DECIZIE
DECIZIA nr. 159 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
|
Marian Enache |
- președinte |
|
Mihaela Ciochină |
- judecător |
|
Cristian Deliorga |
- judecător |
|
Dimitrie-Bogdan Licu |
- judecător |
|
Gheorghe Stan |
- judecător |
|
Livia Doina Stanciu |
- judecător |
|
Elena-Simina Tănăsescu |
- judecător |
|
Varga Attila |
- judecător |
|
Valentina Bărbățeanu |
- magistrat-asistent |
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:3. Prin încheierile din 19 mai 2020 și 14 iulie 2020, pronunțate în dosarele nr. 2.505/2/2019, nr. 4.853/2/2019 și nr. 5.581/2/2019, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45^1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv a prevederilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din aceeași lege. Excepția a fost ridicată de instanță, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a unor rezoluții de clasare emise de Inspecția Judiciară în urma verificărilor prealabile cercetării disciplinare a unor judecători, respectiv procurori.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, pe secții, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. Art. 134 alin. (3) statuează calea de atac la Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește hotărârile în materie disciplinară. Prin prevederile legale criticate, legiuitorul a optat pentru o soluție suplimentară în ceea ce privește procedurile disciplinare lato sensu, efectuând o delimitare neconstituțională între cauzele disciplinare în care Inspecția Judiciară decide clasarea plângerii/sesizării disciplinare îndreptate împotriva unui magistrat, prin comparație cu regimul juridic aferent pentru promovarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.5. În ipoteza contestațiilor împotriva rezoluțiilor de clasare dispuse de către Inspecția Judiciară, instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București, ca instanță de contencios administrativ, are, potrivit art. 45^1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, doar două variante de soluție, respectiv respingerea contestației, pe de o parte, și admiterea contestației, desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, pe de altă parte. Această împrejurare generează un evident fine de neprimire a unei eventuale cereri de obligare a Inspecției Judiciare să promoveze acțiunea disciplinară, situație care creează un cerc vicios și împiedică, practic, accesul liber la justiție al petentului, pentru că îl transformă într-un simplu act formal de sesizare a Curții de Apel București, care nu se poate substitui niciodată Inspecției Judiciare pentru a obliga la promovarea acțiunii disciplinare. Această împrejurare configurează prerogative neconstituționale pentru Inspecția Judiciară, limitând nejustificat dreptul de acces liber la justiție.6. Instanța de judecată autoare a excepției de neconstituționalitate critică, de asemenea, faptul că se acordă Curții de Apel București competența de a judeca în fond plângerile împotriva rezoluțiilor de clasare, deși Constituția stabilește un alt traseu procesual pentru orice dosar disciplinar, și anume în primă instanță la secția corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în calea de atac - indiferent cum alege legiuitorul să o numească -, dosarul disciplinar se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru identitate de rațiune, competența trebuie să fie perfect simetrică în cazul contestării rezoluțiilor de clasare și în cel al promovării acțiunilor disciplinare de către Inspecția Judiciară. Prin soluția aleasă de legiuitor au fost create în mod nejustificat două categorii diferite de dosare disciplinare: cele în care Inspecția Judiciară pune în mișcare acțiunea disciplinară, respectiv cele în care aceasta dispune clasarea, deși Legea fundamentală nu face o astfel de distincție.7. Ca atare, instanța autoare a excepției apreciază că prevederile art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituționale prin raportare la dispozițiile art. 133 și 134 din Constituție, cu trimitere și la art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se invocă și încălcarea dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității în fața legii, pornind de la premisa că toți cetățenii ar trebui să beneficieze în condiții egale de serviciul public al justiției, în sensul facilitării accesului la justiție, inclusiv sub aspectul competenței teritoriale a instanțelor de grad egal din întreaga țară. Sub acest aspect, competența teritorială exclusivă a Curții de Apel București acordă o nejustificată importanță unei instituții publice centrale în detrimentul justițiabililor, îngreunând în mod nejustificat accesul facil al acestora la o curte de apel din raza teritorială de domiciliu. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 45^1, respectiv cele ale art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. Din motivarea excepției rezultă că, în realitate, în toate cele trei dosare se critică doar alineatele (3)-(6) ale art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, acestea urmând să constituie obiect al excepției de neconstituționalitate. Textele de lege criticate aveau, la data ridicării excepției, următorul cuprins:– Art. 45^1 alin. (3)-(6):(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere.(4) Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:a) respingerea contestației;b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.(5) Hotărârea pronunțată potrivit dispozițiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.(6) Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare.12. Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar prevederile de lege cuprinse în Legea nr. 317/2004 pot forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabile în cauza aflată pe rolul Curții de Apel București, ținând seama de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sintagmă care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.13. În opinia instanței autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 133 privind rolul și structura Consiliului Superior al Magistraturii și art. 134 privind atribuțiile acestuia. De asemenea, se invocă și dispozițiile art. 6 - Procesul echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate în cauza de față, prin prisma unor critici similare, formulate de aceeași instanță și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. În acest sens sunt Decizia nr. 647 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 13 martie 2024, Decizia nr. 362 din 11 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 3 ianuarie 2025, sau Decizia nr. 658 din 3 decembrie 2024*), încă nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii. Făcând referire la Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 aprilie 2023, Curtea a observat, în ceea ce privește acțiunea disciplinară a judecătorilor și procurorilor, că legiuitorul român a adoptat o reglementare similară celei existente în alte state din Europa, prevăzând o fază administrativă, în cadrul căreia cercetarea disciplinară se efectuează de către inspectorii din cadrul Inspecției Judiciare, și o fază jurisdicțională, care se desfășoară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și ale Codului de procedură civilă. Totodată, Curtea a explicat pe larg procedura stabilirii răspunderii disciplinare a magistraților, descriind etapele pe care aceasta le presupune și constatând, în final, că nu poate reține critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Constituție și la art. 6 din Convenție în sensul că, în situația în care verificările sunt complete, dar soluția de clasare dispusă de Inspecția Judiciară este vădit netemeinică, instanța, potrivit legii, nu poate dispune nicio soluție.
*) Decizia Curții Constituționale nr. 658 din 3 decembrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 27 iunie 2025.15. În acest sens, în esență, Curtea a arătat că persoana care a formulat sesizarea disciplinară împotriva magistratului are posibilitatea efectivă să atace la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București rezoluția inspectorului-șef și rezoluția de clasare, iar instanța judecătorească poate dispune admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor, caz în care hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează să fie administrate pentru completarea verificărilor. De asemenea, această hotărâre judecătorească poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal. Curtea a concluzionat că toate aceste aspecte reprezintă garanții ale asigurării unui acces liber și efectiv la o instanță judecătorească, în sensul art. 21 din Constituție și al art. 6 din Convenție, și ale asigurării dreptului la un proces echitabil al persoanei care formulează o sesizare disciplinară împotriva unui magistrat. 16. În ceea ce privește susținerea instanței autoare a prezentei excepții de neconstituționalitate, conform căreia Constituția nu face nicio distincție între dosarele disciplinare finalizate cu emiterea unei rezoluții de clasare și cele în care sa dispus declanșarea acțiunii disciplinare, motiv pentru care competența de soluționare a contestațiilor împotriva rezoluțiilor de clasare ar trebui să fie reglementată în mod simetric cu cea corespunzătoare acțiunilor disciplinare promovate de către Inspecția Judiciară, Curtea a constatat că este neîntemeiată, întrucât Legea fundamentală nu face decât să stabilească generic rolul Consiliului Superior al Magistraturii de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, prin utilizarea, în cuprinsul art. 134 alin. (2), a sintagmei „potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică“, conferind legiuitorului competența să reglementeze în mod detaliat aspectele concrete ale acestei proceduri. Or, textele de lege criticate se înscriu chiar în această finalitate, dând expresie unei viziuni legislative care nu intră în contradicție cu principiile statuate în art. 133 și 134 din Constituție privitoare la rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii (Decizia nr. 658 din 3 decembrie 2024, precitată).17. Privitor la critica referitoare la competența teritorială exclusivă a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal de a judeca toate contestațiile introduse în materia rezoluțiilor de clasare, Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi reținută. Soluții legislative similare, cuprinse în alte acte normative, au fost analizate, în precedent, de Curtea Constituțională, care a constatat constituționalitatea acestora, raționamentele dezvoltate putând fi aplicate mutatis mutandis și în cauza de față. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 146 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 17 mai 2017, paragraful 22, Curtea a constatat că normele de procedură oferă garanții pentru exercitarea accesului la justiție prin instituirea, de exemplu, a posibilității depunerii cererii de chemare în judecată prin poștă, curier, fax sau prin poștă electronică, prin comunicarea către reclamant a întâmpinării, prin posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă, prin posibilitatea de a solicita efectuarea sau expedierea prin poștă de copii de pe actele din dosar etc. În argumentarea aceleiași idei, Curtea a observat, în jurisprudența sa, că nicio dispoziție din Legea fundamentală sau din acte normative internaționale în domeniul protecției drepturilor omului nu prevede interdicția instituirii unei anumite instanțe care să fie competentă să judece o cauză, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime (Decizia nr. 333 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 9 august 2018, paragraful 22).18. Curtea constată că soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față, având în vedere că nu au fost evidențiate elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 2.505/2/2019, nr. 4.853/2/2019 și nr. 5.581/2/2019 și constată că dispozițiile art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
prof. univ. dr. ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
-----