DECIZIA nr. 284 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Polystart Impex - S.R.L., cu sediul în Craiova, în Dosarul nr. 9.811/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 85 D/2021.2. La apelul nominal lipsește autoarea excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autoarea acesteia solicită completarea textului cu soluția legislativă prevăzută la art. 331 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Totodată, susține că autoarea excepției face referire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate. În subsidiar, pe fondul excepției de neconstituționalitate, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 11 iulie 2024.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 17 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.811/63/2016, Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Polystart Impex - S.R.L., cu sediul în Craiova, întro cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autoarei acesteia sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute la art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc numirea expertului, în faza urmăririi penale, prin ordonanță a organului de urmărire penală, fără a preciza în mod expres modalitatea efectivă de selecție a acestuia. Pentru acest motiv se susține că textul criticat trebuie completat cu prevederile art. 331 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care, conform art. 2 din același cod, constituie dreptul comun în materia analizată și care prevăd numirea expertului, în cazul în care părțile nu se învoiesc, prin tragere la sorți de către instanță. Având în vedere aceste considerente, se susține că și în cursul urmăririi penale numirea expertului de către organul judiciar trebuie realizată prin tragere la sorți, în prezența inculpatului. Se arată însă că dispozițiile legale criticate sunt interpretate de organele judiciare în mod diferit, în funcție de fazele procesului penal; în timp ce în faza urmăririi penale desemnarea expertului se face de către organul de urmărire penală, prin ordonanță, în faza judecății numirea expertului se face prin tragere la sorți, conform celor anterior arătate. Se susține că această interpretare și aplicare diferită a dispozițiilor legale criticate în cele două faze distincte ale procesului penal contravine dispozițiilor constituționale aleart. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii.6. Totodată, se afirmă că diferența anterior menționată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate discriminează inculpații aflați în faza urmăririi penale în raport cu cei aflați în faza judecății, întrucât creează în privința acestora un regim juridic diferit sub aspectul modalității de desemnare a expertului judiciar, diferență care nu este justificată de criterii raționale și obiective. Pentru aceste motive, se susține că textul criticat încalcă principiul egalității prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție.7. Se mai arată că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ce reglementează dreptul la un proces echitabil, prin faptul că, în faza urmării penale, permit organului judiciar să își desemneze propriul expert, care să efectueze o expertiză în susținerea acuzării, aspect care contravine caracterului inchizitorial al urmăririi penale ce rezultă din maniera de reglementare a acestei faze a procesului penal în Codul de procedură penală în vigoare. Se susține că regulile ce guvernează sistemul inchizitorial impun ca în faza urmăririi penale procurorul să administreze probe atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, în scopul aflării adevărului, principiu care este incompatibil cu desemnarea de către organul de urmărire penală a propriului expert care să contribuie exclusiv la formularea acuzării.8. În susținerea argumentelor mai sus arătate este descrisă situația de fapt din dosarul în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.9. Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se reține, în esență, că împrejurarea că organul de urmărire penală desemnează expertul în mod direct „fără tragere la sorți“ reprezintă o aplicare a prevederilor art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora urmărirea penală este nepublică și necontradictorie. Mai mult, se susține că invocarea procedurii „tragerii la sorți“ în vederea desemnării expertului în cursul cercetării judecătorești nu reprezintă o regulă de drept, nefiind aplicată, în mod unitar, de instanțele judecătorești.10. Se mai arată că, potrivit art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, organul îndreptățit să dispună efectuarea expertizei judiciare numește expertul sau, după caz, specialistul, indică în scris, prin încheiere sau prin ordonanță, obiectul expertizei și întrebările la care trebuie să răspundă acesta, stabilește data depunerii raportului de expertiză, fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, și comunică biroului local pentru expertize tehnice judiciare numele persoanei desemnate să efectueze expertiza. Totodată, părțile și subiecții procesuali principali sunt încunoștințați că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.11. Se susține că, astfel, a fost prevăzută atât posibilitatea părților de a face observații cu privire la întrebările la care expertul urmează să răspundă, cât și dreptul acestora de a cere modificarea sau completarea lor, precum și dreptul de numire a unui expert parte.12. Se apreciază că, prin acordarea dreptului de a apela la experți autorizați, li se asigură părților dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.13. Se arată, de asemenea, că inculpata face abstracție de dispozițiile subsecvente ale art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală care reglementează drepturile părților și ale subiecților procesuali principali, respectiv exercitarea dreptului la apărare, precum și de posibilitatea existenței unor situații în care, din cauza specificității obiectivelor la care trebuie să răspundă expertul, în lipsa unor opțiuni multiple, va fi desemnată singura persoana înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. În susținerea caracterului inadmisibil al excepției de neconstituționalitate sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 99 din 13 februarie 2007, nr. 490 din 29 mai 2007 și nr. 504 din 4 iulie 2017. Pe fond, se arată că prezenta excepție este neîntemeiată, făcându-se referire la considerentele Deciziei nr. 787 din 15 decembrie 2016, paragrafele 18-22.16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței.“19. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 763 din 18 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 10 martie 2022, și Decizia nr. 369 din 11 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1152 din 18 noiembrie 2024, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.21. Prin Decizia nr. 763 din 18 noiembrie 2021, precitată, paragrafele 19-27, Curtea a reținut că, potrivit art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertizele sunt dispuse atunci când, pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză, este necesară și opinia unui expert. Conform art. 172 alin. (2) din același act normativ, expertiza se dispune, în condițiile art. 100 din Codul de procedură penală referitor la administrarea probelor, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală ori de către instanța de judecată. Totodată, categoriile de expertize care pot fi dispuse sunt reglementate de art. 184-191 din Codul de procedură penală, și anume expertiza medico-legală psihiatrică (art. 184), autopsia medico-legală (art. 185), exhumarea (art. 186), autopsia medico-legală a fetusului sau a nou-născutului (art. 187), expertiza toxicologică (art. 188), examinarea medico-legală a persoanei (art. 189), examinarea fizică (art. 190) și expertiza genetică judiciară (art. 191). Cu toate că legiuitorul nu a definit toate categoriile anterior enumerate prin cuvântul „expertiză“, acestea sunt calificate în doctrină ca fiind tipuri de expertiză reglementate de Codul de procedură penală (a se vedea în același sens Decizia nr. 326 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 24 august 2021, paragraful 14).22. În continuare, în ceea ce privește numirea expertului de către organul judiciar, Curtea a observat că, potrivit art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței. Deși dispozițiile de lege criticate nu detaliază modalitatea efectivă prin care organul judiciar realizează numirea expertului, Curtea apreciază că aceste dispoziții trebuie interpretate și aplicate în conexiune cu ansamblul legislativ în materie. Astfel, dispozițiile Codului de procedură penală trebuie coroborate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările și completările ulterioare.23. În acest context, Curtea a reținut că expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. Expertiza tehnică judiciară poate fi efectuată de experți atestați în domeniile strict determinate prin Ordinul ministrului justiției nr. 199/C/2010 pentru aprobarea Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 4 februarie 2010, și, totodată, activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și modul de dobândire a calității de expert tehnic se organizează și se desfășoară în condițiile prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 2/2000.24. De asemenea, Curtea a arătat că, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, este expert tehnic judiciar orice persoană fizică ce dobândește această calitate în condițiile ordonanței și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit pe specialități și pe județe, respectiv pe municipiul București. În accepțiunea Ordonanței Guvernului nr. 2/2000, expertul oficial este persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar în condițiile actului normativ precizat și care este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari. Potrivit aceluiași act normativ, expertiza tehnică efectuată din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale de către expertul ori specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie „expertiză tehnică judiciară“ (art. 2). La cererea persoanelor fizice sau juridice se poate efectua „expertiză tehnică extrajudiciară“ (art. 3). Expertiza extrajudiciară se realizează, de asemenea, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2000, iar organizarea examenului în vederea atribuirii calității de expert tehnic extrajudiciar și eliberarea legitimației de expert tehnic extrajudiciar revin ministerelor și altor instituții centrale, fiecare în domeniul său de specialitate, stabilit conform legii (art. 27). Expertul tehnic extrajudiciar poate efectua numai expertize tehnice extrajudiciare în specialitatea pentru care a fost atestat, la solicitarea persoanelor fizice și juridice [art. 30 alin. (2)], de asemenea, expertiza tehnică extrajudiciară putând fi efectuată și de expertul tehnic judiciar, la solicitarea persoanelor fizice și juridice [art. 30 alin. (1)].25. Totodată, Curtea a reținut că expertiza este un mijloc de probă strict reglementat de Codul de procedură penală, fiind realizată de experți calificați drept persoane care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în cauzele penale. În aceste condiții, Curtea a observat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili sfera persoanelor care participă la înfăptuirea justiției de către instanțele judecătorești din punctul de vedere al efectuării expertizei, precum și condițiile de acces în profesia menționată, condiții care trebuie să asigure certitudinea îndeplinirii actului profesional în mod imparțial și la un standard ridicat. Or, prevederile legale precitate nu fac altceva decât să stabilească aceste condiții necesar a fi îndeplinite de persoanele care doresc dobândirea calității de expert judiciar. Curtea a constatat că dispozițiile legale precitate asigură, din punct de vedere normativ, imparțialitatea și un grad ridicat de profesionalism în întocmirea raportului de expertiză, raportul de expertiză întocmit de către experții tehnici judiciari și extrajudiciari fiind o garanție în sensul asigurării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.26. Mai mult, Curtea a constatat că imparțialitatea, transparența și corectitudinea expertizei sunt garantate de îndeplinirea condițiilor cerute de normele procesual penale în vigoare în activitatea de întocmire a raportului de expertiză. Astfel, Curtea a reținut că legiuitorul a reglementat o serie de incompatibilități referitoare la expert în cuprinsul art. 174 din Codul de procedură penală, potrivit căruia persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 din Codul de procedură penală nu poate fi desemnată ca expert, iar, în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările și concluziile acesteia. Totodată, în aceeași cauză, o persoană nu poate avea atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât și pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecții procesuali și, de asemenea, nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părți în aceeași cauză o persoană care funcționează în cadrul aceleiași instituții medico-legale, al aceluiași institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituției respective la solicitarea organului judiciar.27. De asemenea, Curtea a reținut că, atunci când instanța este cea care dispune efectuarea expertizei, obiectivele, desemnarea expertului, desemnarea experților consultanți, necesitatea acesteia sunt discutate în ședința publică, în contradictoriu cu toate părțile și toți subiecții procesuali principali din cauză, aceștia putând formula observații cu privire la întrebări, putând cere modificarea și completarea lor, putând formula obiecții și alte cereri [art. 177 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală]. De asemenea, părțile sau subiecții procesuali principali au dreptul să desemneze experți independenți autorizați care să participe la efectuarea expertizei [art. 172 alin. (8), art. 173 alin. (4), art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală], expertul-parte având aceleași drepturi pe care le are și expertul desemnat de către instanță, iar, în situația în care are o opinie diferită față de cea exprimată de expertul desemnat, expertul-parte poate întocmi un raport cu opinia separată ori poate consemna în raportul său eventualele inadvertențe pe care le constată. În situația în care expertiza a fost efectuată în lipsa părților ori a subiecților procesuali principali, aceștia sau avocatul lor sunt încunoștințați cu privire la întocmirea raportului de expertiză și cu privire la dreptul la studierea raportului [art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală]. De asemenea, raportul de expertiză va cuprinde, pe lângă mențiunile formale, prevăzute de art. 178 alin. (4) din Codul de procedură penală, și descrierea în amănunt a operațiilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, analiza acestor obiecții sau explicații, metodele, programele și echipamentele utilizate, iar, în final, concluziile, care trebuie să fie clare și neechivoce. Totodată, în cursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor ori concluziilor expertului [art. 179 alin. (1) din Codul de procedură penală], iar când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere ori din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert [art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală]. În același mod, se poate dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului [art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală].28. În egală măsură, Curtea a reținut că organul de urmărire penală sau instanța de judecată nu are obligația de a adopta concluziile raportului de expertiză, iar valoarea probantă a expertizelor nu este prestabilită de către Codul de procedură penală, aceasta fiind supusă, potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Așadar, toate probele trebuie raportate la ansamblul probator, acestea nefiind suficiente ca să asigure condamnarea unei persoane. De altfel, Curtea a constatat că dispunerea condamnării are loc doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, aspect de natură să confere procesului penal un caracter echitabil, în condițiile în care, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau a inculpatului.29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat decizia precitată, anterior menționate, își păstrează valabilitatea și în cauza de față.30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Polystart Impex - S.R.L., cu sediul în Craiova, în Dosarul nr. 9.811/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 173 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop
------