DECIZIA nr. 324 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Claudia Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 495 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Industrial Software - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 1.706/85/2019 al Tribunalului Sibiu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 685D/2020.2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepției, avocații Cristina Trelea și Andrei Adrian Georgescu, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent-șef învederează că autoarea excepției a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care susține admiterea excepției de neconstituționalitate. 4. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentanților convenționali ai autoarei excepției. Doamna avocat Cristina Trelea arată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în anul 2019, ca urmare a faptului că procurorul, în aplicarea dispozițiilor legale criticate, a dispus comunicarea la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu a informării privind punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a autoarei excepției. Or, începând cu acest moment și până în prezent, orice act eliberat de autoritatea publică antereferită include menționarea acestor aspecte. Situația astfel creată, specifică persoanelor juridice, permite o aplicare mutatis mutandis a regimului juridic specific cazierului judiciar, întrucât informații privind situația juridică a unei societăți, în curs sau finalizate, sunt disponibile oricărei persoane care accesează digital istoricul respectivei societăți pe platforma registrului comerțului sau acelei persoane interesate care poate obține, la cerere, în schimbul unei taxe modice și având unele date de identificare a societății, documente precum certificatul constatator. În sprijinul acestei comparații sunt amintite Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar și dispozițiile penale introduse în Codul penal în anul 2006, prin care este reglementată instituția răspunderii penale a persoanei juridice. Ca efect al aplicării dispozițiilor legale criticate, începând cu anul 2019, s-a produs o restrângere a drepturilor autoarei excepției prin generarea unei relații de neîncredere față de societate atât din partea partenerilor contractuali internaționali, care sunt obligați să aplice în prealabil procedurile de verificare a integrității eventualilor parteneri de afaceri, cât și din partea angajaților societății, care au demisionat, dar și în relația cu instituțiile bancare, care pot să nu mai acorde finanțări în considerarea gradului de risc pe care societatea respectivă îl prezintă în baza înscrisului furnizat de registrul comerțului. De asemenea, societatea autoare a excepției este considerabil afectată și prin restrângerea dreptului de a participa la proceduri de achiziții publice, în condițiile în care aproximativ 80% din activitatea sa se desfășura în relație cu autoritățile publice.5. În concluzie, doamna avocat susține încălcarea prezumției de nevinovăție, pornind de la compararea situației de față cu procedurile legale prin care se obțin certificatele de cazier judiciar de către persoanele fizice și de către persoanele juridice. Consideră că efectele care se produc asupra societății prin prisma mențiunilor înscrise într-un registru cu caracter public aflat la registrul comerțului sunt similare pedepselor prevăzute de Codul penal pentru persoanele juridice. Nu în ultimul rând, semnalează caracterul neclar al textelor de lege criticate și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru toate motivele prezentate oral în mod succint și detaliate exhaustiv în notele scrise depuse anterior la dosar.6. Având cuvântul, domnul avocat Andrei Adrian Georgescu susține, pentru autoarea excepției, admiterea acesteia, invocând încălcarea gravă a art. 16 și art. 45 din Constituție. Arată că procedura informării privind starea juridică a persoanei juridice din partea organelor penale către organele de înființare a respectivei persoane juridice a fost reglementată în planul legislației penale în anul 2006, în contextul legii anterioare a cazierului judiciar, Legea nr. 290/2004, astfel că aceasta pare redundantă. Spre deosebire însă de regimul juridic al cazierului judiciar aplicabil persoanelor fizice, doar în privința persoanelor juridice sunt transmise comunicări referitoare la acte procesuale penale precum începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată, acte procesuale care dobândesc caracter public prin accesarea sau solicitarea de către persoanele interesate, ceea ce duce la încălcarea flagrantă a principiului egalității persoanelor în fața legii, reglementat de art. 16 din Constituție, fără nicio distincție între persoanele fizice și persoanele juridice. Astfel, comunicarea acestor acte procesuale și dobândirea caracterului public de către acestea nu pot fi justificate prin rațiuni ce țin de scopul legii - informarea și garantarea executării pedepsei -, întrucât nu aceste acte procesuale garantează punerea în executare a pedepsei, ci doar hotărârea judecătorească definitivă. În ipoteza în care Curtea Constituțională ar considera textul legal criticat ca fiind conform exigențelor impuse de principiul egalității persoanelor în fața legii, se pune problema imprevizibilității acestuia prin prisma caracterului public al informațiilor comunicate autorității de înființare sau de autorizare a persoanei juridice, în condițiile în care informații similare cu referire la persoane fizice, prevăzute de Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, nu au caracter public și nu pot fi accesate de către orice persoană. Consideră, așadar, că informarea în discuție ar trebui să se adreseze exclusiv autorității publice de înființare sau de autorizare a persoanei juridice și să nu aibă caracter public. Prin urmare, apreciază util ca printr-o decizie interpretativă Curtea Constituțională să precizeze faptul că textul criticat este constituțional atât timp cât informațiile comunicate de către organele penale către registrul comerțului nu au caracter public. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Consideră că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate, care se întemeiază, în principal, pe comparația dintre persoanele fizice și persoanele juridice sub aspectul regimului juridic al cazierului judiciar, respectiv al emiterii certificatului constatator, întrucât cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, ce nu pot fi comparate. În plus, arată că este firesc ca o persoană să fie în deplină cunoștință a tuturor informațiilor relevante pentru a decide dacă va desfășura sau nu va desfășura raporturi comerciale cu o anumită persoană juridică.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8. Prin Decizia nr. 72 din 27 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.706/85/2019, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 495 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Industrial Software - S.R.L. din Sibiu într-o cauză referitoare, în esență, la înregistrarea din oficiu de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu a informării transmise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a societății anterior menționate. Curtea Constituțională a fost sesizată în urma admiterii căii de atac formulate de autoare împotriva încheierii prin care Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție. 9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum este consemnată în actul de sesizare a Curții, autoarea susține că dispozițiile legale criticate, care prevăd procedura de informare de către procuror a organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridică cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a respectivei persoane juridice, sunt de natură să afecteze desfășurarea activității de zi cu zi a societății, să creeze suspiciuni și sentimente de neîncredere publică, fiindu-i astfel atinsă reputația, imaginea, credibilitatea și stabilitatea, toate acestea având consecințe negative în plan economic, pe fondul vitezei de circulație a informațiilor. Mențiunea operată din oficiu de oficiul registrului comerțului privind punerea în mișcare a acțiunii penale aduce atingere libertății economice prin includerea în certificatul constatator a unor mențiuni care nu pot fi îndreptate decât după câțiva ani, având în vedere durata unui proces penal, și prejudiciază inclusiv persoanele fizice care beneficiază de pe urma bunăstării societății. 10. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat dând expresie doar unei obligații de informare a procurorului cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale, fără ca aceasta să însemne condamnarea persoanei juridice sau încălcarea drepturilor invocate de autoarea excepției. Instanța consideră că este necesar ca orice persoană să cunoască exact care este statutul unei persoane juridice cu care dorește să intre în relații economice și că emiterea certificatului constatator este utilă și necesară în cadrul relațiilor comerciale. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 495 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul de procedură penală, cu următoarea redactare: – Art. 495 - Procedura de informare:(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, comunică organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridică punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a persoanei juridice, la data dispunerii acestor măsuri, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.(2) În cazul instituțiilor care nu sunt supuse condiției înregistrării sau autorizării pentru a dobândi personalitate juridică, informarea prevăzută la alin. (1) se face către organul care a înființat acea instituție.(3) Organele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în copie certificată, orice mențiune înregistrată de acestea cu privire la persoana juridică. (...)(5) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul luării măsurilor preventive față de persoana juridică.15. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi, referitoare la protecția proprietății private, art. 45 - Libertatea economică și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitoare la principiile economiei de piață și obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia reclamă prejudiciile aduse imaginii și reputației sale prin aceea că, pentru situația în care împotriva unei persoane juridice a început urmărirea penală, textele de lege criticate prevăd obligația procurorului de a informa organul care a autorizat înființarea persoanei juridice și organul care a înregistrat persoana juridică despre punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a respectivei persoane juridice, la data dispunerii acestor măsuri sau a luării măsurilor preventive față de aceasta, astfel încât respectivul organ să efectueze mențiunile corespunzătoare.17. Dispozițiile de lege criticate fac parte din capitolul II - Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, care reprezintă una dintre procedurile speciale stabilite în titlul IV al Codului de procedură penală. Sub aspectul dreptului penal material, instituția răspunderii penale a persoanei juridice este reglementată în titlul VI al actualului Cod penal, fiind introdusă inițial în dreptul penal român prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006 (pentru instituția răspunderii penale a persoanei juridice a se vedea, pe larg, Decizia nr. 302 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1166 din 2 decembrie 2020, paragrafele 11-21, și Decizia nr. 156 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 8 iunie 2018, paragrafele 20-37).18. Potrivit noii politici penale a legiuitorului, persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice (art. 135 - Codul penal). Legiuitorul a prevăzut în privința răspunderii penale a persoanei juridice formele de vinovăție reglementate la art. 16 din Codul penal, adaptate manierei în care aceasta își desfășoară activitățile și poate săvârși fapte de natură penală, respectiv prin intermediul unui organ sau reprezentant al său. În vederea tragerii la răspundere penală a persoanei juridice, art. 136 din Codul penal reglementează pedepsele aplicabile persoanei juridice, și anume: pedeapsa principală a amenzii și o serie de pedepse complementare, respectiv: dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de la unu la 3 ani; plasarea sub supraveghere judiciară; afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare.19. Având în vedere, pe de o parte, calitatea specială de persoană juridică a subiectului activ al unei infracțiuni și relațiile de natură economico-financiară în care acesta se află cu alte persoane (fizice sau juridice) în desfășurarea zilnică a activității sale profesionale, și, pe de altă parte, natura pedepselor penale aplicabile acesteia, mai sus redate, concretizate uneori în dizolvarea persoanei juridice sau suspendarea activității acesteia, apare firească obligația procurorului de a informa organele abilitate cu înființarea și înregistrarea persoanei juridice cu privire la măsurile penale dispuse față de aceasta, ulterior începerii urmăririi penale, astfel încât, prin publicarea de către oficiul registrului comerțului a acestor informații, partenerii economici să fie notificați și avizați cu privire la situația respectivei persoane juridice. 20. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive pot fi dispuse însă o serie de alte măsuri care afectează activitatea și patrimoniul persoanei juridice în cauză și, implicit, pe cea a societăților sau persoanelor cu care aceasta se află în relații comerciale, în acest sens fiind măsurile preventive și măsurile asigurătorii.21. Astfel, în cursul urmăririi penale sau al judecății, judecătorul de drepturi și libertăți sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară sau instanța poate dispune măsurile preventive prevăzute la art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală, și anume: a) interdicția inițierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) interdicția inițierii ori, după caz, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începută anterior sau în cursul urmăririi penale; c) interzicerea unor operațiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolvența persoanei juridice; d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar; e) interzicerea desfășurării activităților de natura celor cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea. De asemenea, potrivit art. 494 din Codul de procedură penală, împotriva persoanei juridice pot fi dispuse, în mod corespunzător, măsurile asigurătorii cuprinse la art. 249-256 și la art. 549^1 din același cod.22. Referitor la scopul instituirii măsurilor preventive față de o persoana juridică cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni, Curtea Constituțională a reținut că acestea reprezintă modalități concrete prin care statul veghează la securitatea circuitului comercial și asigură acel climat de ordine și încredere la nivel economic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 896 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, sau Decizia nr. 139 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 6 mai 2016, paragraful 45).23. Prin urmare, obligația procurorului de informare a oficiului registrului comerțului cu privire la măsurile dispuse față de un operator economic (punerea în mișcare a acțiunii penale, trimiterea în judecată și măsurile preventive) răspunde imperativului de siguranță a circuitului comercial necesar desfășurării unei bune și sigure vieți economice. Această obligație a procurorului corespunde dreptului la informație consacrat, de principiu, în art. 31 din Constituție, drept corelativ în acest caz pe care îl au toți participanții la relațiile comerciale și care se concretizează prin posibilitatea de a avea la dispoziție date reale ce ar putea influența derularea relațiilor comerciale/de afaceri în care sunt implicați sau pe care ar dori să le inițieze cu respectiva persoană juridică. În virtutea art. 135 alin. (2) din Constituție, statul are obligația să protejeze concurența loială și să creeze un mediu favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, astfel că punerea la dispoziție a anumitor informații cu privire la situația juridică a persoanelor juridice reprezintă o modalitate de realizare a unei astfel de obligații de mijloace, de natură să ofere mediului de afaceri stabilitate și un context predictibil pentru desfășurarea vieții economice. Acesta este și scopul legitim pentru care legiuitorul a impus profesioniștilor condiții stricte de înregistrare (guvernate de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, în prezent abrogată) și de raportare a evenimentelor ce definesc desfășurarea activității lor economice, aceste date, dintre care unele au caracter public, fiind gestionate de oficiul registrului comerțului, instituție publică aflată în subordinea Ministerului Justiției. Potrivit art. 2^1 din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost completată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 152/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul înregistrării în registrul comerțului (lege în prezent abrogată, dar aplicabilă temporal în speță), prin sistemul de interconectare a registrelor comerțului, Registrul central al comerțului pune la dispoziție publicului documentele și informațiile referitoare la profesioniștii înregistrați în registrul comerțului.24. Faptul că anumite informații referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale, trimiterea în judecată sau luarea unor măsuri preventive devin opozabile erga omnes prin publicarea lor de către oficiul registrului comerțului nu poate impieta asupra dreptului la protecția proprietății private, asupra libertății economice sau principiilor economiei de piață, statuate în art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45 și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât măsurile dispuse nu sunt ireversibile și nu cantonează vinovăția persoanei juridice câtă vreme nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă, ci urmărește exclusiv informarea și, implicit, protejarea celorlalți profesioniști sau persoane fizice care se află sau s-ar putea afla în relații comerciale cu respectiva persoană juridică.25. Totodată, Curtea observă că autoarea excepției a susținut, atât în cuprinsul notelor scrise transmise la dosar ulterior sesizării sale, cât și prin concluziile orale prezentate în ședința publică de judecată, contrarietatea textelor legale criticate față de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 16 și art. 53 din Constituție, invocate din perspectiva lipsei de previzibilitate și, respectiv, a generării unei situații discriminatorii a persoanelor juridice în raport cu persoanele fizice sub aspectul informațiilor privind starea juridică a acestora și eventualul lor caracter public, precum și față de prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pretins încălcate din perspectiva respectării prezumției de nevinovăție. Curtea constată însă că aceste critici nu pot fi analizate, întrucât au fost formulate direct în fața sa și nu în fața instanței judecătorești, ceea ce a dus la imposibilitatea punerii lor în discuția părților la momentul ridicării excepției de neconstituționalitate. Este adevărat că prezenta excepție a fost transmisă direct Curții Constituționale de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă, în urma admiterii căii de atac formulate împotriva unei încheieri prin care, printre altele, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, însă criticile de neconstituționalitate anterior menționate nu au fost formulate nici în fața Tribunalului Sibiu, nici în fața instanței de control judiciar, ci direct în fața Curții Constituționale. Or, Curtea a statuat în jurisprudența sa că invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței de judecată, contravine art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată (Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, și Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008). De altfel, Curtea a stabilit că invocarea în fața sa, în cadrul unei excepții de neconstituționalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legătură cu cel invocat în sesizare și nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificația ridicării unei excepții direct în fața Curții, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Industrial Software - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 1.706/85/2019 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 495 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent-șef,Claudia Margareta Krupenschi
----