DECIZIA nr. 243 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 20-22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, precum şi ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia-Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și art. 20-22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, precum și ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Ilie Costeluș Gheorghe în Dosarul nr. 667/54/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.343D/2020.2. La apelul nominal, răspunde autorul excepției de neconstituționalitate Ilie Costeluș Gheorghe, personal. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 870D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Florea Neacșu în Dosarul nr. 686/54/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autorul excepției de neconstituționalitate Ilie Costeluș Gheorghe lasă la aprecierea Curții, iar reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 870D/2021 la Dosarul nr. 2.343D/2020, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate Ilie Costeluș Gheorghe, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că Agenția Națională de Integritate desfășoară, în realitate, o activitate de urmărire penală, ceea ce este neconstituțional. În acest sens, invocă Decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, Agenția Națională de Integritate nu are calitatea procesuală de a ataca soluțiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de procuror. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, în esență, jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, prin care s-a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 667/54/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și art. 20-22 din Legea nr. 176/2010 și ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ilie Costeluș Gheorghe într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a admis acțiunea reclamantului și s-a anulat Raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate în 2016.9. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 686/54/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florea Neacșu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins acțiunea acestuia privind anularea Raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate în 2017.10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia din Dosarul Curții Constituționale nr. 2.343D/2020 susține, în esență, că dispozițiile criticate din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituționale, deoarece, prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, a fost declarat neconstituțional art. 4 din Legea nr. 144/2007, sub aspectul sesizării din oficiu a Agenției Naționale de Integritate (ANI). Or, legiuitorul a încălcat dispozițiile art. 147 din Constituție, precum și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, deoarece, deși nu mai putea să legifereze această formă de sesizare (din oficiu) specifică organelor de urmărire penală (procuror, organ de cercetare penală ale poliției judiciare și speciale), art. 12 din Legea nr. 176/2010 prevede că activitatea de evaluare se poate realiza și din oficiu. Astfel, în cauză, inspectorul de integritate a desfășurat activități specifice calității de organ de urmărire penală din momentul în care s-a sesizat din oficiu potrivit art. 12 din Legea nr. 176/2010, a evaluat averea potrivit secțiunii a 2-a din aceeași lege, a evaluat conflictele de interese și incompatibilitățile potrivit secțiunii a 3-a din aceeași lege și a întocmit un raport de evaluare, care are conținutul și semnificația unui act de acuzare (referat întocmit de organul de cercetare penală sau rechizitoriu întocmit de către procuror) sau al unei hotărâri judecătorești. În aceste condiții, inspectorul de integritate a desfășurat activități în afara legii și a cadrului constituțional arătat, întreaga procedură desfășurată de acesta fiind sancționată cu nulitatea absolută, deoarece activitatea de legiferare ocrotește un interes public, ceea ce contravine și dispozițiilor art. 1 alin. (5), art. 124 și 131 din Constituție.11. Referitor la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (3), art. 37, 53, 120 și 121 din Constituție, deoarece lasă la aprecierea inspectorilor ANI sau a altor persoane posibilitatea de a adăuga la lege, întrucât nu sunt identificate concret instituțiile publice de interes local în care primarul sau viceprimarul localității respective nu ar putea face parte din consiliul de administrație. ANI, interpretând mecanic un text de lege, înlătură dreptul de a fi ales, consacrat de art. 37 din Constituție.12. Astfel, activitatea de membru în consiliul de administrație al unității de învățământ, activitate neremunerată în niciun fel, nu aduce atingere niciuneia dintre situațiile strict reglementate de art. 53 din Constituție pentru restrângerea exercițiului unui drept, și anume apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.13. Totodată, prin interdicția prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se încalcă prevederea constituțională referitoare la obligația viceprimarilor de a rezolva treburile publice, atât timp cât aceștia sunt împiedicați să participe la ședințele consiliilor de administrație ale instituțiilor publice de interes local pentru a cunoaște și ajuta la rezolvarea tuturor problemelor de ordin administrativ cu care se confruntă acestea, așa cum este și instituția școlară a comunei.14. Se mai arată că, dacă în art. 120 din Constituție se face vorbire despre principiul descentralizării și autonomia locală a serviciilor publice pe care trebuie să se întemeieze administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale, înseamnă că și activitatea instituției de învățământ, care este o instituție publică, trebuie să fie coordonată și să conlucreze pentru buna funcționare cu conducătorul administrației publice din unitatea administrativ-teritorială, respectiv cu primarul/viceprimarul care, conform legii, este cel care asigură fondurile necesare pentru toate activitățile școlare, prin bugetul local, și cel care pune la dispoziție locația școlii, asigură baza materială și condițiile normale de desfășurare a procesului de învățământ, se ocupă de igienizare, de reparațiile ce trebuie efectuate în școală, de investițiile necesare pentru ca procesul de învățământ să se desfășoare în bune condiții. Pentru acestea, este esențial ca din consiliul de administrație al școlii să facă parte și primarul/ viceprimarul, pentru a exista o coordonare între cele două instituții în rezolvarea acestor aspecte esențiale pentru existența procesului de învățământ în bune condiții.15. Așadar, incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu ar trebui să existe, deoarece art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 prevede că, în unitățile de învățământ de stat, consiliul de administrație este organ de conducere, iar, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, acesta este format din 7 membri, printre care și primarul sau un reprezentant al primarului și un reprezentant al consiliului local.16. De asemenea, incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu mai subzistă, raportat și la Legea nr. 313/2015 pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, care prevede că primarii, viceprimarii și președinții de consilii județene pot face parte din consiliile de administrație/adunările generale ale asociațiilor de utilități publice, modificând astfel regimul incompatibilităților.17. În concluzie, prin aceste acte normative adoptate ulterior Legii nr. 161/2003, se prevede în mod expres participarea primarului/viceprimarului în consiliul de administrație al școlii, iar această dispoziție legală este în concordanță cu atribuțiile pe care le are primarul, conform art. 63 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Astfel, prin atribuțiile stabilite prin acest act normativ, primarul/viceprimarul trebuie să participe în consiliul de administrație al unității de învățământ din componența localității.18. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate din Legea nr. 176/2010 și din Legea nr. 161/2003 nu încalcă dispozițiile constituționale, deoarece nu conțin norme discriminatorii, aplicându-se în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza textului.19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 12 și art. 20-22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, precum și ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Curtea reține că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 aveau, în forma inițială, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;“. Ulterior, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, având următorul cuprins: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități:“. Ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017.23. De asemenea, obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 12 și ale art. 20-22 din Legea nr. 176/2010, având următorul conținut:– Art. 12:(1) Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.(2) Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalități:a) pe baza unui raport de sesizare, întocmit de președintele Agenției;b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite președintelui Agenției, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menținerea propunerii.(3) Sesizarea făcută cu rea-credință atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut sesizarea.(4) Repartizarea lucrării inițiate la sesizarea atât a oricărei persoane fizice sau juridice, cât și a celei din oficiu, prevăzută la alin. (2), se face în mod aleatoriu, potrivit art. 9 alin. (1).(5) Agenția poate formula acțiune în regres în cel mult un an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost obligată la plată împotriva persoanei vinovate.(6) Agenția asigură afișarea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, pe pagina de internet a Agenției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, a adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se mențin pe pagina de internet a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea acestuia și se arhivează potrivit legii.– Art. 20:(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.(3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare.(5) Prevederile art. 13 și 15 se aplică în mod corespunzător.– Art. 21:(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.(3) Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:a) partea descriptivă a situației de fapt;b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;c) evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;d) concluzii.(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare.– Art. 22:(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.(2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.(3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile.(4) Dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condițiile art. 17 alin. (5) teza a doua.24. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din Legea nr. 176/2010 contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 131 privind rolul Ministerului Public și art. 147 privind deciziile Curții Constituționale, iar prevederile criticate din Legea nr. 161/2003 contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (3) privind condițiile de ocupare a funcțiilor și demnităților publice, art. 37 privind dreptul de a fi ales, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 120 privind principiile administrației publice și art. 121 privind autonomia locală.25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile criticate din Legea nr. 176/2010, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, sau Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014. 26. În ceea ce privește criticile potrivit cărora activitatea Agenției Naționale de Integritate prezintă elementele specifice activității de cercetare penală sau instanțelor de judecată, Curtea a constatat prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, precitată, că Agenția desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la dispozițiile Legii nr. 144/2007 (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012).27. Curtea a mai constatat, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a spune dreptul, de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate. Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare al instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.28. Referitor la dispozițiile criticate din Legea nr. 161/2003, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 466 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 din 6 decembrie 2023, sau prin Decizia nr. 375 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1242 din 22 decembrie 2022.29. La paragraful 19 al Deciziei nr. 466 din 13 iulie 2023, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 319 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 2 octombrie 2018, a examinat o excepție de neconstituționalitate motivată similar celei din prezenta cauză și a reținut, în esență, că problema incompatibilităților cu privire la aleșii locali a mai fost supusă controlului de constituționalitate, instanța constituțională statuând, cu valoare de principiu, că reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice.30. Curtea a mai constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate, de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate, a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții sau calități incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013).31. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (3) din Constituție, prin Decizia nr. 683 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 10 februarie 2016, paragraful 17, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu sunt de natură a afecta acest principiu constituțional, având în vedere că demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, iar acestea îi vizează în egală măsură pe toți cei aflați într-o atare situație, fără deosebire pe criterii de gen. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, paragraful 30, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile.32. Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 37, Curtea a reținut, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 683 din 20 octombrie 2015, precitată, paragraful 18, că normele ce reglementează incompatibilități nu aduc atingere dreptului de a fi ales, întrucât persoanele care ocupă funcțiile publice, pentru care s-au stabilit incompatibilități, au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.33. Cât privește dispozițiile art. 120 din Constituție referitoare la principiile de bază ale administrației publice locale, Curtea a reținut că acestea nu au incidență în cauză.34. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a observat că, potrivit acestuia, primarii rezolvă treburile publice din comune și din orașe - ca autorități administrative autonome, în condițiile legii. Or, textul de lege criticat se încadrează în sintagma „în condițiile legii“, instituind condiții referitoare la exercitarea funcției de primar.35. De asemenea, la paragraful 21 al Deciziei nr. 683 din 20 octombrie 2015, Curtea a constatat că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză, deoarece dispozițiile de lege criticate nu încalcă drepturile fundamentale invocate.36. La paragrafele 18 și 19 ale Deciziei nr. 375 din 5 iulie 2022, Curtea a mai reținut că în perioada în care autorul excepției a exercitat și funcția de primar, și pe aceea de membru în consiliul de administrație al școlii, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, prevedea că în componența consiliului de administrație intră, pe lângă cadre didactice, inclusiv directorul, reprezentanți ai părinților, un reprezentant al consiliului local și un reprezentant al primarului, iar nu primarul însuși. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 a fost modificat, în sensul că din consiliul de administrație al școlii fac parte, pe lângă ceilalți reprezentanți, și primarul sau un reprezentant al primarului. Din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul critica, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenția Națională de Integritate, aspect ce excedează controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății.37. De asemenea, Curtea a reținut că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul funcțiilor publice la care textele de lege criticate fac referire revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, protejare a interesului public și evitare a conflictului de interese (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27).38. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ilie Costeluș Gheorghe în Dosarul nr. 667/54/2016/a1 și de Florea Neacșu în Dosarul nr. 686/54/2017/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 12 și art. 20-22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, precum și ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 mai 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
-----