DECIZIE
DECIZIA nr. 205 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
|
Marian Enache |
- președinte |
|
Mihaela Ciochină |
- judecător |
|
Cristian Deliorga |
- judecător |
|
Dimitrie-Bogdan Licu |
- judecător |
|
Laura-Iuliana Scântei |
- judecător |
|
Gheorghe Stan |
- judecător |
|
Livia Doina Stanciu |
- judecător |
|
Elena-Simina Tănăsescu |
- judecător |
|
Varga Attila |
- judecător |
|
Simina Popescu-Marin |
- magistrat-asistent |
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3. Prin Încheierea din 16 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 246/88/2020, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost admisă în parte cererea de acordare a unor drepturi salariale - majorarea salariului de bază al personalului didactic care asigură predarea simultană.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin principiilor constituționale privind egalitatea în drepturi și nediscriminarea, deoarece instituie, în mod nejustificat, din punct de vedere obiectiv, un tratament juridic diferențiat între categorii de persoane aflate în situații comparabile (analoage), respectiv: pe de o parte, cadrele didactice care asigură predarea simultană la 2-5 grupe de copii din învățământul preșcolar, iar, pe de altă parte, cele care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi din învățământul primar și cel gimnazial. Astfel, prevederile legale criticate exclud personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe de copii în învățământul preșcolar din sfera beneficiarilor dreptului la majorarea salariului de bază, menținând în sfera de cuprindere a beneficiarilor acestui drept salarial doar cadrele didactice din învățământul primar și din cel gimnazial care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi. Este invocată redactarea textului de lege criticat, în varianta anterioară modificării operate prin art. V pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, care stabilea o majorare a salariului de bază, pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învățământul preșcolar, primar sau gimnazial. Din analiza cuprinsului preambulului ordonanței de urgență antemenționate rezultă că legiuitorul delegat nu a motivat în niciun fel modificarea legislativă prin care a exclus de la acordarea majorării salariale cadrele didactice care asigură predarea simultană la 2-5 grupe de copii din învățământul preșcolar, astfel că nu poate fi decelat criteriul obiectiv avut în vedere de legiuitor pentru instituirea diferenței de tratament între cadrele didactice care asigură predarea simultană în învățământul preșcolar, pe de o parte, și cele care asigură predarea simultană în învățământul primar și gimnazial, pe de altă parte. Invocă dispozițiile art. 88 și 247 din Legea educației naționale nr. 1/2011 referitoare la personalul didactic și funcțiile didactice în învățământul preuniversitar.5. De asemenea invocă deciziile Curții Constituționale nr. 755 din 16 decembrie 2014 și nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 și arată că, prin raportare la scopul urmărit de legiuitor prin acordarea majorării salariale, respectiv recompensarea consumului nervos pentru predarea simultană la copii/elevi de vârste diferite și aflați în grupe/clase diferite față de predarea la o singură clasă de elevi/grupă de copii de aceeași vârstă, educatoarele care asigură predarea simultană la 3 grupe de copii preșcolari de vârste diferite se află într-o situație comparabilă din punct de vedere obiectiv cu personalul didactic care asigură predarea simultană la 3 clase de elevi de vârste diferite din învățământul primar și din cel gimnazial. Instanța conchide că nu există nicio justificare obiectivă și rațională care să susțină tratamentul juridic diferit, instituit prin dispozițiile legale criticate.6. În opinia autoarei excepției, înlăturarea acestui tratament discriminatoriu poate avea loc prin constatarea neconstituționalității normei modificatoare, cuprinsă în art. V pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, care ar avea ca efect readucerea în fondul activ al legislației a normei modificate prin dispoziția ce ar fi declarată neconstituțională, respectiv a normei cuprinse în art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară modificării operate prin art. V pct. 2 din ordonanța de urgență antereferită, în vigoare din 9 ianuarie 2020.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, modificate prin art. V pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, care au următorul cuprins:Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi în învățământul primar sau gimnazial primește o majorare a salariului de bază după cum urmează: (...)b) pentru 3 clase de elevi, o creștere cu 10% a salariului de bază deținut;11. În opinia instanței judecătorești, autoare a excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, prin critica de neconstituționalitate formulată, se susține că prevederile legale criticate încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece, stabilind majorarea salariului de bază doar pentru personalul didactic care asigură predarea simultană în învățământul primar sau gimnazial, creează discriminări pentru personalul didactic care asigură predarea simultană în învățământul preșcolar.13. În jurisprudența sa, în ceea ce privește principiul egalității consacrat prin art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a stabilit că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).14. De asemenea, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).15. Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să se aplice un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).16. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 și 40, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, paragraful 29, respectiv Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).17. Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile precitate, pronunțate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).18. În jurisprudența sa referitoare la drepturile salariale, Curtea Constituțională a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente, acordate salariaților prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea salariilor de bază pentru salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011).19. Plecând de la aceste repere jurisprudențiale, Curtea observă că prevederile legale criticate în prezenta cauză, circumscrise legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, stabilesc acordarea unei majorări salariale cu 10% a salariului de bază deținut pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 3 clase de elevi în învățământul primar sau gimnazial. Această soluție legislativă, în prezent în vigoare, este rezultatul modificării dispozițiilor art. 7 din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 prin art. V pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020. Anterior acestei intervenții legislative, prevederile art. 7 din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 includeau personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe în învățământul preșcolar în categoria beneficiarilor majorării salariale.20. Din examinarea notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020, Curtea observă că, în cuprinsul acesteia, Guvernul a explicat soluția legislativă adoptată, sens în care a invocat dispozițiile art. 3 și 13 din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, și Metodologia de organizare a claselor din învățământul preuniversitar în regim simultan și a subliniat că învățământul simultan pe grupe în cadrul învățământului preșcolar nu este reglementat (a se vedea secțiunea a 2-a pct. 2 „Schimbări preconizate“, pct. II lit. D din nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020). Conform art. 1 alin. (2) din Metodologia de organizare a claselor din învățământul preuniversitar în regim simultan, aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3.062/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2012 (în prezent abrogat prin Ordinul ministrului educației nr. 3.036/2024 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea claselor în regim simultan, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 10 ianuarie 2024), pot fi organizate clase în regim simultan în învățământul primar și în cel gimnazial. Această soluție legislativă este în continuare în vigoare [a se vedea art. 23 alin. (11) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023, potrivit căruia „În unitățile administrativ-teritoriale izolate geografic sau lingvistic ori în unitățile administrativ-teritoriale în care efectivele de elevi corespunzătoare unui anumit nivel de clasă din învățământul primar sau gimnazial sunt mai mici decât efectivele minime prevăzute de lege și nu există posibilitatea asigurării transportului școlar, se organizează clase în regim simultan, în conformitate cu prevederile metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației.“, și art. 1 alin. (2) din Metodologia privind organizarea claselor în regim simultan, aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 3.036 din 9 ianuarie 2024, potrivit căruia „Pot fi organizate clase în regim simultan doar în învățământul primar și în cel gimnazial.].21. Sub acest aspect, Curtea observă că, în deplin acord cu dispozițiile art. 16 din Constituție, prevederile legale criticate sunt destinate a fi aplicate în mod uniform tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, respectiv personalului didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi în învățământul primar sau gimnazial, fără a institui discriminări pe considerente arbitrare în cadrul acestei categorii.22. În același timp, Curtea reține că reglementarea salarizării personalului didactic, sub aspectul acordării majorării salariale prevăzute de normele criticate, este corelată și se află în legătură indisolubilă cu reglementarea organizării predării în regim simultan în învățământul preuniversitar.23. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauză, nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în drepturi prin crearea unei discriminări între două categorii de personal didactic, sub aspectul acordării majorării salariale prevăzute de dispozițiile legale criticate, deoarece, spre deosebire de învățământul primar și gimnazial, organizarea grupelor în regim simultan la nivelul învățământului preșcolar nu este prevăzută de normele juridice în materie.24. De asemenea, considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, care au susținut soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate în acea cauză nu pot fi aplicate, mutatis mutandis, în prezenta cauză, deoarece ipotezele juridice sunt diferite. Astfel, prin decizia antereferită, Curtea Constituțională a sancționat discriminarea creată între personalul didactic din învățământul primar și cel din învățământul gimnazial sub aspectul plății sporului de predare simultană, în condițiile în care era reglementată această formă de predare pentru ambele niveluri de învățământ preuniversitar.25. În același sens, relevantă este Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 23 martie 2018, paragraful 64, potrivit căreia „Cât timp predarea simultană nu a fost recunoscută decât la nivel primar și gimnazial, doar între persoanele care predau la aceste niveluri se putea susține existența unei situații discriminatorii generate de plata doar către cei din învățământul primar a unui spor corespunzător acestei forme de desfășurare a activității. În consecință, personalul didactic din învățământul preșcolar nu poate invoca existența unei discriminări în raport cu celelalte categorii implicate în învățământul preuniversitar, la nivel primar sau gimnazial, cât timp forma de predare simultană nu era prevăzută în cazul său de legislația primară și secundară“.26. În consecință, Curtea constată că, prin conținutul lor normativ, prevederile art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.27. Distinct, Curtea reține că, în condițiile inexistenței unor reglementări legale referitoare la organizarea predării simultane în învățământul preșcolar, extinderea beneficiului majorării salariale, prevăzută de art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 în cazul cadrelor didactice din învățământul preșcolar care asigură în fapt predarea simultană, pentru recompensarea efortului suplimentar, de natură să justifice acordarea majorării salariale, ar echivala cu transformarea Curții Constituționale într-un legiuitor pozitiv, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, îi revine legiuitorului competența să reglementeze cazurile și condițiile în care urmează să se organizeze în concret predarea simultană la nivelul învățământului preșcolar, inclusiv sub aspectul beneficiilor salariale, acesta dispunând de o marjă de apreciere în acest sens, în funcție de necesitățile practice ce se impun.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 246/88/2020 și constată că dispozițiile art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Simina Popescu-Marin
------