DECIZIA nr. 611 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi ale art. 39 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și ale art. 39 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, excepție ridicată de Sîntion Marian Rolf în Dosarul nr. 18.227/299/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.747D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, fiind vorba despre o problemă de aplicare a legii.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 18.227/299/2017, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și ale art. 39 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, excepție ridicată de Sîntion Marian Rolf într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate permit arbitrariul, având în vedere că Ministerul Afacerilor Interne poate folosi toate cele 6 sectoare administrative ale municipiului București cu titlu de sediu, comparativ cu obligația creditorului de a se raporta la un singur sector, indicat de debitor în procedurile judiciare, după cum crede de cuviință.6. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.7. Instanța judecătorească arată că efectuarea examenului de constituționalitate cu privire la dispozițiile legale criticate impune verificarea funcționalității mecanismului instituit prin aceste acte normative pentru realizarea procedurii de executare silită, având în vedere că debitorul Ministerul Afacerilor Interne poate beneficia de oricare dintre sediile sale existente în fiecare din cele 6 sectoare ale municipiului București, pe când creditorul trebuie să depună cererea de executare silită doar la executorul judecătoresc existent pe raza unui singur sector al municipiului București.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și ale art. 39 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, aprobată prin Legea nr. 15/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 19 februarie 2008, precum și ale art. 39 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001.
Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 se referă la rolul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și la faptul că are sediul în municipiul București.– Art. 39 din Legea nr. 90/2001 are următoarea formulare: „Ministerele au personalitate juridică și au sediul în municipiul București.“12. Curtea observă că Legea nr. 90/2001 a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, întrucât continuă să își producă efecte juridice în cauză.13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, în art. 15 - Universalitatea, în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 21 - Accesul liber la justiție, în art. 24 - Dreptul la apărare, în art. 44 - Dreptul de proprietate privată, în art. 47 - Nivelul de trai, în art. 51 - Dreptul de petiționare, în art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și în art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate, în sensul fixării adresei unice a Ministerului Afacerilor Interne. Așadar, excepția de neconstituționalitate vizează și o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanță constituțională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate, dat fiind faptul că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanța constituțională a omisiunii legislative, a se vedea și Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55).15. De asemenea, autoarea excepției de neconstituționalitate se referă și la aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii. Or, aceste chestiuni, excedează sferei contenciosului constituțional și țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție este singura competentă să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și ale art. 39 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, excepție ridicată de Sîntion Marian Rolf în Dosarul nr. 18.227/299/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Fabian Niculae
----