nu face verificări privind persoana citată spre a-i înmâna personal citația (sau actul de procedură). Dispozițiile criticate încalcă dreptul la apărare pentru că nu asigură în mod obiectiv comunicarea citației sau a actului de procedură. Or, cunoașterea termenului procesului sau a termenului în care se poate exercita dreptul la apărare prin formularea de cereri/excepții în camera preliminară reprezintă o condiție a exercitării dreptului la apărare și a asigurării dreptului la un proces echitabil.6. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că cele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 103 din 23 februarie 2021 și Decizia nr. 558 din 19 septembrie 2017 sunt pe deplin aplicabile și în prezenta cauză, modalitatea de afișare a înștiințării reglementate de art. 264 raportat la art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală nefiind de natură să încalce dreptul la apărare al părții și nici accesul la justiție, în componenta dreptului la un proces echitabil. Astfel, afișarea înștiințării pe ușa locuinței persoanei citate în cazul în care aceasta nu a fost găsită are drept scop informarea persoanei cu privire la actele procedurale întocmite în cauză, existând un termen rezonabil la dispoziția părții pentru a ridica actul comunicat de la sediul instanței.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 261 alin. (4) și ale art. 264 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:– Art. 261 alin. (4):În lipsa persoanelor arătate la alin. (1) și (2), agentul este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru a-i înmâna citația. Când persoana citată nu poate fi găsită, agentul afișează pe ușa locuinței persoanei citate o înștiințare care trebuie să cuprindă:a) anul, luna, ziua și ora când depunerea sau, după caz, afișarea a fost făcută;b) numele și prenumele celui care a făcut afișarea și funcția acestuia;c) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința, respectiv sediul celui înștiințat;d) numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia;e) mențiunea că înștiințarea se referă la actul procedural al citației;f) mențiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația;g) mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;h) semnătura celui care a afișat înștiințarea.– Art. 264:(1) Comunicarea celorlalte acte de procedură se face potrivit dispozițiilor prevăzute în prezentul capitol.(2) În cazul persoanelor private de libertate, comunicarea celorlalte acte de procedură se face prin fax sau prin orice alt mijloc de comunicare electronică disponibil la locul de detenție.11. Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a analizat o critică de neconstituționalitate identică prin Decizia nr. 743 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 10 iulie 2024, paragrafele 13-20. Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile capitolului I din titlul VI din Codul de procedură penală reglementează materia citării, a comunicării actelor procedurale și a mandatului de aducere. Astfel, dispozițiile art. 257-267 din Codul de procedură penală stabilesc în detaliu aspecte ale comunicării actelor de procedură, precum modul de citare, conținutul citației, locul de citare, înmânarea citației, înmânarea citației altor persoane, imposibilitatea de a comunica citația, dovada de primire și procesul-verbal de predare a citației, incidente privind citarea, comunicarea altor acte procedurale, mandatul de aducere, executarea mandatului de aducere, accesul la bazele electronice de date.13. Curtea a observat că dispozițiile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd, în mod expres, că înmânarea citației trebuie făcută personal. Astfel, rezultă intenția legiuitorului de a reglementa, ca regulă, prevăzută la alin. (1) al art. 260 din Codul de procedură penală, înmânarea citației, în mod personal, persoanei citate, oriunde este găsită, cu condiția semnării dovezii de primire. În continuare, la alin. (2) al articolului anterior menționat, ca excepție de la această regulă, în situația refuzului primirii citației, au fost prevăzute afișarea pe ușa destinatarului a unei înștiințări de către persoana însărcinată să comunice citația și încheierea unui proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înștiințarea afișată, conform art. 260 alin. (2) din Codul de procedură penală, trebuie să cuprindă: anul, luna, ziua și ora când afișarea a fost făcută; numele și prenumele celui care a făcut afișarea și funcția acestuia; numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința, respectiv sediul celui înștiințat; numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia; mențiunea că înștiințarea se referă la actul procedural al citației; mențiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația; mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; semnătura celui care a afișat înștiințarea. Având în vedere aspectele mai sus enumerate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 260 din Codul de procedură penală prevăd datele pe care înștiințarea trebuie să le cuprindă, în scopul realizării unei informări exhaustive a persoanei citate, având calitatea de suspect sau de inculpat, cu privire la cauza în care este citată, inclusiv condițiile în care citația se consideră comunicată.14. De asemenea, Curtea a constatat că, în situațiile reglementate de art. 260 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, persoana citată este înștiințată atât cu privire la numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și la denumirea și sediul organului judiciar pe rolul căruia se află respectivul dosar, cât și cu privire la termenul în interiorul căruia trebuie să se prezinte pentru a-și ridica citația, așa încât acesteia îi sunt asigurate toate premisele pentru a intra în posesia informațiilor cuprinse, conform art. 258 alin. (1) din Codul de procedură penală, în conținutul citației. Așa fiind, suspectului sau inculpatului îi sunt asigurate, cu prilejul citării, premisele necesare prezenței sale în fața organului judiciar la termenul stabilit de acesta și ale pregătirii apărării, personal sau prin intermediul unui avocat. Pentru aceste considerente, Curtea a reținut că titularului citației îi sunt asigurate, prin procedura reglementată în textele criticate, toate garanțiile procesuale necesare exercitării drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 și 24 din Constituție, precum și la art. 6 din Convenție.15. Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că dispozițiile din Codul de procedură penală sunt de natură să asigure prezența în fața organelor judiciare a persoanelor citate, constituind, în acest fel, o garanție a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la apărare, și nu o încălcare a drepturilor fundamentale invocate de autorul excepției.16. Mai mult, Curtea a observat că nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la citare constituie cauză de nulitate relativă, conform art. 282 alin. (1) coroborat cu art. 281 din Codul de procedură penală. Acestea din urmă, fiind norme cu caracter general, prevăzute de legiuitor în partea generală a Codului de procedură penală, sunt aplicabile în privința tuturor cazurilor de nerespectare a dispozițiilor procesual penale care pot interveni pe tot parcursul procesului penal. Acest mecanism juridic de sancționare a nelegalei citări constituie o altă formă de garantare a drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 și 24 din Constituție.17. Totodată, Curtea a observat că prevederile art. 264 din Codul de procedură penală dispun cu privire la comunicarea celorlalte acte de procedură, care se face potrivit prevederilor capitolului referitor la citare. Curtea a apreciat că norma nu îngrădește în niciun fel dreptul la apărare al persoanei interesate, ci, dimpotrivă, reprezintă expresia dreptului la un proces echitabil, legiuitorul stabilind, astfel, procedura de urmat în cazul comunicării celorlalte acte de procedură. Împrejurarea că un act se consideră comunicat de la data expirării termenului stabilit de organul judiciar nu este de natură să împiedice accesul liber la justiție și să îngrădească dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este menită să asigure îndeplinirea condițiilor procedurale necesare pentru soluționarea litigiului dedus judecății.18. Curtea a constatat că, în această materie, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa de a stabili competența și procedura de judecată, inclusiv condițiile de exercitare a diferitelor drepturi procesuale. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate mai sus. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art. 264 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.19. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Adrian Duhovnicu în Dosarul nr. 2.027/301/2021/a1 al Tribunalului București - Secția I penală și constată că dispozițiile art. 261 alin. (4) și ale art. 264 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
-----