DECIZIA nr. 269 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 22, art. 25 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 coroborat cu art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (1) și (2) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Adrian Budur în Dosarul nr. 789/59/2020 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.021D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, prin prisma legăturii cu obiectul cauzei, întrucât aceste norme se referă la procedura de control al averilor. Or, cauza în care s-a invocat excepția are ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a autorului excepției. Cu privire la celelalte dispoziții criticate, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în această materie, respectiv Decizia nr. 42 din 30 ianuarie 2024.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 789/59/2020, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 coroborat cu art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (1) și (2) și ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Adrian Budur într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate (denumită în continuare Agenția) prin care s-a constatat că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, ca urmare a exercitării funcției de viceprimar și a calității de comerciant persoană fizică.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că potrivit art. 8 din Legea nr. 176/2010, scopul Agenției este acela de a asigura integritatea în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și de a preveni corupția instituțională și apariția unor stări de incompatibilitate a persoanelor care se află în exercitarea unor astfel de funcții. De asemenea, conform art. 17 alin. (5) și art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, Agenția întocmește două tipuri de rapoarte de evaluare, respectiv un raport de evaluare prin intermediul căruia constată că nu sunt îndeplinite condițiile stării de incompatibilitate și oferă sugestii pentru îndreptarea și evitarea unei stări de incompatibilitate viitoare [art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010] și un raport de evaluare prin intermediul căruia constată că sunt îndeplinite condițiile stării de incompatibilitate și aplică sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică pe o perioadă de 3 ani [art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010].6. Se consideră că, raportat la art. 8 din Legea nr. 176/2010, Agenția, prin aplicarea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, se abate, în mod discriminatoriu, de la scopul legii, acela de prevenire a unor stări de incompatibilitate.7. Se apreciază că tratamentul discriminator aplicat de Agenție se regăsește în rapoartele de evaluare pe care le întocmește, respectiv, în situația menționată la art. 17 alin. (5), Agenția întocmește un raport prin intermediul căruia oferă sugestii de îndreptare persoanei în cauză - acționând în conformitate cu scopul legii, iar, în situația de la art. 25 alin. (1) și (2), Agenția întocmește un raport prin intermediul căruia aplică, în principal, sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita o astfel de funcție, acționând în contradicție cu scopul legii, respectiv acela de a informa persoana despre starea de incompatibilitate și de a oferi o posibilitate pentru înlăturarea acelei stări. Or, acest tratament reglementat de Legea nr. 176/2010 este unul discriminatoriu, deoarece, la fel ca persoana aflată în situația reglementată de art. 17 alin (5), și persoana care se află într-o stare de incompatibilitate trebuie să fie informată și acesteia trebuie să i se ofere sugestii despre modalitatea de înlăturare a stării de incompatibilitate. Așadar, faptul că art. 17 alin. (5) și art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 stabilesc tratamente diferite pentru persoanele care se află în aceeași situație (persoanele care fac obiectul unor evaluări) contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție, întrucât o astfel de restrângere trebuie să fie proporțională și să nu fie aplicată în mod discriminatoriu.8. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 coroborat cu art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (2) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, în raport cu art. 16 alin. (1), art. 37, 41 și 53 din Constituție, se susține, în esență, faptul că Agenția, în baza Legii nr. 176/2010, sancționează, în mod discriminator, persoana care se află într-o stare de incompatibilitate, fără să îi ofere posibilitatea să remedieze incompatibilitatea, încălcându-i astfel dreptul de a fi aleasă într-o funcție publică și dreptul la muncă, reglementate de art. 37 și 41 din Constituție.9. Se consideră că prin aplicarea, în principal, a sancțiunii decăderii din dreptul de exercitare a unei funcții sau demnități publice pe o perioadă de 3 ani, în condițiile în care art. 8 din Legea nr. 176/2010 stabilește că Agenția trebuie să acționeze preventiv și să informeze persoanele în cauză, se încalcă dreptul la muncă, iar acesta, conform Constituției, nu poate fi îngrădit. Or, din analiza coroborată a art. 8, art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (2) și a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, se poate observa că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Constituție pentru restrângerea dreptului de a fi ales într-o funcție publică și a dreptului la muncă.10. Se afirmă că din analiza coroborată a acestor dispoziții legale se observă că Legea nr. 176/2010 instituie în sarcina Agenției un rol activ în prevenirea și informarea persoanelor care sunt într-o stare de incompatibilitate. Or, aplicarea unei astfel de sancțiuni - decăderea din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică pe o perioadă de 3 ani - este nejustificată și în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 37, 41 și 53 din Constituție. Așadar, pentru restrângerea unor astfel de drepturi fundamentale, Agenția trebuie, în primul rând, să aducă la cunoștința persoanei respective starea de incompatibilitate și să îi acorde un termen pentru a o remedia. Ca atare, în măsura în care nu se procedează în acest fel, restrângerea dreptului de a fi ales și a dreptului la muncă este neconstituțională, art. 8, art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (2) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 fiind în contradicție cu Legea fundamentală.11. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege pretins discriminatorii nu par să contravină reglementărilor din Constituție, având în vedere că autorul excepției tinde să compare procedura cercetării averilor nejustificate cu procedura cercetării stării de incompatibilitate, făcând abstracție de împrejurarea că art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 are în vedere situația în care inspectorul de integritate consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la alin. (1) al aceluiași art. 17, care la rândul său se referă la cazul în care „sunt identificate în continuare... diferențe semnificative în sensul prevederilor art. 18“. Prin urmare, art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 vizează ipoteza inexistenței unei diferențe nejustificate în dobândirea averii, iar nu aceea în care se propun eventuale sugestii de îndreptare. Totodată, îngrădirea dreptului la muncă nu pare să subziste, în condițiile în care decăderea reglementată de lege în cazul constatării stării de incompatibilitate vizează numai anumite categorii de funcții publice, autorul având posibilitatea de a-și exercita acest drept prin orientarea spre activități de altă natură, iar limitarea are un caracter temporar.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 8 coroborat cu art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (1) și (2) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare. Însă, din analiza notelor autorului excepției, Curtea constată că, în realitate, art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 constituie un argument în susținerea criticilor de neconstituționalitate formulate, așa încât obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 8 coroborat cu art. 22, art. 25 alin. (1) și (2) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora:– Art. 8:(1) Scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate.(2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenției se desfășoară cu privire la situația averii existente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, a conflictelor de interese și a incompatibilităților persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispozițiile actelor normative în vigoare.(3) Principiile după care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii.– Art. 22:(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.(2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.(3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile.(4) Dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condițiile art. 17 alin. (5) teza a doua.– Art. 25:(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.– Art. 26 alin. (3):Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.16. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 37 cu privire la dreptul de a fi ales, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate cuprind reglementări cu privire la scopul Agenției, activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate, posibilitatea contestării raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității de către persoana care face obiectul evaluării și sancționarea încălcării obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.18. Sintetizând susținerile autorului excepției, Curtea reține că, în esență, acesta, comparând situații de fapt și ipoteze legale diferite ce vizează procedura de evaluare a averilor și cea privind cercetarea stării de incompatibilitate, apreciază că dispozițiile de lege aplicabile evaluării averilor ar trebui să fie incidente și în situațiile stării de incompatibilitate.19. Din această perspectivă, a comparării situațiilor de fapt cu ipoteze legale diferite, Curtea observă că autorul critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenție cu ocazia întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a acestuia, aspect ce excedează controlului de constituționalitate. În acest sens Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății.20. Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a statuat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două operațiuni juridice, interpretarea, respectiv aplicarea legii, instanța de contencios constituțional a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, instanțele judecătorești dispunând de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea în acest sens Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 164 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 20).21. Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor legale este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. De asemenea, Curtea a subliniat în mod constant în jurisprudența sa că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a sferei sale de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea în acest sens Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 294 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 27).22. Ca atare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională aplicarea și interpretarea legii, acestea constituind atribuția exclusivă a instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și a instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.23. De altfel, în jurisprudența sa în materia analizată, Curtea a reținut că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul funcțiilor publice la care textele de lege criticate fac referire revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenție, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului asigurării imparțialității, protejării interesului public și evitării conflictului de interese (a se vedea în acest sens Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27).24. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, este inadmisibilă.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 coroborat cu art. 22, art. 25 alin. (1) și (2) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Adrian Budur în Dosarul nr. 789/59/2020 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Bianca Drăghici
-----