DECIZIA nr. 246 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011, excepție ridicată de Vasile Voinescu în Dosarul nr. 1.686/63/2020 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 76D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile de lege criticate nu încalcă dreptul la muncă. Astfel, stabilirea unei vârste de pensionare dincolo de care dreptul la muncă poate fi condiționat de anumite acorduri sau avize nu reprezintă o încălcare a art. 41 din Constituție. De asemenea, dispozițiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 16 din Constituție.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 6 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.686/63/2020, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Voinescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins acțiunea formulată de autorul excepției de neconstituționalitate privind anularea hotărârii Consiliului de administrație al Inspectoratului Școlar Județean Dolj prin care s-a respins cererea sa de menținere în activitate ca profesor după împlinirea vârstei legale de pensionare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că dreptul de a cere continuarea activității, prevăzut de textul de lege, poate fi restrâns prin acte administrative emise de Guvern ori de ministrul educației naționale.6. În acest sens autorul excepției de neconstituționalitate invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia trăsătura esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției și obligativitatea respectării legii, iar una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. Astfel, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat (deciziile nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 234 din 5 iulie 2001, nr. 53 din 25 ianuarie 2011, nr. 1 din 10 ianuarie 2014, nr. 22 din 27 ianuarie 2004 și nr. 13 din 9 februarie 1999). De asemenea, se invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, sau Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 34).7. Se arată că în cazul dispozițiilor art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, cu referire la sintagma „conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației naționale“, nu sunt îndeplinite aceste cerințe. Astfel, după ce textul de lege criticat reglementează dreptul cadrului didactic de a continua activitatea după vârsta standard de pensionare, cu respectarea condițiilor legale, este inserată sintagma sus-menționată, text ambiguu și lipsit de precizie, întrucât nu se precizează clar obiectul de reglementare al metodologiei, lăsând loc arbitrarului și permițând ministrului educației să stabilească restricții suplimentare de exercitare a dreptului, deși acestea nu sunt prevăzute de textul de lege. Se încalcă, astfel, dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.8. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, se susține că dispozițiile criticate creează un drept al personalului didactic care îndeplinește condițiile prevăzute de lege de a continua să presteze activitate didactică și după împlinirea vârstei standard de pensionare (reglementată de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii la 65 de ani), la cererea acestuia, constituind o excepție de la principiul încetării raporturilor de muncă la împlinirea vârstei de 65 de ani. Sintagma „poate fi menținut anual, la cerere“ nu are și nu poate avea semnificația că angajatorul are un drept discreționar de apreciere asupra unei astfel de solicitări, ci înseamnă doar că titularul dreptului nu poate fi obligat să rămână în activitate și după împlinirea vârstei standard de pensionare, fiind necesară cererea acestuia, munca forțată fiind de altfel prohibită.9. În acest sens se susține că dreptul la muncă este unul dintre drepturile fundamentale ale persoanei și nu poate fi limitat decât în condițiile art. 53 din Constituție, adică numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Totodată, potrivit art. 53 alin. (2) din Constituție, restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.10. Or, în speță, cazurile în care poate fi respinsă cererea de continuare a activității, ceea ce presupune o restrângere a dreptului la muncă, sunt stabilite printr-un act administrativ, respectiv printr-un ordin al ministrului. Mai exact, chiar dacă persoana care își exercită dreptul de a continua activitatea îndeplinește cerințele prevăzute de art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 (calitatea de personal didactic de predare titular din învățământul preuniversitar, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită), acesteia îi poate fi refuzată manifestarea de voință de a continua activitatea peste vârsta de 65 de ani pe baza unor criterii stabilite arbitrar printr-un act cu caracter infralegal, respectiv un ordin al ministrului. Prin urmare, textul criticat nu îndeplinește exigențele de constituționalitate, în măsura în care permite îngrădirea dreptului constituțional la muncă prin acte administrative, respectiv prin ordine ale ministrului.11. Se mai susține că textul de lege criticat încalcă și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, sens în care se invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, potrivit căreia principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Or, dispozițiile art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, prin modul de interpretare, sunt de natură să creeze inegalități nejustificate între persoane aflate, practic, în situații identice, respectiv cadre didactice ce îndeplinesc condițiile legale și care solicită continuarea activității. În esență, în absența oricărui motiv pertinent, unele cadre didactice își pot continua activitatea, iar altele nu, chiar dacă îndeplinesc toate cerințele legale, în funcție de criterii stabilite arbitrar prin acte administrative, respectiv ordin al ministrului. De altfel, chiar în speță, Consiliul de administrație al Inspectoratului Școlar Județean Dolj, în aceeași ședință, a invalidat cererea de continuare a activității pentru doar două cadre didactice și a validat cererile altor zeci de cadre didactice, doar pe baza criteriilor arbitrare ale ordinului ministrului, în condițiile în care toate cadrele didactice îndeplineau, practic, toate cerințele legale.12. Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate. Astfel, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar, cuprins în Legea nr. 1/2011, face parte dintre materiile rezervate legii organice. Statutul juridic al personalului didactic din învățământul preuniversitar se întemeiază pe un regim juridic statutar, potrivit art. 232 lit. c) din Legea nr. 1/2011, acesta reglementând condițiile și modalitățile de eliberare din aceste posturi și funcții, de încetare a activității și de pensionare a personalului didactic și didactic auxiliar. Elementele esențiale referitoare la nașterea, executarea și încetarea raporturilor de muncă, inclusiv prin pensionare, ale personalului didactic din învățământul preuniversitar se referă în mod intrinsec la statutul acestuia. În aceste condiții, instanța apreciază că modalitatea prin care un cadru didactic din învățământul preuniversitar își poate continua activitatea didactică după împlinirea vârstei de pensionare ține de statutul acestuia și, prin urmare, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, prin lege organică. Pe de altă parte, instanța arată că dispozițiile criticate deleagă ministrului educației naționale dreptul de a stabili în mod concret condițiile în care se poate aproba continuarea activității didactice după împlinirea vârstei standard de pensionare, fără a preciza în mod clar obiectul de reglementare al metodologiei și fără a stabili în mod concret limitele în care poate reglementa ministrul. Or, delegarea atribuției de a stabili aceste norme către un reprezentant al executivului, prin emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, nu respectă exigențele principiului constituțional al securității juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii. În cauză, reglementarea unor elemente esențiale ale raportului de muncă al personalului didactic din învățământul preuniversitar cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, constând în modul în care acest personal poate fi menținut ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta standard de pensionare, circumscrisă statutului personalului didactic din învățământul superior, printr-un act administrativ, ce are caracter infralegal, nu respectă exigențele de stabilitate și previzibilitate ale normei legale, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. De asemenea, instanța apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât dreptul la muncă al personalului didactic din învățământul preuniversitar, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, poate fi îngrădit prin acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, deși statutul personalului didactic este reglementat printr-o lege organică. Totodată, instanța consideră că dispozițiile criticate încalcă și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât prin posibilitatea acordată unui reprezentant al executivului de a emite reglementări care afectează statutul personalului didactic se creează diferențe de tratament între cadre didactice aflate în situații similare, ca urmare a unor acte administrative cu caracter infralegislativ.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 284 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: „Personalul didactic de predare titular din învățământul preuniversitar, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită, poate fi menținut ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta standard de pensionare, anual, la cerere, conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației naționale.“ Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile criticate din Legea nr. 1/2011 (care fac parte din capitolul I - Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar al titlului IV) au fost abrogate prin Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023. Având însă în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra dispozițiilor de lege indicate de autorul excepției, care sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și în art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate din Legea nr. 1/2011 stabilesc condițiile în care se poate aproba de către inspectoratul școlar județean pentru personalul didactic de predare titular din învățământul preuniversitar continuarea activității didactice după împlinirea vârstei standard de pensionare. Astfel, personalul didactic de predare titular din învățământul preuniversitar, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită, poate fi menținut ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta standard de pensionare, anual, la cerere, conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației naționale.19. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste dispoziții de lege sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că dreptul de a cere continuarea activității prevăzut de textul de lege poate fi restrâns prin acte administrative emise de Guvern ori de ministrul educației naționale.20. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în realitate, aspectele criticate de autorul excepției de neconstituționalitate vizează aplicarea dispozițiilor din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2020-2021, aprobată prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5.259/2019 (abrogată în prezent, dar aplicabilă litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate).21. Or, susținerile autorului excepției referitoare la interpretarea dispozițiilor de lege care prevăd condițiile pentru menținerea în activitate a cadrului didactic după împlinirea vârstei de pensionare reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției.22. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea în acest sens Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 164 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 20).23. Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor juridice este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului acestora, fiind o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situații de fapt concrete, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea în mod constant în jurisprudența sa, interpretarea legilor este operațiunea rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea în acest sens Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 294 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 27).24. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.25. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011, excepție ridicată de Vasile Voinescu în Dosarul nr. 1.686/63/2020 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 mai 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean
-----